598 matches
-
în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cenușereasa Poetei Aura Popa Ai fost Cenușereasa, te destăinui, Cu viața un supliciu de Sisif Prin versuri coarde sufletești îți chinui Fără să guști din stihul apocrif Diez la cazne nu-ți înalță cântul Căci n-ai pierdut nimic de n-ai avut Prea te frămânți să-ți cizelezi cuvântul Pentru-a uita trecutul disolut În vâlvătăi se năruie speranțe Când coardele vibrează-n dezacord Dorințele trăite în restanțe Rămân
CENUSEREASA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384571_a_385900]
-
cerc de brațe pe mijlocuri să te zbați să simți arsură când te-oi săruta pe gură să te-ascunzi ca luna-n nori când te-oi lua de subțiori unde iară să mă țes jar nestins în corp ales cazne dulci și reci fiori rătăcind prin pat de flori mierea lor să te îmbete vrăjită de Dragobete *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383960_a_385289]
-
deloc stare. Frământase tot timpul din nări și bolmojise ceva prevestitor în timp ce termina din cuțit șuierica. Întrebat de puradelul aflat mereu alături, el răspicase că-n sat se va-ntâmpla ceva... Copilul dăduse sfătos din cap, știa și el de cazna anului trecut, când fuseseră aproape îngropați de zăpada prăvălită cu zgomot ca de sfârșit de lume. În zori, un vuiet crescu și tot crescu, apropiindu-se cu învrăjbită iuțeală. Când simțise pocnindu-i urechile de larmă, tânărul ieșise-n drum
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
nu a pierdut pe cineva apropiat nu înțelege taina acestei sărbători... Uneori te întrebi dacă are rost toată agitația de zi cu zi. Unde vrem să ajungem? Ce vrem să demonstrăm? E scris undeva destinul nostru. Iar noi, indiferent de caznele pe care le încercăm, tot la finalul scris vom ajunge... Mâine. Ce va fi? Va fi! *** Sfârșit ... sau nu*** Referință Bibliografică: Contopire - cap.29 - Singurătate / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2300, Anul VII, 18 aprilie 2017. Drepturi
SINGURĂTATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382873_a_384202]
-
și cine-s nebunii de-apucă pe ea?! Căci ce bucurie și ce alinare să fie în cruce, poruncă și stea? Și cum poate duhul să mâne cuvantul - de ești orb - să vezi, și de vezi, să fii orb? - iar cazna iubirii să umple pamântul când oamenii-și sapă amarul și-l sorb? Dar apa cea vie, de secole curge. Puțini se opresc să curețe-n ea Vorbire, sau faptă, au cuget de sânge - în noapte câțiva doar pornesc după stea
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
dar și cu inegalabilul Pr. Dr. din Kitchener, Ontario, Canada, poetul Dumitru Ichim, care ne supune atenției versuri alcătuite extrem de inspirat, scrise cu minuția unui orfevrier al cuvântului trăit și rostit, dar și rostuit din praful de aur brodat cu caznă, migală, stăruire și așteptare blândă pe ,,începutul unei stele din undă’’. Dumitru Ichim ne trimite prin versurile lui scrise într-o limbă românească perfectă, presărată cu desăvârșite vorbe moldave o poezie veche poate prin tematica abordată (la o primă vedere
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92904_a_94196]
-
Moldovei de peste Prut din teritoriul României, Alecu Reniță evocă momente din lupta de întregire a patriei cu o căldură și o blândețe pe care numai graiul moldovenesc le pot avea. Nu puține au fost ororile îndurate în timpul ocupației de sub ruși, caznele, lipsurile, batjocura și nenorocirea - multe dintre ele trecute sub tăcere de înșiși basarabenii care se tem și astăzi de represalii sau deportări și care vorbesc rusește, pentru că au teamă să mai rostească vorbele în graiul lor strămoșesc... Nu puțină a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
mulți, de fapt cei mai mulți, în fond aproape toți marii bărbați a Bisericii, Țării, Poporului și Neamului nostrum, românesc, fiecare dintre ei având, marcând și impresionând, într-un mod cu totul aparte, cu și prin viața, suferințele, chinurile, umilințele, torturile și caznele de care au avut parte și la care au fost supuși, în perioada totalitără, în temnițele comuniste de la noi. Astfel încât, pentru a nu greși ori a împieta memoria, cinsitrea, recunoștința sau prețuirea ori admirația fațe de oricare dintre ei, nu
