593 matches
-
fiecare zi, când se întorcea acasă extenuat, un ceas sau două ca să repete cursurile pentru master. Prin urmare, nu putea dormi mai mult de patru ore pe noapte. Începuse să slăbească, să se tragă la față și să aibă mereu cearcăne vineții în jurul ochilor. Mamă- sa băgase de seamă că devenise din ce în ce mai nervos și îi reproșase de multe ori că fumează prea mult, dar - la insistențele lui - consimțise să-l trezească în fiecare zi în zori, aproape plângândui de milă când
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
fi respins de Traian Băsescu. Alegerile sunt despre Parlament nu despre premier. La legislative nu se alege prim-ministrul. Atributul de desemnare este al președintelui, ținând cont de capacitatea acelui premier de a forma o structură de guvernare. - Toți au cearcăne la ochi de grija declarațiilor mele. Știu care este credința mea despre democrație și bătălia mea pentru instituții democratice. La Ponta și Antonescu te poți aștepta la orice. Liderii UE sunt neliniștiți din cauza atacurilor la justiție și instituții independente (ani
Băsescu, atacuri repetate: Bolșevicii din USL mint cum respiră. Ponta e un mitoman, nu vrea coabitare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40753_a_42078]
-
4 Un zid urlă cum un deget strivit dar nu-l aude nimeni. Semn de carte Sinele cum un fascicul de raze care trecînd printr-o lupă incendiază hîrtia. Actualitîți Cripticul sughiț al ceții frontoane curgînd asemenea rîului pietruit cu cearcăne sună ca o trîmbiță osul feroce semințele vechilor seisme încolțesc exasperant de încet și nimeni nu-i nicăieri se preumblă guarzii tăcerii în mantii de-asfalt și nimeni nu-i nicăieri pescarii își aruncă undițele-n meschinul abis al întîmplărilor
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
nu pot să ghicesc ce le iscă. Grăbesc spre neunde, dar în timp obosesc. Trupul se scurge către un calm aproape firesc, când zăresc din alb-albăstrie icoană o față prelungă, vibrândă. Primesc pe dată dinspre doi ochi negri răsăriți dintre cearcăne vinete multe priviri ce m-alină și forță îmi dau s-alerg mai departe, tot mai departe... Rămâne pe retină un flux iubitor ce mă-mbie să las temeri. În urechi păstrez sunete vii, aproape uitate și foșnet de briză
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
cu tot cu copil. Dacă e băiat, o vom elibera doar pe ea, iar rezultatul împerecherii cu animalele alea îl vom păstra într-un loc secret, până moare de bătrânețe. Mă duc să-mi mai pun o mască, că parcă tot am cearcăne. Și niște bigudiuri, că îmi stă părul ca un cu... ca o pu... ca naiba. Disclaimer: Caricaturizarea excesivă a personajelor, precum și folosirea unor cuvinte și expresii care ar putea să-mi contrarieze părinții sau alte rude, în afară de mamaie (la care
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
cu paravane.Unde era al ei, puiul ei mic și drag? Ceva parcă o ducea chiar acolo că pe un orb auzul: zgomotul de locomotivă în manevre...O, nu se poate, Doamne! Parcă nici nu era copilul ei: față livida, cearcăne mari, negre, pieptul care se ridică și cobora și șuieratul acesta năpraznic care nu mai înceta!Într-o parte atârnă o mască de oxigen nefolosita , iar brațul stâng purta în el o fărâma de viață artificială .Deasupra lui, suspendată , o
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
vedea desfigurat? Se va speria și ea sau nu? Oricum mai erau câteva zile până va veni să mă viziteze în prima duminică de la accident. Așa cum eram cu nările umplute cu pansamente, arătam exact ca un urangutan. La ochi aveam cearcăne și vânătăi violete, fața îmi era tumefiată, aproape vânătă. Nu era o imagine ușor de suportat nici de o persoană mai rezistentă la asemenea aspecte, dar pentru mătușă sau pentru iubita mea de care eram așa de îndrăgostit? M-am
