12,819 matches
-
ei atît de îndepărtată ca umbra îngerilor prin cerul pe care-l respir și mor să fiu înviat de ea pe cînd sărută bărbatul a cărui amintire crede că sunt, - atît de frumoasă, încît delirez lîngă trupul meu oblojit de ceaiuri, ca un copil lăsat singur pe cînd viața abia începea să-i deschidă ferestrele, încît cad și-mi visez somnul mormînt hîrjonit de îngeri ca pe un maidan înzăpezit zarva copiilor uitînd de foame, încît o culeg din toate imaginile
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
și mi-o așez acolo unde uitarea nu are sfîrșit, o simt, nu este decît foșnetul îngerilor prinși în cîntecul ei la fel de trist ca mine cînd nu mai văd chipul ei decît bîntuind prin mine ca o boală oblojită de ceaiuri, liniștită ca moartea după ce a luat totul și zîmbește de după gratii, gîndul o duce mult prea departe pînă acolo unde mîinile nu o ating, ca în acest cazinou pustiu cu pereții lucrați în umbrele ei de bal, pe vremea cînd
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
de frumoasă încît uitarea se așază ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați la sărbători cînd singurătatea vine să urle ca lupii în crîng, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur cum sînt și arunc de pe mine zilele ca niște straie pe care nimeni nu le va mai încerca, atît de frumoasă încît îi aud pașii pe covoarele foșnind ca nisipul pe sfîrșite-n
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
într-un clopot de foc respirându-ți absența. S-au înmulțit actele de sabotaj, greieri mi-au inundat țesutul, tot mai multe gânduri mă răscolesc, simt sfârtecarea pulsului, oglinzile otrăvindu-mi bănuiala că exist. Aseară am făcut două căni cu ceai, m-am așezat în fața ta și am început să mă rog. Simțeam din perete cum mă fixează absurdul. într-un colț mă urmăreau cu ochii înfipți într-o complicată gravură doi mareșali ostatici. Credeam la un moment dat că boarea
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
se culce de vreme, fără să mai vadă serialul de joi pe care-l urmărea de la începutul anului. Făcu o baie caldă, se spălă la cap și, în timp ce-și usca părul, se gândi să-și facă și un ceai de tei, că e calmant. Puse apa la fiert și începu să caute fileul pe care și-l punea noaptea după ce se spăla la cap. Sertarul scrinului era mare și plin cu tot felul de nimicuri: papiote, ace de păr
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
ea învățase că un lucru trebuie să fie făcut bine și frumos, ireproșabil și finisat până la ultimul amănunt. Șterse tacâmurile și le puse, rând pe rând, la locul lor: furculițele în despărțitura pentru furculițe, cuțitele în despărțitura lor, lingurițele de ceai separat de lingurițele de cafea, mai micuțe... Nu, nu era vorba doar de aspectul practic, adică de faptul că găseai mai repede lucrul pus la locul lui, ci, în primul rând, de o chestiune estetică, și în același timp, de
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
o dobitocie îngerească,/ Moi miezuri de ficați în butoiașe/ De ou de melc, înlăcrămate dulce,/ Mujdeiuri ireale, șunci gingașe/ Când sufletu-n muștar vrea să se culce,/ Și-n ceainice vădindu-și eminența/ Prin fast de irizări și toarte fine/ Ceaiuri scăzute până la esența/ Trandafirie-a lucrului în sine". Între implicarea în tectonica acestui univers al intimității, al galanteriei rafinate și al roadelor și distanța parodică se stabilește un echilibru subtil. Galanteria gesturilor, ceremonialul rememorării afective și atitudinea vag elegiacă, melancolia
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
de un om cu dureri închipuite ce nu se mișca din pat și acel student în matematici superioare mă privea curios cu poftă nedumerită cum un tigru o panteră cum un turn un tunel cum bucuria camerelor unde se bea ceai ar privi tristețea coridoarelor de tribunal am auzit de străpungerea acului când deja îmi îngăduiam să fiu oricum încă mă speria nicicumul când oboseam să-mi ascult moartea ascultam muzici abia când obosesc să ascult încetez să-mi cos un