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
una veșnică, știi bine asta, de aia și faci, acum, pe grozavul, îți dă mâna!” a țipat EA. „Îți bați joc de toți, simțeam că așa o să faci. Ești puternic, te sprijină tot Cerul. Să fii slab și să suporți cazna fără vreo speranță, iată eroismul! Jertfa. Înălțimea! Uită-te la cei doi tâlhari răstigniți alături, mistificatorule! Ascultă-i! Te blestemă și-ți spun doar vorbe de ocară. Pe fața lor, în afara furiei, vei zări căința. Ei suferă cu adevărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tu colea lângă mine. Vasâle se așeză cu grijă. Nu ești mulțumit de mine? - zise Vodă. Nu trăiești tu bine acilea? — Ba trăiesc, bogdaproste - zise feciorul, brusc trezit. — Ți-am greșit eu cu ceva? - continuă Vodâ. Te-am pus la cazne? Ți-am omorât copilașii? Ba nu, ferească sfântu! - tresări Vasâle. Atunci de ce bei atâta? — De bucurie, Măria-Ta - zise repede Vasâle. — Măi, măi! - se miră Vodă. Și mai sunt care beau ca tine? — Toată țara, Măria-Ta! - răspunse Vasâle. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doar În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele. El doarme greu. Se răsucește pe toate părțile, scoate În răstimpuri sunete, frînturi de cuvinte dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două vorbe și au plecat râzând, la braț. Pula lui Bogdan era cât strada. Am căzut pe jos și, într-un acces de nebunie, m-am repezit la imensa mea cameră de tortură, între care, printre alte numeroase instrumente de cazne, aveam și uriașa spânzurătoare. În timp ce mai mult mă rostogoleam spre ea, nefiind în stare să mai merg, cu bale la gură și ochi de nebun, m-am gândit la Sultana și la tot ceea ce era ea. Era tot. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de a fi din nou omul care eram cândva, nu voi mai putea trăi, pentru că nimeni decât Acela, singur, nu S-a întors de-aici de unde nici lumina nu iese vie și pe unde, blestemat și supus celor mai chinuitoare cazne, îmi târăsc și eu pașii, plin de durere. Mai mult decât nebun am fost, o știu și o repet, să mă aventurez în această călătorie teribilă, de unde, iată, nici cea mai înverșunată credință nu mă poate scoate teafăr... Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ridicau potirul cu ambele mîini. Tare se mai Înfierbîntau cînd cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s-ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgîn, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să-i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și-au răsfirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să-și amintească de iad. O fi fost un coșmar, golgota trupului și a sufletului său, dacă n-o fi fost chiar iadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Antichrist cucerind Sfînta Rusie, de aceea va ordona ca În toate cele trei sute șaizeci și opt de biserici moscovite să se citească la liturghii și unele pasaje din acea scriere. Astfel Încît, preceptelor aspre ale Bibliei, care provăduiau dreptate și cazne, li se vor alătura și cele din misterioasa Conspirație. În care, măcar la prima vedere, găseai tot ce aveau cărțile sfinte: precepte și cazne pentru acei care le-ar fi Încălcat. Apariția sa fiind am tot atît de misterioasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și unele pasaje din acea scriere. Astfel Încît, preceptelor aspre ale Bibliei, care provăduiau dreptate și cazne, li se vor alătura și cele din misterioasa Conspirație. În care, măcar la prima vedere, găseai tot ce aveau cărțile sfinte: precepte și cazne pentru acei care le-ar fi Încălcat. Apariția sa fiind am tot atît de misterioasă ca și apariția Bibliei, iar modestul ei alcătuitor - Nilus - va apărea În postură de comentator și redactor, un fel de exeget. Singura deosebire consta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din boabele zdrobite de mei (pasat) și alte cereale din aceeași familie (părincul, dughia). Meiul este o cereală care face un spică sub form de ciucure, cu boabe mici (să alegi pasatul din nisip - idee din basmele populare - arată o caznă peste puterile omului!), foarte productivă, cu perioadă de vegetație scurtă, hrănitoare, consumată prin fierbere, amestecă care s-a chemat mămăligă de la mei. S-a cultivat prin satele comunei Filipeni, până după al doilea război mondial, dar în condițiile creșterii producției
