644 matches
-
denivelare 165 m. Descoperită în 1983, are 2 sectoare cu formațiuni de aragonit stalagmitice, perle de peșteră, forme de coroziune și eroziune. Cuprinde: Sala cu aragonit, Sala Balconului, Sala Marelui Horn, Sala cu helictite, stilobite, lumânări, baldachine, gururi, perle de cavernă, Lacul suspendat și Galeria Nouă. Sistemul include multiple colonii de hibernare de lilieci, printre care și una dintre cele mai mari agregări de R. hipposideros din România, cu aprox. 800 de exemplare combinat pentru toate peșterile din sistemul carstic. 2.499
PLAN din 21 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/283367]
-
ar trebui să merg Să las durerea-n urmă, s-o pierd pe undeva, Sau și mai bine-ar fi să pot, de tot, s-o șterg Ca să n-o mai găsească, nicicând, altcineva. Să nu mai sape-n inimi cavernele-i adânci De unde-și varsă-amarul, lovește nemilos. Ca valurile mării-n furtună, sus pe stânci, Pătrunde,-n adâncime, durerea, pân’ la os. Și poate-aș accepta, zâmbind, a mea durere De n-ar fi împrejur atâta suferință, Purtată,-adeseori, în
SPUNE-MI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378526_a_379855]
-
Mi-aș dori s-o pot supune S-o strivesc de pragul porții, Visul meu de dor minune E s-o scot din calea sorții. Nesatisfăcută zace În patul ei cu negre perne, Așteptând să mă atace Din labirinturi și caverne. Este singura din lume Ce mizere lucruri drege - Are un vertij renume : „Suferințele culege.” Mă va avea până la urmă Căci e o perseverentă Și voi serba într-a ei turmă Moartea mea cea inerentă. ........................ Mă trezesc ud de sudoare În
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
lor sunt construite într-un cadru pitoresc care îți încântă privirile și-ți aduc liniște sufletească. Este necesar de amintit biserica din adâncul Salinei de la Ocnele Mari în care pereții acesteia îl constituie chiar masivul de sare în una dintre cavernele subterane. Urmând cursul bătrânului Olt, undeva pe munte, intrând prin localitatea Muereasca, descoperi două mănăstiri, una de femei și alta mai sus, de bărbați. Ultima este Sfânta Mănăstire Frăsinei, ctitorită de Sfântul Calinic de la Cernica, unică în România de acest
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
numeroase izvoare cu ape minerale pentru tratament. Dar nu trebuie omis nici orașul Ocnele Mari cu cea mai mare salină din țară, care datează de pe timpul romanilor. Acolo este amenajat un fel de orășel subteran. În adâncul pământului, în imensa cavernă străjuită de pereții de sare, se află terenuri de sport, locuri de joacă și delectare pentru copii și chiar o bisericuță cu tavanul și pereții străjuiți de masivul de sare. Aerul sărat de aici este chiar recomandat celor cu probleme
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
aș dori s-o pot supune S-o strivesc de pragul porții Visul meu de dor minune E s-o scot din calea sorții. Nesatisfăcută zace În patul ei cu negre perne Așteptând să mă atace Printr-ale vieții vagi caverne. Este singura din lume Ce mizere lucruri drege - Are un vertij renume: Ea suferințele culege. Mă va avea până la urmă Căci e o perseverentă Și voi serba într-a ei turmă Moartea mea cea inerentă. Mă trezesc ud de sudoare
DULCINEEA ÎN VEŞMÂNTUL NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379932_a_381261]
-
un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Fățarnic botează clipa travestită, Pierdută de haită desface zăvoare, Cu bani de argint să cumpere uitare. Baloane de săpun se-nmultesc și dispar, Caverne de idei înscrise-ntr-un ferpar. Organica celulă se umflă-n zadar, Sfârșitul este scris de cer în calendar . Când clopote toacă în zi de parastas, Aud cum plânge frica în ochiul rămas. Referință Bibliografică: Moment într-o noapte / Agafia
MOMENT ÎNTR-O NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380532_a_381861]
-
2016. MOTTO : „După al șaptelea an, din noaptea în care au fost înmormântați, dacă nu au fost botezați, se scoală din mormânt în fiecare noapte și încep a striga de trei ori la rând: botez !” Prin coclauri negre foarte și caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte după gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere printre umbre de moroi, Crucea neagră moarte cere și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge se aud rânind în noapte - Oare cine-i va înfrânge peste muribunde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
