477 matches
-
bătături. Am crezut că o să mor de entuziasm. Într-o după-amiază, a plecat cu Beemer-ul și mă rugam să se întâlnească cu Racey O’Grady. Dar a mers doar la podiatru, e limpede că are probleme cu bătăturile, apoi acasă, ceainic, ceai, fumat, privit în gol. Într-o altă după-amiază, a mers să se plimbe pe chei. Merge repede, în ciuda bătăturilor. Când a ajuns la capăt, s-a așezat pe bancă, a fumat o țigară, s-a uitat în gol, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
său și puțin aplecat înspre lume, sprijinit de numeroase perne, înfofolit în serile răcoroase într-o cuvertură strălucitoare din satin cu pete de leopard, aleasă de Ammaji din bazar. Pe cap purta o căciulă roșie, din lână, o învelitoare de ceainic dată tot de Ammaji, care i-o împletise și o ridicase până la nivelul lui pe un par. Ținea foarte mult la această pălărie, căci îl ferea de curent și îi ținea de cald la cap noaptea, când briza era răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să spui că trebuie să-l îndepărtez de prezența acestor personaje nedorite? întrebă ruda lui Lakshmiji. Dacă pui un pui la foc și-l lași acolo, în scurt timp nu mai e pui, ci oase și cenușă. Dacă lași un ceainic pe flacără, apa se înfierbântă și apoi, dacă nu îl ia nimeni, fierbe până nu mai rămâne nimic. Dacă fiul tău se joacă cu un șoarece mort și împuțit, nu stai să te gândești: oare să-l las în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dracu’. Iisuse, m-am îngrășat într-un asemenea hal încât mă apucă groaza de mine însumi și când sunt în cadă, și când stau pe closet. Zac pe tronul de forma unui jug ca o țeavă amărâtă, parcă aș fi ceainicul rablagit al unui bătrân vagabond bătut de soartă. Cum a fost posibil? Nu poate fi vorba doar de băutura și semipreparatele pe care le-am vârât în mine. Nu, probabil că așa mi-a fost mie sortit de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după care am cărat lucrurile pământești ale Selinei la furgonetă. Avea, într-adevăr, înduioșător de puțin. Totul ar fi intrat ușor în Fiasco, dacă Fiasco-ul ar fi mers. Dar Fiasco-ul nu mergea. Trei cufere pline cu haine, un ceainic, două fotografii înrămate, o savonieră, un scaun, un fier de călcat, o oglindă și o veioză. — Asta e, fată, am spus eu, venind cu ultimele lucruri. — Mulțumesc, iubitule, mi-a spus Selina. Stătea în mijlocul camerei mele de zi închiriate. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
serios. — Ai propria ta celulă? Se lăsă pe spate. — Nu. E o celulă de o persoană, dar mai sunt încă doi tipi în ea. Suntem cât se poate de aglomerați. Sunt toți numai spărgători și escroci. Avem și un mic ceainic. E atât de bine venit că nu poți să-ți închipui. În prima dimineață m-am trezit simțindu-mă grozav, ca un copil, mi-am întins brațele și mi-am spus: — Acum o să-mi beau ceaiul și o să ies afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stătea încă pe trotuar. Am lăsat geamul în jos și m-am aplecat în afară. — Poți să mă conduci dacă vrei, am spus și m-am simțit ca o idioată. —Ești sigură? Taximetristul scoase un sunet care semăna cu un ceainic care fierbe. Nu știu de ce se agita atât - oricum contorul mergea. În fine, am deschis în grabă ușa și Sebastian s-a urcat. Am lăsat un loc între noi și așa am rămas pe toată durata cursei, de pe strada Oxford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scot sculptura pe ușile din față până în spatele dubiței mele, unde, mulțumită celor care au aruncat-o și au zdrobit-o, intra perfect. Ar fi trebuit să le fiu recunoscătoare, dar nu eram deloc. Joe s-a dus să pună ceainicul la foc cât timp eu am dus camioneta mai jos, în parcare. Paznicul de acolo mă cunoștea destul de bine, dar, deși un simplu angajat, s-a împotrivit să las dubița acolo, până când i-am sugerat să sune la biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
