234 matches
-
afla în rezervă. În acest context, în linii mari, strategia generală a lui Napoleon era: Un aliat neașteptat și prețios pentru Împărat ar fi putut să fie regatul Neapolelui, condus de generalul francez Joachim Murat. Cumnat al lui Napoleon, "întâiul cavalerist al Europei" îi datora tronul și titlurile nobiliare Împăratului dar atitudinea sa duplicitară a adormit vigilența aliaților, reuniți în cadrul Congresului de la Viena și astfel Murat a ajuns să își păstreze regatul, după prima abdicare, din 1814. Cu toate acestea, la
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
2 din Regimentul 2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis focul asupra Lăncierilor Roșii. Lupta de cavalerie a fost de scurtă durată și ambele părți s-au retras după ce au suferit pierderi ușoare. La ora 07:00
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
persoane și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure; au tras din plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]
-
îi scuti de bir pe cei doi mazili și pe patru preoți din localitate. Dar convoaiele în drum spre front, ajungând la podul stricat de peste Răut, dădeau busna în sat. Țăranii erau siliți să adăpostească, să hrănească nesfârșitele torente de cavaleriști și pedestrași. Băștinașii neputând suporta această grea povară, părăseau casele, se refugiau în codrii de peste lunca mlăștinoasă, acoperită de hățișuri imense și stufării. La începutul veacului al XIX-lea în sat rămaseră numai 88 de familii. O parte din populație
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
batalionul comandat de maiorul Stoicescu Dumitru (căzut și el...), incleștarea, chiar de scurtă durată, a fost de mare angajament. Pe 29 mai 1927 la Iași, în prezența familiei regale, a fost dezvelit „Monumentul Eroilor Diviziei 2-a Cavalerie” sau „Statuia Cavaleristului în atac”, monument realizat din bronz de către sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad.
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
de comandantul Armatei 9 germane care arăta că pentru a-și asigura victoria a fost nevoie să-și angajeze totate forțele, într-o situație pe muche de cuțit, din care, dincolo de manevra strălucită de învăluire a Corpului Alpin sau vitejia cavaleriștilor lui von Schmettow, a ieșit cu bine doar deoarece „"comandamentul român a actionat extrem de șovaitor și de nesigur"”. "Situația armatei" [germane n.n.], "din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
creata divizie a declanșat acțiuni de luptă împotriva forțelor otomane, protejând interesele Rusiei în Iranul de nord. În mod similar, britanicii au creat în zonele sudice ale Iranului South Persia Rifles, o unitate de aproximativ 3.300 de infanteriști, 450 cavaleriști și mai multe baterii de artilerie. După izbucnirea Revoluției de la Petrograd, britanicii au preluat controlul asupra Brigăzii cazacilor persani și i-au înlocuit pe ofițerii ruși cu unii britanici sau iranieni. Acest moment a fost unul de cotitură în istoria
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
sprijini campania romanilor și Ligii Aheene împotriva Spartei din 195 î.Hr. După înfrângerea Spartei în 195 î.Hr., legiunile romane părăsesc Grecia. În 192 î.Hr., Sparta slăbită cere sprijinul etolienilor, care le vor trimite un detașament format din 1.000 de cavaleriști. Contigentul, odată ajuns, eșuează în încercare de a câștiga controlul Spartei. Profitând de sentimentul antiroman, în special în cadrul Ligii Etoliene, Antiohie trece Helespontul în fruntea unei armate pentru a elibera Grecia. Macedonia, temându-se de o altă înfrângere, și Liga
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
protejarea frontierelor împotriva unor noi atacuri. Boierii (aristocrația militară) au început să fie împroprietăriți de către suverani cu feude în schimbul serviciului în armată. Sistemul împroprietăririi cu pământuri în schimbul serviciului militar a fost baza creării uneia dintre cele mai importante armate de cavaleriști a evului mediu. Ivan cel Mare a fost primul care și-a luat titlul de "Mare Cneaz (Duce) al tuturor rușilor", după ce s-a căsătorit, în 1469, cu Sofia Paleologu, o prințesă bizantină (nepoată a fostului împărat bizantin). Marele Cneaz
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
