269 matches
-
crenguță de lăcrămioare, într-o primăvară românească, reavănă, o primăvară în care s-a descătușat glasul și s-a deszăvorât libertatea. Basarabeanca, frumoasă, cu ochii de cicoare și vocea vrăjitoare ca un clinchet de pietre scumpe și ca vuietul de caval, întrupează muzica atât de frumos încât pare un început și deopotrivă un sfârșit al unui gen de cântec românesc, pentru că nimeni nu va mai cânta ca ea. Glasul ei nu seamănă cu altul, dar, sfredelindu-se în inimile românilor, face
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
Cred că aveam în jur de 6 anișori când tata, ILIE VOICAN, mi l-a arătat în crâșmă pe nenea Prichindel care albise și semăna izbitor de mult (cei care-și aduc aminte de un mare maestru al fluierului și cavalului) nene Marin Chisăr, și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia Prichindel. Matilda se iubea cu un avocățel pe care-l strigau mușterii „Gargară” (se dădea scriitor), dar când a auzit că Matilda a
LĂUTAR CU PLETE DALBE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376367_a_377696]
-
867 din 16 mai 2013. ÎN NOPȚI DE PRIMĂVARĂ Semeț, la tâmpla serii, amurgul se-nroșește Mantia-și trece-n grabă pe creasta unui deal La poale, crude ierburi și pacea ce domnește Răzbate lin spre crânguri un plânset de caval Străpunge liniști scurse din cerul primenit Cu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Tonul confesiv/meditativ se deschide printr-o firidă de cupolă a moto-ului/rezonator, cu intensă încărcătură sapiențial/soteriologică, revărsată de ecoul biblic: „Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plângătoare. ...Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele“. (Cartea lui Iov). Întregul fond liric este dominat de un spirit interogativ, care filtrează medierea paralelismului gândirii gândurilor la temperatura travaliului re
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
jur începe-o scămoșeală -Puf în paiete saltă vioi- Când briza în haină de gală Ne-mbrățișează pe-amândoi. O buclă de nor răvășită Sclipește-n soare ca un cristal Ca-ntr-o poveste povestită Pe fondul doinei prinsă-n caval... Cu sufletele, față în față, Pe pânza acestui șevalet (O nouă toamnă ne răsfață) Dansăm într-un tango concret... Referință Bibliografică: ÎNCĂ O VARĂ... / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1686, Anul V, 13 august 2015. Drepturi de
ÎNCĂ O VARĂ... de LIA RUSE în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373289_a_374618]
-
surâd, Limba e cântec suav de vioară Și veselia din ochii ce râd. Limba română e tulnic și bucium, Doină, baladă și dacii râzând, Murmurul apei și-al inimii zbucium, Imnul și oda în suflet arzând. Limba română e fluier, caval, Un Eminescu - Luceafăr nestins, Este Nichita și-al versului val Ce se înalță pe-al minții întins. Toți ne-am născut să vorbim astă limbă, ... Citește mai mult Limba română e mama cea bunăCare îmi cântă de jale și dor
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ne surâd,Limba e cântec suav de vioarăși veselia din ochii ce râd.Limba română e tulnic și bucium,Doină, baladă și dacii râzând,Murmurul apei și-al inimii zbucium,Imnul și oda în suflet arzând.Limba română e fluier, caval,Un Eminescu - Luceafăr nestins,Este Nichita și-al versului valCe se înalță pe-al minții întins.Toți ne-am născut să vorbim astă limbă,... XX. FLORILOR, SURORILOR..., de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1679 din 06 august 2015. Florilor
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Din pridvorul casei mele, Câte nopți am tot privit... Ceru-albastru, mii de stele, Iar cu doina am grăit”. De când a fost copil mic și-a pus sufletul pe strună fermeactă, pe frunză de păr rotat, fluierat de păsărele și-a cavalului doinire ca o blândă mângâiere... dând glas dorului nespus, trezind în iniumile oamenilor (din satul natal) fior nebănuit, devenind (cu trecerea vremii) un solist de muzică populară cu multe valențe de exprimare: de la sârba oltenească, hora așezată... la nemuritoarea doină
GHEORGHE ROŞOGA ANIVERSEAZĂ 50 DE ANI DE ACTIVITATE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379764_a_381093]
-
Cred că aveam în jur de șase anișori când tata, Ilie Voican mi l-a arătat în crâșmă pe moș Prichindel, care albise și semăna izbitor de mult (cei care-și aduc aminte de un mare maestru al fluierului și cavalului) cu nene Marin Chisăr, și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia scripcarul. *** Matilda, care avea în vene sânge clocotitor, nu murea de dragul lui conu' Gicu, iar la fostul soț, scripcarul Prichindel, nu se