greu și mai adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom’ Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oamenii se plimbau fără grabă, oprindu-se fie În fața agenției de turism Calipso, pentru a alege un sejur În Grecia, Egipt, Italia sau Indochina, fie admirau, În vitrina anticariatului Ex-Librex, câte un exponat ieșit din comun, cum ar fi un ceainic, un fier de călcat vechi, fotografii de epocă sau alte abțibilduri prăfuite... Zgomotul molcom al pașilor, glasurile monotone și, În general, ritmul lent al după-amiezii de vară Îi creau lui Noimann o stare de disconfort. Atmosfera orașului risipit pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
povestești chestia asta, șopti Jill. După ce plecară toate, mi-am Îndreptat atenția spre englezul beat de pe canapeaua mea. —Cafea sau ceai? Un gin tonic ar fi super, iubire. Mi-ar prinde bine un ultim pahar În momentul ăsta. Am pus ceainicul la fiert și m-am așezat pe scaunul din fața lui, fără să mă pot apropia mai mult, căci duhoarea de alcool era copleșitoare. Emana din porii lui În felul acela unic al tipilor care au băut toată noaptea, Învăluind totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă, pătrată, Lina așternuse peste macatul obișnuit o față de masă veselă cu bordură colorată și cești optimiste cu boboci de trandafir, cu ceainicul la fel, și zaharnița, cit și farfurioare multe pline cu prăjituri felurite. Cu mâini grase și urâte, Lina servea cu o îndemînare neasemuită. Ceaiul, zahărul, untul, prăjiturile, toate deodată îți veneau la gură fără știre. Meșteșugul ăsta uimea pe Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
penisul unei morse, ornamente pentru comercializare, greutăți, brățări, bumeranguri, coliere metalice sunătoare, quipos, bismar, zaruri din os, cărți din frunze de palmier, cercei, canoe, un steag de război Beninez, un scaun Ashanti, un caduceu, un penis, sticle înfundate, pene smulse, ceainice, o cădelniță, bobine de dantelă, bețigașe chinezești, linguri, ventilatoare, rogojini, măști, mandoline, topoare, țitere, kilimuri azere, gabbere persane, cuti turkmene, samovare din Daghsetan, ibrice anatoliene, căciulii de astrahan, o cruce georgiană, un Lao Buddha, un lingam (falus) un rozariu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bucătărie? — Nu, de propriile lor bucătării. Fiecare palat își are bucătăria și bucătarii săi. — Te rog să iei un taburet și să vii să-mi ții companie cât mănânc. An-te-hai se supune. Când iau o ceașcă, An-te-hai se întinde după ceainicul aflat în celălalt colț al mesei. Îmi toarnă ceai de crizantemă. Nu-mi ia mult timp să înțeleg că An-te-hai are darul de a-mi anticipa nevoile. Cine e? mă întreb. Ce a făcut ca un băiat dulce și isteț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să intre. Eunucii patrulează prin palat în schimburi, astfel încât întotdeauna este cineva treaz. An-te-hai doarme adânc pe jos. Eunucul-șef Shim m-a mințit când mi-a spus că mi-a dat oameni care nu sforăie. An-te-hai sforăie ca un ceainic care dă în clocot. Însă lucrurile se vor schimba mai târziu, când, după ani de izolare, agonie și teamă, sforăitul lui An-te-hai va deveni cântecul Cerului pentru mine. Dacă nu-l auzeam, nu puteam să dorm. În timp ce stau trează, gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spuse Mitsuharu. Mitsuhide se întoarse spre vărul său, murmurând, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis: — Ceai... Tocmai mi-a fost livrată o piesă pe care i-o comandasem lui Yojiro, la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar are un farmec rustic care încântă ochiul. Se spune că ibricele noi nu sunt bune de nimic, dar, așa cum te-ai și aștepta din partea lui Yojiro, apa fiartă în ibricele lui este la fel de gustoasă ca apa din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu vorbea pe tonul său obișnuit. Mitsuharu răspunse și el, ca și cum i-ar fi așteptat: Ce ar fi să mergem cu toții la ceainărie? Seniorul Mitsuhide a adormit și tocmai mă gândeam că ar fi mare păcat să irosim focul de sub ceainic. — Dacă ne ducem la ceainărie, nu va trebui să ținem oamenii la distanță. Excelentă idee. — Permiteți-mi