Călărași, mai demult "Călărași-Târg", este un oraș din raionul omonim din Republica Moldova. Aici se află "Călărași-Divin", o întreprindere importantă de coniac. Călărași are sensul de soldat din cavalerie, cavalerist. Călărașii constituiau unul dintre elementele principale ale vechii armate ale Țării Moldovei. În Moldova călărașii asigurau paza hotarului contra tătarilor și altor invadatori. Tot ei erau însărcinați să ducă corespondența la domn și de la domn. Orașul Călărași se așterne pe
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
Oștenii domnului Moldovei ademiniți de natura Codrilor din preajmă și frapați de farmecul peisajului podgorean, au descălecat și au rămas aici pentru totdeauna împreună cu căpeteniile lor. Ostașii - călăreți se numeau pe atunci călărași. Etimologia toponimului Călărași: Călărași - soldat din cavalerie, cavalerist. Călărașii constituiau unul dintre elementele principale ale vechii armate moldovenești. Ei se recrutau din boieri și din slujitorime, aceasta din urmă făcând parte din clasa răzeșilor, cărora domnitorul le acordase anumite privilegii, pentru ca să slujească în armată fără leafă. Acest fenomen
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
nu erau suficient de productive. Spre deosebire de alte trupele de cazaci, armata cazacilor de pe Ural nu dispunea de o rezervă. Serviciul militar era îndelungat, de la 19 la 41 de ani. Pe timp de pace, cazacii de pe Ural asigurau trei regimente de cavaleriști (16 sotnii), o sotnie pentru regimentul de gardă, în total 2.973 de soldați. Cazacii de pe Ural s-au deosebit de restul cazacilor din Imperiul Rus prin aspectul exterior. Ei au refuzat să-și radă bărbile, atitudine specifică pentru credincioșii de
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
exemplu, dar diferența a fost făcută de geniul lui Hmelnițki. Bogdan Hmelnițki, (care participase și la răscoala din 1637), și-a dat seama că trupele de cazaci au o infanterie excelentă, dar nu pot nici pe departe să rivalizeze cu cavaleriștii polonezi, care la acea vreme se număra printre cele mai bune din Europa. Totuși, Hmenițki a reușit să combine eficiența infanteriei cazacilor cu mobilitatea cavaleriei tătarilor, contrabalansând forța uriașă a cavaleriei grele poloneze, ceea ce a permis răsculaților să obțină o
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
văzut Nistrul și frontiera Rzeczpospolitei trupele lor au început să se dezintegreze. După un nou atac de amploare a turcilor pe 6 octombrie, cei mai mulți nobili au început să fugă în dezordine spre nord, lăsând infanteria și tabăra fără apărare. Fuga cavaleriștilor a pecetluit soarta întregii expediții: cei mai mulți soldați polonezi au fost uciși sau luați prizonieri. Hatmanul Żólkiewski a fost ucis în timpul luptelor, iar mulți alți conducători precum Koniecpolski, Samuel Korecki, Mikolaj Struś, Mikołaj Potocki, Jan Żółkiewski, Łukasz Żołkiewski, Stanisław "Rewera" Potocki
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
străpuns liniile germane și a eliberat orașele Mineralnîe Vodî și Stavropol. În ultima parte a războiului, deși unitățile de cazaci se dovediseră foarte utile în misiunile de recunoaștere și de pază a spatelui frontului, realitatea a dovedit că epoca cazacilor cavaleriști apusese. Faimosul Regiment al 4-lea de Gardă al cazacilor din Kuban, care luaseră parte la luptele grele din Ucraina de sud și România au defilat în Piața Roșie în timpul Paradei Victoriei din 1945. După încheierea celui de-al Doilea
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
înțeleși în general ca ultima apărare, în spatele cărora hastati și principes se puteau retrage. În spatele rândurilor închise ale triariilor, armata putea încerca ulterior să se retragă. Legiunea nu era tot timpul formată din exact 4200 de infanteriști și 300 de cavaleriști. În timpul campaniilor, din cauza morții pe câmpul de luptă sau bolilor, evident, armata se micșora. De asemenea, în situații dificile, Senatul putea mobiliza legiuni de 5000, până la 6000 de soldați. Equites și hastati, erau aleși dintr-un număr restrâns de oameni
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de luptă soldații, erau sprijiniți de către un contingent aproximativ la fel de mare de aliați, numit ala, care era recrutat în special din popoare latine. O ala, avea de obicei, tot atâția infanteriști cât o legiune, însă de trei ori mai mulți cavaleriști. Nu se știe dacă o ala avea un număr fix de soldați sau dacă era împărțită în cohorte.O ala era comandată de către trei prefecți.În această perioadă, într-un mod particular, s-a dezvoltat și sistemul de apărare al
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
