271 matches
-
dialectul ceangăn-secuiesc și nu vechiul dialect de sud, ceea ce arată că în localitate ulterior s-au așezat probabil și ceangăi secuiești (ceangăii secuiești reprezintând un grup maghiar care s-a stabilit probabil mai târziu, în secolul XVIII. în Moldova, pe când ceangăii de Nord și cei vechi de Sud s-au stabilit încă în evul mediu, iar graiul lor nu este înrudită cu cel al secuilor, ci se aseamănă mai mult cu unele subdialecte vorbite în Câmpia Transilvaniei). Ceangăii din Faraoani, ca
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
în Moldova, pe când ceangăii de Nord și cei vechi de Sud s-au stabilit încă în evul mediu, iar graiul lor nu este înrudită cu cel al secuilor, ci se aseamănă mai mult cu unele subdialecte vorbite în Câmpia Transilvaniei). Ceangăii din Faraoani, ca de altfel majoritatea ceangăilor de sud (cca 70% din numărul total al vorbitorilor de lb. maghiară) aparține la grupul secuiesc al ceangăilor ("székelyes csángók"). Între variantele dialectului ceangăn-secuiesc se observă asemănările cu diferite dialecte secuiești și o
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
cei vechi de Sud s-au stabilit încă în evul mediu, iar graiul lor nu este înrudită cu cel al secuilor, ci se aseamănă mai mult cu unele subdialecte vorbite în Câmpia Transilvaniei). Ceangăii din Faraoani, ca de altfel majoritatea ceangăilor de sud (cca 70% din numărul total al vorbitorilor de lb. maghiară) aparține la grupul secuiesc al ceangăilor ("székelyes csángók"). Între variantele dialectului ceangăn-secuiesc se observă asemănările cu diferite dialecte secuiești și o accentuare specifică secuilor. În relațiile sociale și
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
cel al secuilor, ci se aseamănă mai mult cu unele subdialecte vorbite în Câmpia Transilvaniei). Ceangăii din Faraoani, ca de altfel majoritatea ceangăilor de sud (cca 70% din numărul total al vorbitorilor de lb. maghiară) aparține la grupul secuiesc al ceangăilor ("székelyes csángók"). Între variantele dialectului ceangăn-secuiesc se observă asemănările cu diferite dialecte secuiești și o accentuare specifică secuilor. În relațiile sociale și în cultura ceangăilor secuiești se simte o influență puternică secuiască. Acest grup a ajuns în Moldova mai târziu
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
cca 70% din numărul total al vorbitorilor de lb. maghiară) aparține la grupul secuiesc al ceangăilor ("székelyes csángók"). Între variantele dialectului ceangăn-secuiesc se observă asemănările cu diferite dialecte secuiești și o accentuare specifică secuilor. În relațiile sociale și în cultura ceangăilor secuiești se simte o influență puternică secuiască. Acest grup a ajuns în Moldova mai târziu decât vorbitorii dialectului vechi, și este mai puțin asimilat și izolat lingvistic decât celălalt. Ceangăii secuiești trăiesc în valea râurilor Siret ("Szeret"), Tazlău ("Tázló") și
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
o accentuare specifică secuilor. În relațiile sociale și în cultura ceangăilor secuiești se simte o influență puternică secuiască. Acest grup a ajuns în Moldova mai târziu decât vorbitorii dialectului vechi, și este mai puțin asimilat și izolat lingvistic decât celălalt. Ceangăii secuiești trăiesc în valea râurilor Siret ("Szeret"), Tazlău ("Tázló") și Trotuș ("Tatros, Tatáros"). Deși sunt mai puțin asimilați lingvistic, nici ceangăii secuiești nu au sentimente puternice naționale, comunitățile lor izolate nefiind influențați în trecut de curentele naționalismului european, iar identitatea
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
ajuns în Moldova mai târziu decât vorbitorii dialectului vechi, și este mai puțin asimilat și izolat lingvistic decât celălalt. Ceangăii secuiești trăiesc în valea râurilor Siret ("Szeret"), Tazlău ("Tázló") și Trotuș ("Tatros, Tatáros"). Deși sunt mai puțin asimilați lingvistic, nici ceangăii secuiești nu au sentimente puternice naționale, comunitățile lor izolate nefiind influențați în trecut de curentele naționalismului european, iar identitatea lor este mai degrabă o identitate așa-zis locală, bazată pe apartenența la cultul romano-catolic și pe dialectul comun. În ciuda faptului
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
amestecate, alături de Români (pe atunci denumiți "Vlahi" de celelalte popoare) trăind și Slavi (pe atunci denumiți "Șchei'), Pecinegi, Comani și Maghiari. În zona Moldovei, au existat formațiunile prestatale ale Bolohoveniilor (probabil româno-slave) și ale brodnicilor. Temporar s-au evidențiat Uzii, Ceangăii și Iașii. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, regii Ungariei au colonizat în Transilvania secui și germani, evocați în izvoare sub denumirea de "hospites", aceștia din urmă cunoscuți și ca "sași". Tot atunci sunt menționate mai multe