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Încep cu Culinare, subcapitolul Băutorul de ceai! E vorba tot de Kirilov. “Aș vrea să-ți ofer un ceai, zise el. Mi-am cumpărat din oraș un ceai. Nu dorești? nu-l refuzai. Curînd bătrîna aduse ceaiul, adică un imens ceainic cu apă clocotită, un ceainic, un
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Încep cu Culinare, subcapitolul Băutorul de ceai! E vorba tot de Kirilov. “Aș vrea să-ți ofer un ceai, zise el. Mi-am cumpărat din oraș un ceai. Nu dorești? nu-l refuzai. Curînd bătrîna aduse ceaiul, adică un imens ceainic cu apă clocotită, un ceainic, un ceainic mic cu multă esență de ceai, două căni mari de lut
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Încep cu Culinare, subcapitolul Băutorul de ceai! E vorba tot de Kirilov. “Aș vrea să-ți ofer un ceai, zise el. Mi-am cumpărat din oraș un ceai. Nu dorești? nu-l refuzai. Curînd bătrîna aduse ceaiul, adică un imens ceainic cu apă clocotită, un ceainic, un ceainic mic cu multă esență de ceai, două căni mari de lut, cu ornamente destul de rudimentare, o franzelă și-o farfurie
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
Stimate domnule Lucian Raicu, Încep cu Culinare, subcapitolul Băutorul de ceai! E vorba tot de Kirilov. “Aș vrea să-ți ofer un ceai, zise el. Mi-am cumpărat din oraș un ceai. Nu dorești? nu-l refuzai. Curînd bătrîna aduse ceaiul, adică un imens ceainic cu apă clocotită, un ceainic, un ceainic mic cu multă esență de ceai, două căni mari de lut, cu ornamente destul de rudimentare, o franzelă și-o farfurie adîncă mare plină cu zahăr căpățînă fărîmat în bucăți
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
vrea să-ți ofer un ceai, zise el. Mi-am cumpărat din oraș un ceai. Nu dorești? nu-l refuzai. Curînd bătrîna aduse ceaiul, adică un imens ceainic cu apă clocotită, un ceainic, un ceainic mic cu multă esență de ceai, două căni mari de lut, cu ornamente destul de rudimentare, o franzelă și-o farfurie adîncă mare plină cu zahăr căpățînă fărîmat în bucăți”. De remarcat că este enumerat tot “instrumentarul”! * Culinare (Șcedrin): “Să vedeți ce mi s-a întîmplat cu
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
bată capul cum va putea să-i răpească bogățiile. Dampe începe să se roage de Tosa să-i arate cum se mânuiește sabia, dar, după câteva exerciții, e rugat pe ascuns de Murasaki să se depărteze. Curtezana bagă venin în ceai, îi dă cavalerului, îl fură și fuge. Servitoarea Otyo intră în ceainărie, dă un contravenin cavalerului și-l ajută să scape. Văzând curtezana aceasta, se repede ca nebună asupra servitoarei, o trântește pe pat și vrea s-o omoare. Cavalerul
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
cu încercuiri și ocoluri furișate, asta nu mă face mai bun decât ceilalți, cu care își va petrece seara în continuare? Adică de ce devotamentul meu valorează mai puțin decât gesturile lor calculate, cu toate buzele acelea țuguiate caraghios, dând târcoale ceaiului aburind? (Pe care ea îl bea acum împreună cu ei?) Și atunci, la ce bun să mă zbat? Poem de dragoste La urmă nu rămân decât eșantioane firești ale iubirii care a fost, și regrete rostite furiș, într-o limbă sperioasă
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
vândut hectarul de pădure de la Colibași. Toate astea se pot verifica. Am păstrat absolut toate actele doveditoare”, declară Stelian cătrănit la față de cele aflate și despre care până atunci nu știuse aproape nimic. Sever își umplu o cană mare cu ceai de sunătoare și goli cana aproape pe nerăsuflate, după care și-o umplu din nou. “Tâmpiților ăstora nu le pasă lor de acte, tată socrule!” glăsui el scârbit. “Nu le pasă de nimic”. Își goli și a doua cană cu
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
de sunătoare și goli cana aproape pe nerăsuflate, după care și-o umplu din nou. “Tâmpiților ăstora nu le pasă lor de acte, tată socrule!” glăsui el scârbit. “Nu le pasă de nimic”. Își goli și a doua cană cu ceai, apoi îl informă, fără să facă risipă de vorbe, pe socrul său despre cele petrecute. În ultima vreme casa le fusese vizitată de mai multe ori de o comisie, care le inspectase fiecare colțișor de locuință, din subsol până în pod
