287 matches
-
Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată, Voinov. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată, Voinov. N-a renunțat la nume, tocmai fiindcă devenise suspect. Niște căpoși, ai mei țineau la demnitate, așa credeau. Venera sorbi și ea din cafea. Tolea o privea cu o cordială curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orice șansă. Era inteligent, era vital Matus acela, dar asemenea calități nu erau suficiente pentru prințesa din basme, așa credea prostul de Tavi. Da, da, înțeleg, murmura, în sfârșit, răgușit, profesorul. Doamna Venera împinse tava spre profesor. Tolea ridică, automat, ceșcuța, se aplecă, zăpăcit, sorbi. Venera retrase tava, ridică, la rândul ei, ceșcuța de cobalt, sorbi, o puse înapoi pe farfurie. Tot palidă, volubilă, scuipând repede repede cuvintele. — Regret că nu l-ai putut întâlni pe motănaș. Mai sunt semne... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
erau suficiente pentru prințesa din basme, așa credea prostul de Tavi. Da, da, înțeleg, murmura, în sfârșit, răgușit, profesorul. Doamna Venera împinse tava spre profesor. Tolea ridică, automat, ceșcuța, se aplecă, zăpăcit, sorbi. Venera retrase tava, ridică, la rândul ei, ceșcuța de cobalt, sorbi, o puse înapoi pe farfurie. Tot palidă, volubilă, scuipând repede repede cuvintele. — Regret că nu l-ai putut întâlni pe motănaș. Mai sunt semne... un fel de emoție, ceva nesigur. Profesorul aștepta crispat continuarea, dar Tavi urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era presărat cu firimituri de pâine, bunica le mătura mereu de pe masă cu palma. „De când nu mai văd bine, am devenit și eu mai îngăduitoare”, se scuza ea oarecum. M-am ridicat și am făcut câțiva pași alene prin cameră. Ceșcuțele de porțelan ale bunicii stăteau de ani de zile în același loc, ca și farfuria cu chipul Madonnei, cumpărată de tata la Roma. Ea se rezema de câteva cărți, în stânga o proptea Zweig, iar Dostoievski în dreapta. Deodată am auzit bâzâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mâinii. Palma lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele dificile? După ei, în bucătărie, mama spăla două cești de cafea. Ea servea cafeaua turcească în ceșcuțe de porțelan, acelea pe care eu n-aveam voie să le ating. Mama ghicea uneori în zațul cafelei ce avea să ni se întâmple în viitor, dar nu se pricepea foarte bine. Tata era de părere că ar trebui s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nostru, măcar din când în când. Crede-mă, sunt ocupată până peste cap! — Cum de mai găsești timp și pentru mine dacă ești atât de prinsă? — Îmi place să stau de vorbă cu tine, spuse Midori, jucându-se cu o ceșcuță din plastic. — Hai, du-te și te plimbă vreo două ore, stau eu cu tatăl tău, am zis. — De ce? — Trebuie să te desprinzi și tu de spital, să te relaxezi puțin, să nu vorbești cu nimeni, să-ți golești mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cam siropoasă, dar destul de bine scrisă. Mi-a făcut plăcere să o răsfoiesc pe îndelete, chiar într-o librărie, în tăcerea nopții. Pe unul dintre rafturile din bucătărie am zărit o sticlă prăfuită, cu coniac. Mi-am turnat puțin în ceșcuța de cafea și am băut. O căldură plăcută mi-a învăluit tot corpul, dar somnul nu mi se lipea de gene. Am intrat la Midori în cameră înainte de ora trei să văd ce face. Dormea profund. Fusese probabil foarte obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plastic din vitrină, am comandat, fiecare, câte un meniu la cutie. Deși era ora prânzului, puteai s\ numeri clienții pe degete. — O, Doamne, de când n-am mai mâncat într-un restaurant elegant! am exclamat eu, în timp ce beam ceaiul verde din ceșcuța albă de porțelan, pe care numai într-un asemenea restaurant o poți găsi. — Îmi plac grozav asemenea ieșiri, spuse Midori. Nu știu cum să-ți spun, dar am senzația că fac ceva deosebit. Cred că-mi amintesc de copilărie, când îmi doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