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
romanic" (ALiR). Recent, a fost inițiat, tot aici, un nou proiect privind realizarea unui atlas lingvistic consacrat graiurilor românești din Serbia orientală. O altă cercetare din sfera dialectologiei a avut ca obiect de studiu graiurile maghiare din România, precum și graiul ceangău din Moldova. Au fost editate, de asemenea, două volume de "Materiale și cercetări dialectale", în 1960 și, respectiv, în 1983. Continuând cercetările de onomastică pornite, în trecut, de Nicolae Drăganu, Ștefan Pașca, Vasile Bogrea, George Giuglea, Gustav Kisch și alții
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
ceangăiască, care îndeplinește în prezent funcția de episcop al Diecezei Romano-Catolice de Chișinău. s-a născut la data de 23 noiembrie 1961, în satul Valea Mare din comuna Faraoani, aflată pe atunci în regiunea Bacău, într-o familie de agricultori ceangăi cu mulți copii. Familia sa a mai dat alți doi frați preoți, pr. Eduard Coșa de la Piatra Neamț și pr. Francisc Coșa de la București. A urmat studiile primare în satul natal, iar apoi studiile liceale în comuna Hemeiuș din județul Bacău
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
intră în județul Bacău pe care îl traversează pe direcția nord-sud, trecând, printre altele, prin localitățile Sascut, Răcăciuni și Nicolae Bălcescu. Începând cu zona Bacăului, și continuând spre cea a Romanului, unele din localitățile din apropierea drumului au comunități importante de ceangăi (romano-catolici din Moldova), fapt căruia îi stau mărturie bisericile catolice din aceste sate, cum ar fi Cleja sau Valea Mică. Municipiul Bacău este cel mai mare oraș pe care DN2 îl traversează prin centru. Aici se intersectează cu alt drum
DN2 () [Corola-website/Science/309852_a_311181]
-
efectuat în 2011, populația comunei Brețcu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (71,46%). Principalele minorități sunt cele de români (22,9%), romi (2,25%) și ceangăi (1,04%). Pentru 2,34% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (73,63%), dar există și minorități de ortodocși (20,51%) și reformați (2,08%). Pentru 2,37% din populație
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
mutuală este în general posibilă între vorbitorii dialectelor, chiar și atunci când nu vorbesc limba comună. Aceasta se datorează faptului că aceștia sunt concentrați pe un teritoriu relativ restrâns din bazinul Panonic (circa 300.000 km²). O excepție o constituie dialectele ceangăilor, mai ales o parte din ele, mai arhaice, pe care ceilalți vorbitori de maghiară le înțeleg cu greu. Dialectele învecinate între ele, care prezintă o serie de trăsături asemănătoare, formează grupuri de dialecte, iar mai multe grupuri de dialecte formează
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
Roșiori și Junii Brașovecheni. Unul dintre obiceiurile comune celor trei etnii din Țara Bârsei este Burduhoaza/Baricajárás/Burtzel, ce reprezintă același personaj în toate trei culturile. Este cunoscut mai degrabă prin numele slav „Borița” și este practicat mai ales la [[ceangăi]], pe [[28 decembrie]]. Costumul și jocul în sine reprezintă o variantă a călușarilor. Peste cămașă, jucătorii (în număr par) poartă două brâie de piele, împodobite cu nasturi și așezate cruciș pe umeri. Deși ceangăii poartă în mod obișnuit cizme, de
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
și este practicat mai ales la [[ceangăi]], pe [[28 decembrie]]. Costumul și jocul în sine reprezintă o variantă a călușarilor. Peste cămașă, jucătorii (în număr par) poartă două brâie de piele, împodobite cu nasturi și așezate cruciș pe umeri. Deși ceangăii poartă în mod obișnuit cizme, de data aceasta ei sunt încălțați cu opinci, la călcâi având „pintin”, iar la glezne clopoței. Mai demult, ei purtau toporiști, mai la urmă însă o lopățică de mărimea maiului. Jucătorii sunt conduși de un
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
și unei familii creștine (...), să-i lege mai strâns de Dumnezeu și cu poporul din care fac parte..."" . Perioada 1940-1943 s-a caracterizat printr-o „atmosferă de dușmănie a funcționarilor civili față de catolici”; calificativele injurioase adresate românilor catolici („unguri, maghiari, ceangăi, boangheni” etc.); considerarea catolicilor ca niște „străini și dușmani ai țării”; refuzul autorităților de a elibera acte de stare civilă pe motiv că „cei născuți și botezați în rit catolic nu pot fi considerați de origine etnică română”; eliberarea de
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
