316 matches
-
îi erau sfâșiați la genunchi și îi curgea sânge. Acesta se dizolva în apă precum cerneala neagră într-un lichid transparent. Strategia lui Endō era clară. Pământul de pe mal era tare, deci lui Kobayashi nu-i era greu să ridice cazmaua după fiecare lovitură. În apă lucrurile vor sta altfel și vor trebuie să lupte corp la corp. Dacă Endō ar fi intrat prea mult în apă, i-ar fi fost greu să evite loviturile lui Kobayashi, așa că s-a postat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a luat-o la dreapta, pe mal. Un zâmbet șiret îi flutura pe față. Nu fusese degeaba în armată. Ghicise repede intențiile adversarului. — Crapă, ticălosule! Crapă! Kobayashi s-a apropiat, puțin câte puțin, de locul unde se afla pistolul, balansând cazmaua deasupra capului, fără vreo țintă precisă. Hotărât să nu-l lase pe Kobayashi să ajungă la pistol, Endō se ferea de lama cazmalei, așteptând un prilej să-l poată ataca. Gaston a reușit să înoate până aproape de mal, dacă târâșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Crapă, ticălosule! Crapă! Kobayashi s-a apropiat, puțin câte puțin, de locul unde se afla pistolul, balansând cazmaua deasupra capului, fără vreo țintă precisă. Hotărât să nu-l lase pe Kobayashi să ajungă la pistol, Endō se ferea de lama cazmalei, așteptând un prilej să-l poată ataca. Gaston a reușit să înoate până aproape de mal, dacă târâșul lui ciudat se putea numi înot. S-a postat între cei doi, a întins brațele și a strigat din răsputeri: — Nu! Nu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
reușit să înoate până aproape de mal, dacă târâșul lui ciudat se putea numi înot. S-a postat între cei doi, a întins brațele și a strigat din răsputeri: — Nu! Nu! Nu! Să nu faceți asta! Kobayashi l-a lovit cu cazmaua în cap. Gaston nu a avut îndemânarea să se ferească, așa cum făcuse Endō. Surprinzător însă, nu a căzut din pricina loviturii. A rămas pe loc, în picioare, ca un colos, cu mâinile bălăngănindu-i-se pe lângă trup. A închis ochii de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-și lua ochii de la Gaston. A început să-i picure sânge din rana de la cap, dar el nu se mișca. Nici măcar nu-și ștergea sângele de pe față. La vederea sângelui, Kobayashi s-a comportat ca o fiară. A ridicat iar cazmaua și a lăsat-o cu toată forța asupra uriașului nemișcat. Gaston a început să se clatine. Kobayashi s-a înfuriat și mai mult și l-a asaltat pur și simplu cu lovituri. Nu înțelegea nici el de ce, dar omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca un bolovan care se duce la fund. Endō s-a dezmeticit între timp. A zbughit-o lângă mal ca un iepure și a pus repede mâna pe pistol. Îl ținea bine în mână în momentul în care Kobayashi cobora cazmaua pentru o ultimă lovitură. — Kobayashi! Endō a îndreptat țeava neagră a armei spre dușmanul său și i-a strigat: — Îl răzbun pe fratele meu. Azvârle cazmaua... Intră-n apă... Sau mai bine stai, sapă-ți mai întâi groapa singur. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mâna pe pistol. Îl ținea bine în mână în momentul în care Kobayashi cobora cazmaua pentru o ultimă lovitură. — Kobayashi! Endō a îndreptat țeava neagră a armei spre dușmanul său și i-a strigat: — Îl răzbun pe fratele meu. Azvârle cazmaua... Intră-n apă... Sau mai bine stai, sapă-ți mai întâi groapa singur. Sunt convins că nu dorești să-ți vadă nimeni cadavrul mizerabil. Kobayashi a scăpat cazmaua din mână. Ochii lui de șobolan s-au mărit ca niște farfurioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dușmanul său și i-a strigat: — Îl răzbun pe fratele meu. Azvârle cazmaua... Intră-n apă... Sau mai bine stai, sapă-ți mai întâi groapa singur. Sunt convins că nu dorești să-ți vadă nimeni cadavrul mizerabil. Kobayashi a scăpat cazmaua din mână. Ochii lui de șobolan s-au mărit ca niște farfurioare. I s-a schimonosit fața de spaimă. Și-a împreunat mâinile și a scos un țipăt care semăna cu geamătul unui animal suferind. Nu putea articula nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cele două voci începură să i se amestece în cap. Și-a pierdut cunoștința și a căzut în apă, alături de Gaston. Când l-a auzit căzând, Kobayashi a deschis ochii. Lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. A pus mâna pe cazma și a ridicat-o deasupra capului. A intrat în apă cu intenția