707 matches
-
obligând cititorul la o lectura atenta, cu benefcii pentru toți aceia care sunt interesați în descifrarea subconstientului.Este un autor înzestrat cu talentul cunoasterii, un radiograf al starii psihopatologice al personajelor, bun povestitor al starilor psihice confuze, întemeiate pe instincte cețoase si vanități. Autorul nareaza aventura unei vieți umane prinse în capcanele subconstientului, Opera aceasta este cuprinsă pe jumătate de beția imaginației, cealaltă jumătate este produsul autorului ca viață liberă, spiritual. Iar dacă spiritual sfințește- reflectarea, spune Novalis- atunci orice carte
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez, dacă era posibil. O dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o descrie în poeziile sale pline de umezeală. Se luminase de ziuă. Și ceața se mai disipase. Doar umiditatea din atmosferă o simțeai cum persistă prin gările unde oprea trenul. La un
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
o fată care mi le aduce mie înăuntru, seara, după ce s-au culcat toți. îi dau și ei câte una că e tânără și pofticioasă. Episodul 181 îN CARE POVESTITORII SUNT OBOSIȚI Da, există și asemenea cazuri: o dimineață mohorâtă, cețoasă, de noiembrie, o stare vizibilă de mahmureală, zgomotul tenace, apropiat al unui perforator, un pix care scrie prost - toate acestea și multe altele pot provoca oboseala povestitorilor. Desigur, o împrejurare trecătoare; dar dacă tot o trăim, rugăm măritul Cetitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Umbrele acelor tante Marie, Sofie, Didy, cu jderii lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea ușor jenată a manechinelor goale. Altă lume Împărătește acum peste aceste locuri. La recepții se pot citi pe tăvița de argint cărți de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în această cameră?“ Stau pe divan și tremur în camera neîncălzită, în care de săptămâni de zile nu s-a făcut curat, iar buzele mele șoptesc cuvinte care nu așteaptă răspuns, pentru că, în același timp, îmi apar în minte imagini cețoase și înfricoșătoare, a căror contemplare îmi provoacă atâta tristețe, încât nu pot face altceva decât să-mi încleștez mâinile una de cealaltă. Rămân în această stare mult timp. Apoi, smulgându-mi o mână din cealaltă (le strânsesem atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
poate trece pe aici. Știu că ai multe întrebări, dar păstrează-le pentru mai târziu. Desigur că avea o mulțime de nedumeriri. Pentru prima dată de când venise în Baia de Sus, începea să aibă îndoieli. Văzuse cu ochii lui arătarea cețoasă scurgându-se din măruntaiele muntelui, îi simțise răsuflarea înghețată și răutatea nemărginită. Mai era și felul în care se ținuseră pe urmele ei. Alunecarea aceea pe deasupra pământului îl umplea de uimire. Însă, cel mai mult, îl contraria toiagul lui Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-se între ei și aceștia. Cristian pricepu că vâlva cobora repede panta muntelui. Porniră și ei după ea. De data asta era mult mai mică, un bulgăre de negură ce părea să se rostogolească la vale. Alunecau tăcuți după arătarea cețoasă la o distanță care să le permită să nu o scape din vedere, dar nici prea aproape. Vâlva se strecura printre copaci, ca și cum nu i-ar fi plăcut să se despice, trecând de-a dreptul prin ei. Inspectorul știa însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu ne poate găsi. Nu cred că va îndrăzni să intre în oraș, niciodată n-a făcut-o însă nici nu putem fi siguri. Dacă o scăpăm acolo, e de rău. Negura aluneca tăcută la vale. Cristian vedea cum marginea cețoasă se îndepărtează de ei. Porțiunea limpede, neacoperită de ceață din fața lor se mărea tot mai mult. Din când în când, din corpul ei se desprindeau pseudopode lăptoase ce se abăteau spre stânga și spre dreapta dincolo de marginea drumului, printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mișca de loc, probabil că o descumpănise faptul că dintr-o dată, inspectorul devenise invizibil pentru ea. Se părea că reușise să recupereze toiagul exact la timp. Brusc, arătarea prinse a se rostogoli cu repeziciune spre bătrân. Ajunsă acolo, sfera cețoasă se lăți dintr-o dată, ridicându-se peste acesta. De acolo unde se afla, îi venea tot mai greu să-l vadă pe bătrânul paznic. Conturul trupului