să vă conduc. — Mă tem că noi trei suntem provinciali, așa că nu înțelegem prea multe despre ceai și, cu siguranță, nu eram pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nicăieri. Nu părea a fi un om care fusese afectat încă din tinerețe de greutăți și de răsturnări de situație. Carnea obrajilor săi era durdulie. Lobii mari ai urechilor confereau întregului trup o anume greutate, la fel ca toartele unui ceainic de fier, făcându-i pe vizitatori să se întrebe dacă era posibil ca omul acela să fie cu adevărat un mare general, în vârstă de abia patruzeci de ani. Dacă ar fi făcut parte dintre soli, Kanamori ar fi observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu o lentoare chinuitoare. îmi venea să le smulg ceștile din mâini și să beau eu ceaiul în locul lor! Apoi, pe când sorbeau cu toții ultimele picături cu o relaxare de-a dreptul insuportabilă, m-am oripilat văzând că apucau din nou ceainicul și-și turnau o a doua ceașcă de ceai pe care începeau s-o savureze cu o plăcere lenevoasă. OK, mi-am spus nervoasă, poate după a doua ceașcă? însă minutele se scurgeau, al doilea rând de cești fusese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-o să te sune în veci, ci celălalt gen de bărbat pe care te poți baza: acela care te salvează dintr-o clădire în flăcări. Mi se părea superb. Mă rog, cu excepția înălțimii. Când s-a ridicat ca să ajungă la ceainicul din capătul mesei, am văzut că nu era cu mult mai înalt decât mine. Ceea ce a fost o dezamăgire, însă una cu care eram deja obișnuită. Cu toate astea, în felul său de-a se mișca era ceva extrem de plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâncat-o în Tombuctu, așa-i? Fergus s-a întors. Ochii lui fără expresie păreau și mai goi. Dacă m-ar vedea acum nevastă-mea! Hahahahaha! a zis Stalin în timp ce cântărea niște zahăr pudră. Nu m-a văzut nici măcar punând ceainicul pe foc. Nu-i de mirare că a obținut un ordin de restricție împotriva ta, a spus Misty O’Malley. Toată lumea a dat dezaprobator din cap, spunând „Vai, Misty!“, dar fără să se arate supărați. Imediat însă Vincent cel agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi ofere ceva de băut și să mă conducă acasă. Când am ajuns la apartament, s-a autoinvitat la o cafea. Am încercat să-l refuz, dar n-am reușit. —Rochia, a repetat el. Scoate-o! Am lăsat jos ceainicul pe care tocmai îl umpleam cu apă. Omu’ era pus pe treabă. îmi dădeam seama din vocea lui. —Descheie-ți primul nasture de sus, mi-a spus el. Ăla era momentul în care ar fi trebuit să-l dau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
suburbane. Peste tot vedeai extensii ale camerelor sau alte transformări, aveau terase acoperite și un patio, cuptoare cu microunde, camere de filmat, dar nici o lumânare roșie aprinsă la icoana Sfintei Fecioare. Chris m-a dus în bucătărie. în timp ce el punea ceainicul pe foc, m-am așezat la masa ca de bar - da, sigur că aveau o masă de bar - și am început să-mi bălăngănesc picioarele ca să-i arăt cât eram de relaxată și să nu-l las să observe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în casă. Pe hol se simțea un miros ciudat. Nu știu ce fel de parfum. Ceva dulceag, cu mosc. Henry își puse servieta jos și se uită în camera de zi. Eva, evident, ieșise în oraș. Bărbatul se duse în bucătărie, puse ceainicul pe foc și-și pipăi nasul. Avea să se uite mai bine la el în oglinda din baie. Tocmai urcase pe jumătate scările și își dăduse seama că parfumul acela avea o notă pestilențială clară, când se opri brusc. Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mă faci să am orgasm oral. Wilt se răsuci pe călcâie și o luă la fugă în jos pe scări. Javra era beată. Era într-una din zilele ei bune, așa că Henry Wilt nu mai așteptă să fiarbă apa din ceainic, ci ieși pe ușa de la intrare și se aruncă înapoi în mașină. N-avea de gând să stea pe-acolo ca s-o lase pe femeie să-i sugă sfârcurile. Avusese parte de destule în ziua aceea cât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]