de a-i crăpa capul lui Endō, ca pe un pepene verde. N-avea de ce să-și facă procese de conștiință. De fapt, el îl amenințase cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lovească, a ieșit de sub apă capul zdrobit al lui Gaston. — Stai! Nu! Vocea era suficient de puternică să străbată toată mlaștina. Monstrul ciudat și-a întins mâinile-i uriașe peste trupul căzut al prietenului său, ca gest de apărare. Cu cazmaua în aer, Kobayashi l-a privit uimit pe Gaston. L-au trecut fiori de groază. A scăpat cazmaua și a zbughit-o spre drum cu viteza șobolanului. Se așternu liniștea. Mlaștina era învăluită în tăcere ca și cum uitase deja de încleștarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
străbată toată mlaștina. Monstrul ciudat și-a întins mâinile-i uriașe peste trupul căzut al prietenului său, ca gest de apărare. Cu cazmaua în aer, Kobayashi l-a privit uimit pe Gaston. L-au trecut fiori de groază. A scăpat cazmaua și a zbughit-o spre drum cu viteza șobolanului. Se așternu liniștea. Mlaștina era învăluită în tăcere ca și cum uitase deja de încleștarea disperată la care fusese martoră. La o adiere a vântului, ceața cea deasă se împrăștia, la o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ultimul bărbat pe care-l merită o trădătoare a propriului popor. Regele nu a făcut niciun gest. Romilde în schimb s-a agitat lălâie și ca vai de capul ei; privirea îi înghețase de groază. Au venit niște soldați cu cazmale și au făcut câteva găuri în pământ. Alții au adus scări și drugi și au ridicat ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang, nici de țăruș și nici de curea. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lucrează la vidanje, Preda face discursurile pentru civili, mai cu sentiment, cu citate din cărți, dar e cam moale, nu vibrează, când am comenzi mai cu sentiment mult, îl pun de le rescrie de mai multe ori, până plânge și cazmaua, celălalt, maiorul Vichentie Bronzetti, de la veterani, e altfel, altă vână, patriotic, bate fanfara, le scrie pentru cei de la armată, pentru foștii securiști, activiștii de partid, tot ce ține de latura asta politică, ăsta e mai sobru, dar e mai talentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acesta, și se așeză pe vine lângă focul cel mic. - Să nu fie vânzare, că pe toți vă tai cu mîmișița mea... Mi s-a urât cu pârnaia... - Nici o grijă, Stăpâne, adăugă Gheorghe, e de-al nostru, uită-te la cazmaua lui, mmă de șuț, nici vorbă. Îl iau în garanție, să-l învăț, că-i tânăr și-al dracului, pisică, nu altceva. Este, bă guguștuc? Paraschiv râse și-i privi pe fiecare. Îi plăceau ochii bătrânului, care-l bătu pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era credincios. Nicu 1-a văzut. - Ce-ți veni, Treanță? Codoșul nu spuse nimic. ' Lunganul le povesti cum pusese geana pe un lăcaș de la Sfântul Gheorghe, făcut de rege, biserică arătoasă, așezată într-un cartier de pricopsiți. - Adică să punem cazmaua pe aurul ăla? întrebă Paraschiv. Da unde-o să-l schimbăm? - Are el grijă, Stăpânul. Poate găsim ceva mărunțiș la cutia milelor, ce-o cădea acolo... - Eu nu mă bag, spuse Gheorghe. Sandu Mînă-mică se supără: - Ți s-a făcut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pompieri, vecine, la gară, c-o trăsură! Stere înțelese că, dacă pârjolul trecea de biserică, se duceau și casele lui. Strigă năprasnic la băiatul de prăvălie: - Pune mâna pe topor și haide după mine! Săriră și alți vecini, cu niște cazmale. Pe drum a luară și pe Tilică. Cârciumarul apucă o coadă de topor și se repezi cu încă doi lucrători în duzii bisericii. Îi puseră la pământ și-i grămădiră departe de gardul popii. În felul ăsta, dădeau focului hrană