mult MOTTO :„După al șaptelea an, din noaptea în care au fost înmormântați, dacă nu au fost botezați, se scoală din mormânt în fiecare noapte și încep a striga de trei ori la rând: botez !” Prin coclauri negre foarte și caverne șerpuitePlânge aprig crunta moarte după gâturi arcuite.Se prelinge în tăcere printre umbre de moroi,Crucea neagră moarte cere și morminte în gunoi.Dor suspine după sânge se aud rânind în noapte -Oare cine-i va înfrânge peste muribunde șoapte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
nu ne ajută în acest sens.... XX. SINUCIGAȘUL, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016. Sinucigașul Mă simt sinucigaș. Mi-am spintecat trupul din humă Și l-am pus pe cântar. Era inegal. Din cavernă s-a evaporat O suflare, Ea rămânând Să se încorporeze, cu alai, În aceeași materie, Puțin mai la vale. Duhul S-a ridicat înmiresmând văzduhul. Îngerii l-au întâmpinat Și l-au plimbat în Carul Mare Prin Grădina Domnului și
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
locul. Eu, de-acum, Mă despărțisem de mine, Dar ca leguma, floarea sau copacul Mi-am lăsat rădăcinile în pământ, ... Citește mai mult SinucigașulMă simt sinucigaș.Mi-am spintecat trupul din humăși l-am pus pe cântar.Era inegal.Din cavernă s-a evaporatO suflare,Ea rămânândSă se încorporeze, cu alai,În aceeași materie,Puțin mai la vale.DuhulS -a ridicat înmiresmând văzduhul.Îngerii l-au întâmpinatși l-au plimbat în Carul MarePrin Grădina Domnului și,Înspăimântat de cele nevăzute,S-
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
puține. Citind versurile, m-am gândit să caut cuvintele și expresiile cheie ale volumului (înainte de a observa că dl Ioan Holban a ales și dânsul, pentru titlul prefeței, câteva cuvinte și expresii cheie). Am găsit, la rându-mi : „fiorduri”, „peșteri”, „caverne”, „pulberi de stele”, „ galaxii”, „praf celest”, „spații infinite”, „catapeteasma lumii”, „ceara care picură”, „lumânarea care lăcrimează”. Și eu și dl Holban am uitat să adăugăm „colivia”, care, deși nu revine frecvent în text, exprimă de fapt spațiul închis al unei
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
rămâne, așadar, inutilă: totul e în van, orice gest măreț e frânt, oprit, de undeva din necunoscut, de o energie neștiută, invizibilă, ostilă: imposibil demaraj, imposibilă transgresare a unor forțe nevăzute care închid sufletul în fiorduri, peșteri, camere cu vid, caverne, colivii. O stranie senzație de suferință, de măcinare interioară, de mers în gol, de imposibilă evadare dintr-un real vâscos și oripilant emană din aceste versuri. Am mai întâlnit-o și o vom mai întâlni desigur și în alte volume
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
Articolele Autorului Existența mea, ruptă de la Dumnezeu, Spre Iisus se înalță, și-n Cer în Ziua-nvierii, Mă văd că sunt, doar pentru că mereu Am strâns în zbor semințele durerii. Versetul suferinței mult prea lungi S-ar declama într-o caverna în tăcere, Din orice plâns, ce-nvie, nu mai plângi, Tămăduiești aprinsul cu o mângâiere. Iisus a înviat din morți, astfel călcând, Din moarte, pe moarte, aici pe pământ, Izvor de credință ne-a dăruit, biruind, Să înflorească flori de
DIN TRUPUL LUI IISUS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374529_a_375858]
-
Publicat în: Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului Prea nefirești îmi par uneori toate lucrurile șeile au căzut de pe caii ce alergau pe urmele tale te sprijineai cu tâmpla de sufletul meu în timp ce depărtarea-mi scobea caverne în oase nu desfăcusem bine aripile și am căzut de pe marginea timpului ne-am vindecat, apoi, de rănile pe care le regăsesc în trupul meu cicatrizate în formă de tine vreau să-ți trimit toate cuvintele nerostite să-ți redau
CA O JERTFĂ NECURMATĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373504_a_374833]
-
de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Prea nefirești îmi par uneori toate lucrurile șeile au căzut de pe caii ce alergau pe urmele tale te sprijineai cu tâmpla de sufletul meu în timp ce depărtarea-mi scobea caverne în oase nu desfăcusem bine aripile și am căzut de pe marginea timpului ne-am vindecat, apoi, de rănile pe care le regăsesc în trupul meu cicatrizate în formă de tine vreau să-ți trimit toate cuvintele nerostite să-ți redau
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
voi înălța ca un abur argintiu ca o jertfă necurmată ... Citește mai mult Prea nefirești îmi par uneori toate lucrurileșeile au căzut de pe caii ce alergau pe urmele talete sprijineai cu tâmpla de sufletul meuîn timp ce depărtarea-mi scobea caverne în oasenu desfăcusem bine aripile șiam căzut de pe marginea timpuluine-am vindecat, apoi, de rănile pe carele regăsesc în trupul meu cicatrizate în formă de tinevreau să-ți trimit toate cuvintele nerostitesă-ți redau clipele în care te țineam prizonierte voi înapoia