frunte. — Rămâi cu bine, surioară. — Ai grijă de tine, frate, îi face semn cu mâna în timp ce autoturismul pornește. Teofana se întoarce în apartament ca după lectura unui capitol al unui roman captivant. Aici Eusebiu și Zina, care își turnaseră o ceșcuță de cafea, o așteptau cu nerăbdare. Văd că sunteți curioși să aflați ce s-a întâmplat. Așezați-vă bine pe scaune să nu cădeți, glumește Teofana. — Chiar atât de grav este? — Știți unde am fost? — La vreo cabană? La vreo
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mine! Ghiță-mamelucul! Venalul! Vaaai..., dar se poate să nu serviți și-o guriță de bitter? Rețeta mea proprie! Insist! Vă rooog! se pisicește Domnișoara. Revenind cu privirile în direcția gazdei, cei doi prieteni înregistrează îndată alăturarea, ca prin magie, la ceșcuțele cu cafea, a încă două cupe miniaturale, din cristal Fabergé, pline pe jumătate cu un lichid brun-rubiniu, uleios, de consistența și cromatica siropului de arțar învechit ori a chihlimbarului topit, de Baltica, o ambră savuroasă, cu unduiri șăgalnice, onirice, ușor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în mica mea geantă diplomat. Mami, să nu se plictisească stând doar la televizor sau în bucătărie, face schimb de vizite cu coana Leana de la parter, cu coana Mărioara de la doi, stau la un pahar de vorbă, beau câte o ceșcuță de cafea, care le mai subțiază sângele, pentru că folosesc îndulcitor de teamă să nu facă diabet, evită sandvișurile cu grăsime să nu le crească colesterolul. Eu, la întoarcere uneori, mă abat pe la bodega „LA COCOȘUL NEBUN”, unde, din micile mele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Gina (tu nici n-ai observat când a plecat, te uitai nedumerit după ea, erai al dracului de simpatic) și după ce au plecat și ceilalți, m-am pomenit eu tine în bucătărie, aducîndu-mi cu ochii aproape închiși, pe o tavă, ceșcuța de cafea. Mă mir că nu ți-a căzut. Te-am ajutat să te îmbraci. Mi s-a părut că te-ai mai trezit nițel, altfel nu te-aș fi lăsat să pleci." Țin minte cum am ieșit în aerul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
au fost mai mulți Hitleri. În fiecare episod, un soldat de-al nostru mai omora câte unul) și Nunele de John Wain, nu nemaipomenită, dar pe alocuri, vorba ta, "adîncă". C-o fi, c-o păți... Coffee. O sorbim din ceșcuțele tale cu dungă bleu. Am început să tremur, nu mai am răbdare. Dar, vai! trebuie să mai aștept. Fiindcă iar mă chinuiești cu zodiacul tău, numai când îl văd mi se face părul măciucă. Ții neapărat să vezi dacă așa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai nesigur. Fără nicio îndoială, așa va arăta și azi, când se va întoarce. Aparent surâzând îngăduitor - de fapt, liniștindu-se, pe măsură ce simte că ea nu are de gând să deschidă subiectul periculos -, el are să așeze grijuliu pe brațul fotoliului ceșcuța de cafea golită. O deprindere mai veche are să-l facă să se ridice imediat ; și totuși, va încerca să arate că nu este deloc grăbit, că absolut din întâm plare s-a apropiat de ușă. O mișcare contradictorie - să plece
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai învelit ! Sunt așa de amorțită ! Hei, ce bună o să fie cafeaua ! Dar ce tot cauți acolo ? — Ochelarii-i caut, dar-ar dracu-n ei ! Poate i-ai uitat acasă ! Sau aici, prin bucătărie ! Și adu-ți și dumneata o ceșcuță pentru cafea ! Ei, lasă, numai o gură ! Uf, ce miros dezgustător ! De muced, de gaz ! Săraca, a avut intenție bună, dar... Din păcate, toate hainele ei miros așa, după ce pleacă trebuie să aerisesc în urmă ! Este și ea o biată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Încercați, deci, să beți cât mai puțină. Nu e bună atunci când ești mahmur și nu ar trebui băută dis-de-dimineață. Cel mai bine este să o consumați după ora 11 sau chiar mai bine, după 12. Nu depășiți rația de o ceșcuță pe zi. 6. Margarina Margarina este pur și simplu o catastrofă pentru organism. Ea a fost creată din considerente practice. Molecula ei diferă foarte puțin de cea a plasticului. Dacă vă place să mâncați plastic atunci consumați margarină. Dacă nu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