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
40, de foame fizică și, mai nou, de însingurare. Numele noului spațiu concentraționar contemporan simbolizează, de fapt, un areal geografic limitat, dar cu o denumire exactă, un perimetru aplatizat de-a lungul propriei sale istorii și supus din ce în ce mai mult azi caznelor sufocării de sine, atâta vreme cât puterea Celuilalt, a dominatului, de a mai glăsui ceva în fața programului ucigaș care i se întinde cu nerușinare în față, este, din toate unghiurile vizuale posibile, fără dubii nulă. Îngropată până dincolo de creștet în aburii urât
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
mai sapă fântâni trec hotare arcașii poienelor blânde cad stele pe cumpăna lumii plăpânde rămân să ierneze ciobanii la stâni țăranul poartă pe umeri ciulinii și brazda mireasma sămânței îi fulgeră-n trup cum macii din lanuri preiau tăișul și cazna amiezii de vară întoarsă sub plug Referință Bibliografică: Tradiții / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TRADIŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361417_a_362746]
-
de stele; Ziua pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștie mireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna Printre veselii copii. Prin cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, măi micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioară privește Stând
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
salvăm țara cu moșii Ce docenți și indecenți, Sunt scursura ciumei roșii, Academici delicvenți... Nu salvăm țara cu fraze De docți lași și profesori Ce nu spun ce grav necaz e Țara-n mâini de inpostori... Nu salvăm țara la cazne Cu șefuți patriotarzii Și cu-un șef de stat ce azi ne Face să părem bastarzii... Nu salvăm țara prin cârciumi Unde beau băsești, becali, Iar eu mă spetesc pe brânciu--mi, Pentru ei și alți penali... Nu salvăm țara ce
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
a tale taine, o, Natura, Și frumuseți abia visate! E o supremă voluptate, Al carei dor e o tortură. Ah, ce tortură negrăita! - Tu, suflete nemuritor, Ai vrea să te înalți în zbor Spre bolta cea nemărginita; Dar nu poți - cazna negrăita! Să scapi de corpul tîrîtor. Zadarnic dorul te-nfioară, Vrînd taine mari să descifrezi; Să zbori și dulce să visezi, Ca un avar l-a să comoara, Căci corpul greu te împresoară Cu lanțul gliei, să cedezi. Dar să răbdam
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE „IULIA HASDEU” -EDIŢIA A XIII-A -PLOIEŞTI 2015 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363232_a_364561]
-
l-a putut întâlni și cunoaște mai bine pe Iisus Hristos, în slujba Căruia avea să-și pună mai apoi tot restul vieții. Alături de alte valori ale culturii românești, precum Petre Țuțea, Tudor Popescu sau Petre Pandrea, părintele a împărțit caznele și umilințele copleșitoare ale închisorii: lipsa de aer și căldura sufocantă, lipsa totală de igienă, perchezițiile, dezbrăcați afară, în ger, lanțurile grele de la picioare și mâini, foamea. Chiar Părintele numește aceste chinuri: „Pe mulți din care veneau la închisoare îi
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
MI O ȘANSĂ Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e ulița plină de vise Și timpul mai scurt ca oricând, Prin colb, trec picioarele-ncinse Iar eu după ele-alergând... În caznă-mi sfârșesc înserarea, Sudoarea-nghețată mi-e rug, Mai bat orologii în zarea Spre care de veacuri, eu fug... Și talpa se-afundă mai tare, În clisa născută sub ploi, Privind înspre Soare-răsare, Mă-mpiedic și cad în noroi.. Și
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367011_a_368340]