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului TRADIȚII ȘI OBICEIURI NATALE (Purani de Videle) Obiceiurile și Tradițiile, de pe meleagul natal, sunt înscrise în genealogia Spiritualității românești. Cântecele și dansurile Munteniei, învăluite în cântecul melodios al fluierului și cel duios al cavalului, exprimă bucuria de a trăi și dorul iubirii de viață... Purănenii sunt oameni pătimași ce iubesc spicul grâului, câmpia mănoasă, statornicia, brâul de argint al Glavaciocului, liniștea bătrânei păduri, deopotrivă fiii și fiicele. Devotați familiei, iubesc zâmbetul pruncului din leagăn
TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375740_a_377069]
-
între păpuși. A fost pe drum alai mare, format din copiii de pe uliță și din ceva căței și pisici. Luna se lăsase peste sat, dar noi tot pe afară eram. Moșul lui Ilie al Ioanei chiar ne-a cântat din caval. Acesta era un fel de bunic al satului, nu avea pe nimeni, și trăia din mila oamenilor și din pomenile morților. Nu răbda de foame, fiindcă în sat mureau oamenii pe capete. Nu existau doctori. Trăiai numai dacă aveai zile
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
Ioanii. Noi ne jucam pe ea și ne apuca frica, fiind izolată de alte case. Seara, când luna era cât roata carului, cum zicea mama, nea Ilie al Ioanii venea pe lemnele din bătătura casei noastre și ne cânta din caval. Eu priveam la stele și mi se părea că jucau în ritmul cântecului. Lemnele erau puse în bătătură, pentru că din ele vroia tata să facă o casă. Casă nu au ajuns niciodată, ba, din cauza cântecului din caval, începuseră să lăstărească
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
ne cânta din caval. Eu priveam la stele și mi se părea că jucau în ritmul cântecului. Lemnele erau puse în bătătură, pentru că din ele vroia tata să facă o casă. Casă nu au ajuns niciodată, ba, din cauza cântecului din caval, începuseră să lăstărească, se trezise în buștenii tăiați viața. Și azi mă urmărește cântecul din caval al moșului. Chibrituri nu se găseau, dar moșul lui Ilie al Ioanei ținea în vatra casei lui sărăcăcioase focul întotdeauna aprins. Învelea cărbunii în
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
cântecului. Lemnele erau puse în bătătură, pentru că din ele vroia tata să facă o casă. Casă nu au ajuns niciodată, ba, din cauza cântecului din caval, începuseră să lăstărească, se trezise în buștenii tăiați viața. Și azi mă urmărește cântecul din caval al moșului. Chibrituri nu se găseau, dar moșul lui Ilie al Ioanei ținea în vatra casei lui sărăcăcioase focul întotdeauna aprins. Învelea cărbunii în cenușă și împrumuta, pe oricine cerea, foc. În schimbul focului, noi îi dădeam câte un ou fiert
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
pe care le conțin. În 1915 este admis în Societatea Scriitorilor Români. Încearcă să se afirme, fără prea mare succes, și în domeniul dramaturgiei prin piesele L’Aveu (1916) și Bogdan (1938), scrisă în colaborare. Mai publică volumele de nuvele Cavalul fermecat (1912), Din grozăviile Parisului (1912) și romanul În apele oglinzilor (1940). Disponibilitatea pentru diversitate caracterizează scrisul lui M.-N. Poezia sa rămâne tributară în bună parte celei eminesciene, în vreme ce tezismul unor texte îl apropie mai mult de pașoptiști. Remarcabilă
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
Astrale, București, 1901; La Roumanie à l’Exposition universelle de 1900, Paris, 1901; Londra, București, 1906; Constantinopol, București, 1906; Ce zice englezul despre români, București, 1908; Șarlatanii științei, București, 1911; Doctrina vieții unui... nebun, București, 1912; Beția morții, București, 1912; Cavalul fermecat, București, 1912; Din grozăviile Parisului, București, 1912; Humorul englezesc, București, 1912; Ideal și anarchie, București, 1912; Teoria supremației, București, 1912; L’Aveu, București, 1916; Războiul, București, 1916; Zmeul, București, 1925; Cartea cu minuni (în colaborare cu D.N. Țoni), București
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
volume (2001), panoramând perioada clasică (de la Zicu Araia la Petru Vulcan), modernă și contemporană. Prima carte al lui Z., Căntitsi tră armănami - Cântece pentru aromâni, apărută în 1992, deși autorul încredințase unei edituri încă din 1965 manuscrisul intitulat Flueara-a Pindului (Cavalul Pindului), adună poeme scrise de-a lungul vieții în dialectul aromân, dar și cu multe versiuni proprii în româna literară. Cu o vizibilă ușurință a versificării, variind ritmurile, poetul evocă locurile natale, vatra aromânilor de la sudul Dunării (Doleani, satul meu
ZEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