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
suflat cândva viață peste pământul tern Vrând să transforme acest tărâm într-un rai etern Într-un templu al viselor. Tu primăvară, ești eternă, Lumină vie nouă, pe drumul nostru către absolut Noi, cei ce am pornit în viață din cavernă Noi, cei ce am fost și suntem chip de lut. Referință Bibliografică: Primăvară / Cristian Gabriel Vulpoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristian Gabriel Vulpoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PRIMĂVARĂ de CRISTIAN GABRIEL VULPOIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372402_a_373731]
-
Nu am ce să spun, dar eu nu tac, ca alții. Când citesc zicerile, mă amuză. Când le trăiesc, mă pun pe gânduri (Eliezer Cotter). • Îmbuibarea adversarului e la fel de periculoasă ca și înfometarea lui. Metamorfoză la bar: din taverna în cavernă. • Foamea e cel mai bun bucătar, dar cel mai încet ospătar. • Când te ridici de jos, trebuie uneori să stai o vreme în genunchi. • Dracul nu e chiar așa de negru, dacă nu i te uiți sub coadă (Nae Cernaianu
VORBE & DECENTE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372846_a_374175]
-
Autorului MOTTO : „După al șaptelea an, din noaptea în care au fost înmormântați, dacă nu au fost botezați, se scoală din mormânt în fiecare noapte și încep a striga de trei ori la rând: botez !” Prin coclauri negre foarte și caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte după gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere printre umbre de moroi, Crucea neagră moarte cere și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge se aud rânind în noapte - Oare cine-i va înfrânge peste muribunde
NOAPTEA DE SÂNZIENE (SAU NONŞALANŢA NEGATIVULUI ALFA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371120_a_372449]
-
îngăduitor al hârtiei. Pe de altă parte, neputința de a sparge zidul ridicat între cei care se iubesc, creează sentimentul zădărniciei: „ah, ce n-aș da să fiu un ceas cu tine / să mă aștern tăcere între noi / să sap caverne-n zidul ce ne ține / în stare de asediu, de război // ah, ce n-aș da în gând să-mi ceri iertare / și în altar tăcerea să-ți închini / să-mi limpezești chemări spre neuitare / și să-mi anini speranțele
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
ca toți oamenii să se reîntoarcă în orașul natal pentru a fi înregistrați, Maria care era însărcinată și trebuia să nască, a părăsit localitatea Nazaret împreună cu Iosif, îndreptându-se spre Betleem. Odată ajunși în Betleem, au înnoptat într-una din cavernele săpate în dealurile din apropiere, în care ciobanii poposeau cu vacile și oile; găsind o iesle, Iosif a întins pat din fân proaspăt, cuib pentru Domnul care avea să vadă lumina zilei. Noaptea următoare Maria a născut un fiu pe
IN ASTEPTAREA SARBATORII CRACIUNULUI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 22 din 22 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344967_a_346296]
-
frământări cosmice, iar greșelile omenești au dimensiunea unui cuvânt care trebuie remodelat: ...ia-mi, Doamne,/ cuvântul și ucide-i micimea./ lasă-i umbra să crească.../știu...rodul meu e mărunt./ umbra lui înțeapă asfaltul inimilor./ le coace întunericul./ râde în cavernele trecutului,/mângâindu-i prezentului umerii/cu un surâs.../ Doamne,/taie-i marginile/ și hainele împrumutate/din colțul de pâine mucegăit.../ vindecă-mi cu mucegaiul sensurilor,/sufletul /lasă-mă să zbor... Cuvântul devine ofrandă, trup din trupul lui Dumnezeu, cale spre
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
abrupt și se cațără cu grijă până sub stânca cu pricina. Când ajunse sus și ridică privirea, descoperi că de fapt acea pată mare și neagră era o grotă în munte. - Măi să fie! - exclamă stupefiat. Atâta muncă pentru o cavernă!... Dar dacă aici sălășluiește vreun moș Martin Carpatin uitat de Dumnezeu? Vai de pielicica mea! Fuga înapoi până nu se trezește domnia sa! Dar înainte să pună în practică planul de refugiu, aruncă instinctiv încă o privire de ansamblu și observă
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
abrupt și se cațără cu grijă până sub stânca cu pricina. Când ajunse sus și ridică privirea, descoperi că de fapt acea pată mare și neagră era o grotă în munte. - Măi să fie! - exclamă stupefiat. Atâta muncă pentru o cavernă!... Dar dacă aici sălășluiește vreun moș Martin Carpatin uitat de Dumnezeu? Vai de pielicica mea! Fuga înapoi până nu se trezește domnia sa! Dar înainte să pună în practică planul de refugiu, aruncă instinctiv încă o privire de ansamblu și observă
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]