vicepreședintele Consiliului de Miniștri, profesorul Mihai Antonescu, îi adresa o scrisoare episcopului Mihai Robu, în care declara: ""În ce privește în mod special situația populației catolice din Moldova, care este de origine română, deznaționalizată și considerată greșit ca fiind de origine ungarică (ceangăi), am dat instrucțiuni atât d-lui ministru de Justiție, cât și d-lui ministru de Interne, ca să se arate tuturor prefecturilor și organelor administrației locale că aceste populațiuni nu pot fi considerate ca străine de poporul nostru"". Cu toate acestea
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
din 14 mai, 5 iunie, 13 iulie și 3 august 1943, prin care solicita respectarea de către Guvernul României a hotărârii din 17 martie 1943, pedepsirea funcționarilor vinovați de sabotarea acestei hotărâri, care au început să elibereze "certificate de origine etnică ceangău", provocând astfel nedumerire și neliniște printre credincioșii catolici. Deși problemele semnalate de către episcopul Mihai Robu păreau a fi rezolvate în mod oficial, au mai existat câteva abuzuri locale cum ar fi solicitarea din 11 decembrie 1943 a Ministerului Culturii Naționale
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
Ploiești la 27.07.1960. Era dintr-o veche familie răzeșească, fiind proprietari de pământuri, originari din comuna Osebiții Mărgineni, Luizi Călugăra, de lângă orașul Bacău. Ctitori de biserici și de școli, apărători ai ortodoxiei, într-o zonă populată și de ceangăi catolici. Străbunii din linia paternă odihnesc în capela ortodoxă sfințită cu hramul Sfintei Treimi, Capela Broșteanu. Edificiul este situat la intrarea în cimitirul comunei Măgura din cartierul ce poartă încă numele de Răzășie, Broșteni-Răzeși, sau Osebiții Mărgineni. Surse istorice indică
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
pentru asigurarea cursurilor în limbile minoritare, prin unificarea unor instituții de învățământ în limba română cu instituții de învățământ în limbile minoritare și prin impunerea limbii române ca unică limbă de studiu în anumite specialități universitare. Astfel, ultima școală a ceangăilor a fost închisă în 1958. Tot în 1958 au fost fuzionate școlile primare și gimnaziale în care învățământul se făcea în limba română cu cele în care se studia în limbile minoritare, iar în anul următor au fuzionat universitățile "Babeș
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
donat moșia de la Geoagiu (care valora un sfert de milion de forinți) societății EMKE, asociația culturală a maghiarilor din Ardeal. Pe această moșie, cu un teren de peste 200 de ha, a fost înființată o școală agricolă pentru elevii secui și ceangăi. În 1892 a donat două case din Orăștie tot societății EMKE, drept pentru care a fost ales președinte de onoare pe veșnicie a acestei societăți. Groful („contele”) Kocsárd Kún s-a stins din viață la 11 ianuarie 1895 la Orăștie
Kocsárd Kun () [Corola-website/Science/314284_a_315613]
-
Revoluția ungară din 1956 sau în timpul celui de Al Doilea Război Mondial sau mai devreme (după Tratatul de la Trianon sau după Revoluția Maghiară din 1848). Mulți dintre ei sunt de origine panonică, transilvăneană, secuiască, dar există și mici grupuri de ceangăi (moldoveni). O mare parte a comunității maghiaro-americane este de origine evreiască sau maghiari de religie mozaică. Mai ales credincioșii neologi se declară maghiari încă din sec. XIX., dar sunt și mari comunități hasidice sătmărene în Brooklyn și Kiryas Yoel ("Orașul
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
(maghiară: "csángó") este denumirea etnografică și populară comună a trei grupe de oameni: Din anul 1977, la recensăminte ceangăii figurează ca naționalitate de sine-stătătoare. Potrivit recensământului din 2002, numărul ceangăilor a fost de 1.370. Nu trebuie confundați cu secuii din Bucovina, o populație maghiară care a trăit în județul Suceava între 1777 și 1940, și dintre care o
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
(maghiară: "csángó") este denumirea etnografică și populară comună a trei grupe de oameni: Din anul 1977, la recensăminte ceangăii figurează ca naționalitate de sine-stătătoare. Potrivit recensământului din 2002, numărul ceangăilor a fost de 1.370. Nu trebuie confundați cu secuii din Bucovina, o populație maghiară care a trăit în județul Suceava între 1777 și 1940, și dintre care o parte au ajuns în Deva, fiind numiți în mod eronat ceangăi
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
ceangăilor a fost de 1.370. Nu trebuie confundați cu secuii din Bucovina, o populație maghiară care a trăit în județul Suceava între 1777 și 1940, și dintre care o parte au ajuns în Deva, fiind numiți în mod eronat ceangăi. , în terminologia românească prin ceangăi se înțelege doar ramura din Moldova a ceangăilor. Aceștia se disting prin particularități lingvistice și prin bogăția de tradiții și artă populară. Analizele genetice au demonstrat însă că nu există înrudiri între ceangăii ardeleni și
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]