său devenea din ce în ce mai șters, pe măsură ce bestia se strângea în jurul victimei sale. Cristian înțelese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să acționeze imediat dacă voia să-l salveze. Strigând din toți rărunchii se repezi spre Calistrat. Ținea toiagul îndreptat înainte ca pe o suliță. Nu-și dorea decât să nu alunece pe frunzele umede de pe jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat cu un dușman nevăzut. Era o senzație neobișnuită, se așteptase ca bastonul să treacă nestânjenit prin negura care acum devenise aproape opacă. Ei bine, nu era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără cusur. Nici cea mai mică găurică nu rămăsese între chepeng și marginea corpul cilindric al containerului. Pentru prima dată de când se afla în apropierea vâlvei, Cristian nu mai simțea rostogolindu-se spre el valurile de ură profundă. Dinspre ghemul cețos, care acum se scursese la picioarele lui, venea numai disperare. Deși Calistrat îi spusese că vâlva e mută, putea să jure că o aude scâncind ca un copil mic, lăsat singur pe întuneric de părinți. Deși pentru moment nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să ascundă mari mistere. Ținuta ei era simplă, fără efecte sau înflorituri. Se aplecă puțin, ridică cele două trăistuțe și dispăru ușurel din raza privirii noastre, cu silueta ei delicată pe care seara o învăluia într-un abur albăstrui, roz, cețos. Fata avea un prenume, am aflat mai târziu, în care dormita o floare, Lysia, iar acest prenume i se potrivea ca o rochie de bal. Nu avea nici 22 de ani, venea din nord, era în trecere. Numele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai șireți decât cei de vârsta lor, erau șefii diverselor echipe și găști și-și ascundeau cu grijă istețimea. Pentru Amory, pișicherul a fost o clasificare extrem de convenabilă până În anul al treilea de colegiu, când contururile au devenit atât de cețoase și neclare, Încât respectivul tip uman a trebuit subdivizat, ajungând să nu fie decât o calitate. Idealul secret al lui Amory avea toate caracteristicile pișicherului, dar poseda În plus curaj, o inteligență și un talent nemaipomenite; Amory Îi mai admintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o făcuse Amory. Calea aleasă era atât de inexprimabil de urâtă, atât de incredibilă, Încât mai târziu Amory nu s-a gândit niciodată la ceea ce s-a petrecut ca la o experiență, ci ca la o scenă dintr-o tragedie cețoasă, jucată mult Înapoia vălului. Știa totuși că avea un sens bine determinat. Cam pe la ora unu s-au mutat la Maxim’s, iar ceasurile două i-au găsit la Deviniére’s. Sloane băuse temeinic și era Într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ne-am Întâlnit În Manhattan În 30, luna asta. Pe urmă am purces la Închirierea unui apartament foarte plăcut, eu, tu și Alec, care mi se uită peste umăr În timp ce scriu. Habar nu am ce voi face, dar nutresc visul cețos de a mă dedica politicii. De ce crema tinerilor absolvenți englezi de la Oxford și Cambridge intră În politică, iar În S.U.A. o lăsăm pe seama mocofanilor - crescuți În internate, educați În adunările statale și expediați la Congres, burtoși corupți, lipsiți „atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ciocolată. Pe urmă Rosalind a Început să-i răsară din nou În minte și și-a surprins buzele formând, iar și iar, numele ei. În clipa următoare i s-au Împăienjenit ochii de somn și a avut o viziune cețoasă, instabilă, a unor bărbați În costume de seară strângându-se În jurul mesei. ... Se afla Într-o Încăpere, iar Carling Îndruga ceva despre nodul de la șiretul lui de la pantof. — N-are ’portanță, a reușit să articuleze, amețit, Amory. Dorm ’călțat. ÎNCĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
asta fusese toată povestea până la Întâlnirea lor. Restul i l-a istorisit chiar Eleanor, dar asta mai târziu. Se scăldau deseori și În timp ce făcea leneș pluta, Amory Își zăvora mintea, alungând orice fel de gânduri, cu excepția celor despre niște ținuturi cețoase, Încapsulate În baloane sinilii de săpun, unde lumina soarelui Împroșca printre trunchiurile copacilor beți de atâta vânt. Cum putea cineva să se gândească la lucruri serioase sau să se Îngrijoreze sau să facă orice altceva decât să se bălăcească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