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
multă înțelepciune, resemnare și, aș spune, fatalitate, se încheagă în cele patru rînduri. Și-apoi observați, vă rog, pudoarea cu care este dezvăluită „drama” moșului! Și cîtă finețe în versul al doilea! Ce eufemism delicios! * Culinare. Kirillov - mare băutor de ceai. „ - Îmi place ceaiul. Noaptea. Mult, zise el. Mă plimb prin cameră și beau ceai pînă-n zori. În străinătate, noaptea, n-ai cum să bei ceai! S-ar putea scrie un articol: Băutorul de ceai! Să culeg de peste tot citate cu
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
și, aș spune, fatalitate, se încheagă în cele patru rînduri. Și-apoi observați, vă rog, pudoarea cu care este dezvăluită „drama” moșului! Și cîtă finețe în versul al doilea! Ce eufemism delicios! * Culinare. Kirillov - mare băutor de ceai. „ - Îmi place ceaiul. Noaptea. Mult, zise el. Mă plimb prin cameră și beau ceai pînă-n zori. În străinătate, noaptea, n-ai cum să bei ceai! S-ar putea scrie un articol: Băutorul de ceai! Să culeg de peste tot citate cu samovar și ibrice
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
apoi observați, vă rog, pudoarea cu care este dezvăluită „drama” moșului! Și cîtă finețe în versul al doilea! Ce eufemism delicios! * Culinare. Kirillov - mare băutor de ceai. „ - Îmi place ceaiul. Noaptea. Mult, zise el. Mă plimb prin cameră și beau ceai pînă-n zori. În străinătate, noaptea, n-ai cum să bei ceai! S-ar putea scrie un articol: Băutorul de ceai! Să culeg de peste tot citate cu samovar și ibrice! Mîncăm, evident, cu gura! De aceea la Culinare ar trebui introduse
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
Și cîtă finețe în versul al doilea! Ce eufemism delicios! * Culinare. Kirillov - mare băutor de ceai. „ - Îmi place ceaiul. Noaptea. Mult, zise el. Mă plimb prin cameră și beau ceai pînă-n zori. În străinătate, noaptea, n-ai cum să bei ceai! S-ar putea scrie un articol: Băutorul de ceai! Să culeg de peste tot citate cu samovar și ibrice! Mîncăm, evident, cu gura! De aceea la Culinare ar trebui introduse și citate privind organul halitor cu părțile lui componente: buze, dinți
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
delicios! * Culinare. Kirillov - mare băutor de ceai. „ - Îmi place ceaiul. Noaptea. Mult, zise el. Mă plimb prin cameră și beau ceai pînă-n zori. În străinătate, noaptea, n-ai cum să bei ceai! S-ar putea scrie un articol: Băutorul de ceai! Să culeg de peste tot citate cu samovar și ibrice! Mîncăm, evident, cu gura! De aceea la Culinare ar trebui introduse și citate privind organul halitor cu părțile lui componente: buze, dinți, limbă, cerul gurii (dacă se vede!). Deasemenea: salivația, masticația
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noștri de vînătoare, mai dînd cîte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutînd aprins literatură, economie politică, după masa s-ar
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
și iar de la prima pagină; uneori arunc cartea, dar mă întorc cu aceeași poftă, sau scîrbă, sau credință la dînșii. Ce s-a întîmplat? Unde-i chichirezul? M-aș tot duce în guberniile lor imaginare, pierdut, bînd samovare-ntregi de ceai, iubind și urînd adînc Nastasii și Grușence! Și ce-aș mai "țopăi" cu Lebedev!! Uneori mi-e atît de dor de Dinescu, nu cel de acum, mi-e nesfîrșit de dor de Dinescu pe care l-am cunoscut în '72
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
se plimba pe la indiferent care minister. Avea, cum s-ar zice, iarba fiarelor. Sorana Gurian, epava care, în 1937, murea de foame, de frig, de singurătate, devenise dintr-odată o personalitate. Era elegantă, avea un cîine de pază și oferea ceaiuri la care veneau gazetari turci, italieni, germani, englezi, americani, francezi, dar nu și sovietici. Încercase să intre funcționară la agenția «Tass» fie și fără salariu -, dar fusese refuzată. Izbutise totuși să cunoască pe tovarășul Șaroff, fostul conducător al agenției «Tass
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]