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și, ferindu-i să nu-i dea cu capul de tocul de lemn al ușii, îi scoase, însoțindu-se cu un fel de cântec pe care îl șuiera printre buzele făcute pâlnie. Se întoarse repede, scuturându-și palmele cât niște cazmale. Și acuma, spuse bătrânul, ia niște bani și du-te cu fetița la gară, să-și cumpere o ciocolată. Tili o prinse de mână : — Numele tău e Smaranda, nu-i așa ? Ea încuviință, fâstâcindu-se, apoi o zbughi după șuierul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mereu același vis, că sap o fântână. - O fântână, tresări fără nici un motiv aparent Mihu. - Da o fântână, care în mod ciudat nu se adâncea niciodată. Dincolo de peretele de lut galben se auzea apa susurând ca o chemare, dădeam cu cazmaua care se împlânta ușor fără să simt nici cea mai mică urmă de oboseală. Și apa mă chema... Îi povesteam nevesti-mi iar ea o ținea una și bună: „Să nu te mai culci sub nuc.” Odată când a venit pe la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vaduri agale s-u scurs...“ ,, Ascultînd eolitul cum sieși vorbea, noi aflăm că atunci cînd era începutul, doar el se făcea cînd hîrleț, cînd cuțit, cînd topor și cînd armă grozavă... Cu traista largă pe umăr, Cu bățul asămeni întîiei cazmale, Cu ochii bortind oripeunde pămîntul, Cu gîndul cernînd ale vremilor cîrduri, Așa ne-m purtat peste cele hîrtoape Furînd cîte-o sculă din tainița lor. Da... furatu-le-am?... Pooi!... Și anume cam ce? Mărturii despre oamenii care de mult nu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
vestita carte ,, Dăinuiri dăneștene “ (Iași, Editura ,,Junimea “). Eugenia Buraga a încetat din viață în anul 1975, soțul ei trăind în singurătate până în 1999 când a trecut în neființă. ,,Cu mirare întreabă oricine privește <<Oglinda trecutului>>. Mări... poi... plugul și sapa... cazmaua... hârlețul... plinindu-și menirea prin vatră de sat și prin țarina dusă, de jur împrejur, până-n colo, departe, pe văi și pe dealuri, au scos, fără știre, din sipet ascuns, ba unealtă, ba armă, ba oală, ba chip de om
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
care se fac praf și pulbere, aceste papirusuri fărâmițate sunt niște fapte care țin de noroc sau de întâmplare. Prima arheologie care permite accederea la aceste comori e clasică; ea presupune identificarea locului, șantierul, săpăturile efectuate întâi cu lopeți și cazmale, apoi cu mistria și cu stiletul, în sfârșit, cu pensula și pensonul. Îngropate ca niște morți care așteaptă momentul ieșirii la lumină pentru a vorbi din nou, aceste fragmente apar câteodată din casa vreunui patrician care avea și bibliotecă. Și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tot întrebam pe unde și-o ține dosarele) și nu-mi permit să vă spun ce mi-au auzit urechile... Tot la piață puteți găsi carne, mezeluri, brânzeturi și bunuri de uz casnic (mături, vase de lut, curse de șoareci, cazmale etc.); de asemenea, produsele din primele trei categorii sunt pentru consum, iar celelalte, rețineți, doar pentru uz. În anumite piețe se vând și animale vii, cum ar fi păsările și peștii; oricât ar fi de funny, atenție mare la aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
făcându-mi semn nou, pentru alții" ("Lada"). Mobilitatea de expunere se repetă în citatul poem "Halebarda". După descrierea unei înghesuieli de balamuc în troleibuz, intervine dialogul cu moșul bătrân ca lumea: Nici o grijă, țin cu strășnicie de afurisita asta de cazma". Troleibuzul este un fel de moiră, el duce pasageri vii și morți, fără să oprească în nici o stație, pentru că are-n plan să meargă până la capăt". Ultimul vers parcă destinde puțin atmosfera creată, aparent, pentru că ea încearcă să ascundă gravitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cadouri. O fac cu aceeași însistență și între ei. Nimeni nu se așteaptă ca un Nuer să-și dea vaca sau obiectele din casă și, în afara unor situații excepționale, nici nu i se cere. Dar dacă are mai multe lăncii, cazmale sau alte obiecte de aceeași natură, nu le va păstra mult timp64." Aceste ființe umane au inventat societăți foarte organizate care fac imposibil interesul economic individual, egoismul. Percepem bine relațiile care există între Lege, dorință de statu quo, stabilitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
străinătate, prefigura încă din start "un venit însemnat și sigur", care ar fi sporit considerabil după înființarea unei fabrici de cuie și a alteia de unelte. Diversificarea producției, proces menit să asigure piața internă cu instrumentarul agricol strict necesar (sape, cazmale, hârlețe, pluguri, fierărie pentru mori, osii pentru trăsuri etc.), era concepută prin valorificarea mijloacelor hidraulice, a apei și ciocanelor, sporind astfel rentabilitatea întreprinderii, cu economii consistente de timp și de forță de muncă. Pornind de la premisa existenței capitalului fundamental, el
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]