obraznic. S-a Întors spre omul cel voinic. Acest tânăr domn - a arătat cu degetul mare spre secretar, rostind „tânăr domn“ ca și cum ar fi spus „băiat de servciu“, fără să se refere cu adevărat la tinerețe - are des Întâlnita concepție cețoasă despre semnificația celor mai populare cuvinte. - Obiectezi față de faptul că tiparul e controlat de capital? l-a Întrebat omul cel masiv, fixîndu-l prin ochelarii de automobilist. - Da, și obiectez Împotriva faptului că eu trebuie să muncesc intelectual pentru capitaliști. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din stofă sar deștept, Smulg fierul scurt, îl duc la piept. La țărmul apelor de gală Strig hidra mea, chilocefală: - Întemnițate William, Cast hidrofil, te așteptam Să treci, maree, din oglindă În luna frunții, să te-aprindă; Student stufos, Bostonian, Cețoase Wilson William, Îți jur, ar face-o bună mină Spini șase-n pielea ta marină! (De șase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
când mă cuprind mii și mii de gânduri să vreau, nu pot să la fac uitate. Sunt fapte car-au sfredelit în mine și cicatricile sunt dureroase, cum să uit și să privesc spre mâine când astăzi privirile-mi sunt cețoase? În zadar chem fărâme de uitare trecutul e prezent în existența mea, aș vrea să pot să privesc la soare și timpul înapoi să-l întorc ...aș vrea. Referință Bibliografica: Uitarea... / Mariana Ciurezu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 981
UITAREA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364365_a_365694]
-
Mâinile ei, atârnau inerte de o parte și de alta a unui corp proporționat să întregească imaginea matură a unei femei, care nu își pronunța greutatea vârstei sub auspiciile niciunui timp. Forma corpului ei se pierdea difuz într-un amurg cețos, doar trăsăturile alungite, pomeții ușor înalțați de osatura puternică a feței întrevedeau un chip prelungit într-un alb orbitor, o frunte înaltă care se absorbea parcă în ochii săi de un căprui clocotitor. Doar ochii aveau fierbințeala vieții, dintr-un
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
șlagăr, aproape o manea la modă, lui Sinu îi apărea nu a doua sau a treia sau a 50-a lui soție, de pildă cea cu proteză dentară în partea de jos, cea cu părul veșnic vopsit într-un violet cețos, ca să nu se observe încărunțirea bruscă a părului, nici cea cu fața ușor ridată, ci femeia din prima căsătorie, cea cu un unic miros de balsam, cea cu un unic gust de amandine pe buzele senzuale, cea cu ochii de
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
și întunericul crește. Viciul pictează pe creier, nuanțele non-abstinenței Opacizând spiritul ce nu mai funcționează, crescând limita frecvenței. Complexul de întrebări iraționale, adresate intelectului intoxicat de alcool sau țigări, de către viciul atras de abstinență, sfredelește carapacea minții învăluind-o în cețoase stări. Viciul în care intră pe lângă alcool, fumat, droguri și cafea Îți crează un entuziasm aferent perceput O sublimă încântare(ce-ți ademenește sufletul și mintea). Te transportă din teluricul cu complexul de-ntrebări întunecând crezul, În esotericul ocult din
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
dorință de a forța mâna destinului. Pusese în funcție aparatul, prinzând apoi să se legene, cu gesturi din ce în ce mai largi, prelungite, în ritmul muzicii funebre. Se făcuse târziu când catadicsise să coboare în garaj să-și scoată mașina. Era o noapte cețoasă și se lăsase un frig prea pătrunzător pentru un sfârșit de octombrie. În dosul casei îl izbise un miros de pământ reavăn. Grădinarul îi îngropase pesemne în după-amiaza aceea trandafirii. Bulevardul era pustiu și apăsase puternic pe accelerator, în pofida asfaltului
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
de pasăre măiastră. Era o vreme cenușie, opacă, numai bună de spus povești. - Și în fiecare noapte, castelul se ridica peste câmpia de argint a lunii. Copilul se urca pe genunchii bunicului, privind poza cu castelul care zboară cu aripi cețoase de luna. O bătaie in ușă. Tresar. Îmi adun gândurile, mă reconstruiesc. - O urgență! Sar din pat, îmi atârn în grabă stetoscopul la gât, apuc tensiometrul și ies grăbită din camera de gardă. Un bătrân, 71 de ani, respira greu
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]