Calul de duminică, apărut în 1968. Publică în continuare romane - Țestoasa portocalie (1969), Pietre la țărm (1972), Competiția (1974), Cerc de dragoste (1977), Un bărbat în rândul lumii (1980) - și povestiri - Numele cu care strigi (1970). Romanul Un Sosie en cavale, apărut în 1986 la Paris, este întâmpinat favorabil de cronicarii literari francezi, iar Bernard Pivot îi consacră una din emisiunile sale de televiziune. Perspectiva neorealistă necruțătoare și ironică se întâlnește în proza sa cu cea fantastică și absurdă, având ca
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
Ultima secvență, cu geologul completând careurile rebusiste alături de membrii familiei, este semnul ironic al readucerii lui „în rândul lumii”. Deși nu folosește numele reale ale cuplului Ceaușescu (cei doi apar sub denumirile Kouty și Bien-Aimée), romanul politic Un Sosie en cavale este o necruțătoare radiografie și denunțare a regimului comunist din România anilor 1945-1989, și cu deosebire a ultimei perioade ceaușiste (apar demolările etc.), o monografie deopotrivă realistă și mitico-fantastică, vorbind despre teroarea totalitară, suspiciune generalizată și frică, gulag. Dublul ia
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
despre teroarea totalitară, suspiciune generalizată și frică, gulag. Dublul ia proporții fantasmagorice, fiindcă el nu înseamnă o singură persoană, ci un șir nesfârșit, urcând în timp „până la nonexistență”, până la origini. Imagine verosimilă a terorii comuniste în România, Un Sosie en cavale este în același timp un roman parabolic și fantastic, valorizând toate mijloacele complexei proze scrise anterior de O. SCRIERI: Calul de duminică, București, 1968; Țestoasa portocalie, București, 1969; Numele cu care strigi, Iași, 1970; Pietre la țărm, București, 1972; Competiția
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
O. SCRIERI: Calul de duminică, București, 1968; Țestoasa portocalie, București, 1969; Numele cu care strigi, Iași, 1970; Pietre la țărm, București, 1972; Competiția, București, 1974; Cerc de dragoste, București, 1977; Un bărbat în rândul lumii, București, 1980; Un Sosie en cavale, Paris, 1986; ed. (Perimetrul zero), București, 1992; Ia-ți boarfele și mișcă! Interviu realizat de Mariana Marin, București, 1991; ed. (Les Années volées. Dans le goulag roumain à 16 ans), Paris, 1991; Le Pourvoyeur, Compiègne, 2000. Repere bibliografice: Gabriel Dimisianu
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice și de viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care ritmul și sonoritățile sugerează tonalități sumbru-halucinante: „Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul; / Fug legioanele, zbor cu cavalele, / Luna dispare; / Cerul se-ntunecă, munții se cleatenă, - / Mihnea tresare. / Fulgerul scânteie, tunetul bubuie, / Calul său cade. / Demonii râseră...” În amestec cu elemente ale stilului rococo și ale cântecului lăutăresc, B. revine, în Macedone și în Florile Bosforului, la izvoarele
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
care se vrea de tip arghezian, ca în Flori de mucigai. Ebreea, Miryam, Ruth, Esthera, Sulamita, Tamar, Noemi sunt câteva dintre personajele ciclului sugestiv intitulat Biblice. Schimbarea de ton este evidentă: „Neagră sunt și pulpa mea de smoală, / șoldul, cald caval și umerii lăute;/ m-aș da ție toată goală, / fericită în simțirea coapselor durute.” În volumul Întoarcerea poetului la uneltele sale (1934), B. fie mimează dezinteresul față de inefabilul poeziei simboliste, fie chiar alunecă în prozaism: „Mă bântuie trepidația cotidiană”, „Adun
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
stindardul verde și chemându-i pe capii de jagun să-și pregătească detașamentele pentru lupta iminentă. Urmând o schemă pe care de mult o aplicaseră cu succes, războinicii, mulți dintre ei urmați de cel puțin un servitor, care conducea un caval de rezervă, își schimbau animalul, îmbrăcau armurile și, întorcându-se spre apus, se dispuneau în câmp în rânduri de câte zece. La fiecare zece rânduri, flutura în vând stindardul unui jagun. Efectele, proviziile, concubinele trecură în coadă, sub supravegherea servitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă nu văzuse trecând pe acolo un cavaler cu scutul și panașul alb.. L-am văzut și încă prea mult, răspunse Sacripant, căci el m-a trântit de pe cal; dar măcar nădăjduiesc să aflu de la d-ta cine este acest cavale. O, nimic mai ușor, răspunse omul, află deci că dacă ai fost trântit la pământ, aceasta o datorezi înaltei dibăcii a unei doamne pe cât de frumoasă, pe atât de vitează. Fermecătoarea și ilustra Bradamanta este aceea care a câștigat asupră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]