o preparam singură având cont deschis la prăvălia Țoev iar ziarele le luam de la gara Traian Val. * Întâmplarea netezește drumurile. Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
albă, poate chiar urmașa regilor incași - de ce nu? - căci la urma urmei au fost patrusprezece. Julius și Vilma asistau la micul dejun al lui Susan. Ceremonia Începea cu sosirea majordomului-casier care aducea, fără să provoace nici cel mai mic zgomot, ceșcuța de cafea neagră fierbinte, paharul de cristal cu suc de portocale, mica zaharniță și lingurița de argint, cafetiera tot de argint, dacă doamna ar fi dorit ceașca mai plină, pîinea prăjită, untul olandez și marmelada englezească. De cum Începeau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și lingurița de argint, cafetiera tot de argint, dacă doamna ar fi dorit ceașca mai plină, pîinea prăjită, untul olandez și marmelada englezească. De cum Începeau să se audă sunetele vesele ale micului dejun, marmelada Întinsă pe pîine, lingurița mestecînd zahărul, ceșcuța pusă pe farfurie după fiecare sorbitură, felia de pîine prăjită cronțănind Între dinți, de Îndată ce se auzeau toate aceste mici detalii sonore, o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
temelie, vor face mai Întîi o slujbă, apoi vor intra frumos, În șir, În sala unde se afla pianul, ca să „vedeți ce frumoasă e! Vopsită În mai multe culori!“ Pe urmă vor trece imediat În sufragerie, unde vor bea o ceșcuță de ciocolată. Și În sfîrșit... Maica Stareță tăcea timp de o clipă, ei tremurau de emoție... În sfîrșit, le dădea o zi liberă! Imnul colegiului! Hai, cîntați! CÎntați cu toții! Și cîntau cu un entuziasm... Mai puțin strună mergeau lucrurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a lui Celso, care de fapt ar fi preferat să Împodobească salonul de pian cu floarea lui preferată: capuli. Era ora unsprezece dimineața, cînd Susan se instala pe o sofa orientală cu perne micuțe și aștepta să vină Daniel cu ceșcuța de cafea fierbinte, din care sorbea vreo două-trei Înghițituri, pentru a evita senzația de slăbiciune de la ora unsprezece despre care citise În fugă un afiș de publicitate plimbîndu-se prin Paris. Așezată pe sofa și răsfoind reviste de locuințe și mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și era frig, fiindcă bucătăria e de chirpici, fiindcă În micul bufet cu vitrină, care nu seamănă de loc cu bufetul enorm din bucătăria palatului, sînt doar trei solnițe care au prins cocleală, fiindcă nu sînt de argint și o ceșcuță crăpată și o portocală și trei banane În jurul cărora roiesc muștele și din cele patru scaune din jurul mesei nu sînt două la fel și bucătăria din chirpici se află chiar În sufragerie și privirea lui, oriunde s-ar Întoarce, Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palmieri frumoși înfipți în grămezi de pietre albe. A intrat cu oarecare reținere și a bătut încet la ușă. Nu i-a răspuns însă nimeni. S-a uitat curios pe geam. A văzut o masă cu scaune 83din trestie, două ceșcuțe de cafea, o canapea tot din trestie cu câteva perne pe ea și cam atât. A remarcat totuși că era vorba de două persoane, apoi s-a retras stânjenit într-un colț cu gândul să plece, dar în clipa imediat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
picurând, Asya și-a turnat niște ceai și a Întrebat plictisită: — De ce sunteți toate atât de entuziasmate de americanca asta? A luat o Înghițitură de ceai, apoi s-a strâmbat și a căutat zahărul. Una, două... și-a pus În ceșcuța de ceai din sticlă patru cuburi de zahăr. — Cum adică „de ce suntem toate entuziasmate“? Ne e oaspete! Vine tocmai din partea cealaltă a globului. Mătușa Feride a Întins brațele ca Într-un salut nazist pentru a indica unde și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]