î.H., iar anul următor la lacul Trasimene. În anul 216 î.H. a avut loc bătălia de la Cannae, în care romanii au mobilizat un număr foarte mare de soldați. Romanii totalizau 80.000 de infanteriști și 6.000 de cavaleriști, în timp ce cartaginezii aveau 40.000 de infanteriști și 10.000 de cavaleriști. În fruntea armatei romane fiind Lucius Aemilius Paulus și Marcus Terentius Varro. Hannibal a reușit să captureze proviziile de grâne destinate armatei romane. Bătălia a început la 2
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
H. a avut loc bătălia de la Cannae, în care romanii au mobilizat un număr foarte mare de soldați. Romanii totalizau 80.000 de infanteriști și 6.000 de cavaleriști, în timp ce cartaginezii aveau 40.000 de infanteriști și 10.000 de cavaleriști. În fruntea armatei romane fiind Lucius Aemilius Paulus și Marcus Terentius Varro. Hannibal a reușit să captureze proviziile de grâne destinate armatei romane. Bătălia a început la 2 august 216 î.H. Știind că Hannibal avea o cavalerie superioară, romanii
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
480 de oameni, care la rândul lor erau împărțiți în 6 centuriae, fiecare comandată de un centurion. Centurionii purtau titluri după vechime: pilus prior, pilus posterior,princeps prior, princeps posterior, hastatus prior, hastatus posterior. De asemenea, erau și 120 de cavaleriști, o legiune totalizând în jur de 5500 de soldați. Sub Augustus a fost numit un comandant permanent-legtus legionis (acesta era un senator care avea de obicei între 30 și 40 de ani). Locțiitorul de comandant era celălalt senator din unitate
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
anul 84 d.H., equites legionis și equites alae să fi avut aceeași soldă de bază, adică 1050 de sesterți pe an. Despre soldele soldaților auxiliari, este cert faptul că nu toți primeau aceeași soldă. Se mai cunoaște faptul că un cavalerist primea mai mult decât un infanterist, lucru care se întâmpla și în timpul Republicii, conform relatării lui Polybius. Nu se știe cu exactitate dacă infanteriștii care nu aveau cetățenie, primeau mai mulți sau mai puțini bani decât legionarii. Într-un studiu
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
pentru plata soldelor, el le-a ordonat ofițerilor să încoloneze trupele și să numere banii dați fiecărui soldat în văzul dușmanului. Așa că soldații, după cum le era obiceiul, au scos armele din teacă și au înaintat îmbrăcați în armură de zale, cavaleriștii ducându-și caii foarte împodobiți de căpăstru. Zona din fața orașului strălucea de argint și aur și nimic nu a fost mai plăcut pentru romani și mai înfricoșător pentru dușmanii lor decât acest spectacol”. Romanii aveau obiceiul de a crea și
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
se deduceau 205,5 de drahme pe an pentru îmbrăcăminte. Modelul tunicii era în esență simplu: două bucăți pătrate identice de material, de obicei din lână sau in. Unele tunici aveau mânecile destul de scurte, deși unele sculpturi în care apar cavaleriști sugerează că acestea aveau mânecile lungi. Cel puțin unele dintre tunicile infanteriștilor puteau fi purtate cu umărul și brațele dezgolite. Efectele crizei începute la sfârșitul secolului al II-lea d.H. pot fi văzute în costul crescut ilustrat de prețul emis
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Beauharnais. La origine (prin decretul din 15 aprilie 1806), regimentul era format din trei escadroane conduse de 60 de ofițeri. Primul, compus din veliți, număra 296 de oameni. Celelalte două escadroane, ca cele de linie, aveau în componență 476 de cavaleriști. Pentru a completa această nouă unitate, fiecare din cele 30 de regimente de dragoni de linie au furnizat câte 12 oameni cu cel puțin 10 ani de serviciu militar. Ofițerii au fost aleși personal de Napoleon. Două treimi dintre ofițeri
Regimentul de dragoni din Garda Imperială () [Corola-website/Science/319169_a_320498]
-
Colt”, sau chiar mai simplu - „Colt”, devenind o moștenire culturală și industrială și aducând o importantă contribuție la dezvoltarea tehnologică militară. Printre cele mai vestite modele de revolver produse de Colt se numără și așa-numitul "Walker Colt", folosit de către cavaleriștii americani în perioada războiului mexicano-american. Samuel Colt și firma Paterson au perseverat în perfecționarea revolverelor produse, reușind să devină furnizori oficiali ai Armatei SUA. Un model deosebit de apreciat în acea perioadă a fost revolverul Colt .45 (utiliza muniție de calibrul
Revolver () [Corola-website/Science/315064_a_316393]