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
de nu mai dă pe la club? - Ocupat cu proiectele... - Se vede...le-ai înșirat pretutindeni.... Iar inginerul se apropie și ca un tată grijuliu,îl privește țintă și îi prinde bărbia în căușul palmei. - Fane, ești obosit...ești surmenat...ai cearcănele cât cepele.... ce se întâmplă cu tine? - Absolut nimic...am multă treabă, răspunde el, parcă nesigur și își vede în continuare de ale lui. - Ar fi bine să-ți iei câteva zile libere, să pleci undeva, să te mai relaxezi
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MIZĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cu cearcăn de lună, ochii adânc priveau cum rodiile se coc absorbind lumina în amieze săvârșind dulcele-n fruct, de eram una cu zilele verii. Cerul din aripi scuturând se topea-n miresme de ploi pe fața pământului, de se mirau păsările
MIZĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383585_a_384914]
-
for my ultimate ride. POVESTE DE DRAGOSTE, SAU VORBA ÎN VÂNT? Inima-mi umedă se zvânta la soare, Umbră și lacrima, prelungite nesfânt. Mă mângâie noaptea cu-n semn de-ntrebare - Poveste de dragoste... sau vorbe în vânt? Moartea cu cearcăne sade pe vine, Mesteca o floare de mac între dinți. Mă iscodește dacă știu despre tine - O mint ca-nainte, că suntem cuminți. Nu te iubește! îmi râde pocita. Mai pleacă-n sictir, mă răstesc îmbufnat. Dar sunt sfâșiat de
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
care suferă de istericale, dar nici acum nu există un mod mai bun de a o spune. —Ajay, ar fi mai bine să ne zici - e ceva ce nu ar trebui să spunem când suntem interogați? a întrebat ea. Avea cearcăne negre în jurul ochilor și arăta pe jumătate îngropată în puloverul ei gros și în geaca de piele. Nu sunt avocat penalist, Claire, i-a răspuns Ajay răspicat, ascunzându-și cu greu nerăbdarea. Tribunalele care se ocupă cu dreptul muncii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
poate era încă la lucru. Oricum, am apăsat soneria. După câteva momente ușa de la intrare s-a deschis și Harriet a apărut în fața mea. —A, bună, Sam, a spus, surprinsă că mă vede. Nu arăta prea bine. Sub ochi avea cearcăne negre și tenul ei părea obosit, avea o nuanță nesănătoasă, pământie. Nu era deloc machiată, iar părul ei, strâns cu un elastic la spate, nu avea pic de strălucire. Era îmbrăcată într-o pereche de jeanși simpli și purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi putut să țină. Și la inventar e ușor de trecut peste câteva picturi lipsă; poate că s-au prins de alte picturi sau poate au fost zgâriate. Oricine acceptă mici pierderi. Nimeni nu avea să observe că lipsesc tablourile. Cearcănele negre de sub ochii lui Harriet păreau că s-au adâncit. —M-am întrebat de ce vrei să regizezi furtul, am continuat, dar după aceea mi-am adus aminte că la deschidere Shelley mi-a spus că vrea să facă inventarul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Mai întâi la marginea patului și apoi chiar să faceți câțiva pași prin salon. Îi schimbă perfuzia, aranjă puțin cuvertura cu care era învelit și ieși grăbită din cameră. După câteva minute, apăru și medicul. Avea o figură obosită, cu cearcăne adânci în jurul ochilor, iar Cristi se întrebă cum de nu avea stetoscopul atârnat în jurul gâtului. Ce ne-ați făcut, domnule inspector? îl întrebă el, după ce se apropie de pat și îi luase încheietura dreaptă în mână, verificân du-i pulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura-i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s-ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu-i trîndav; apoi va tăia dintr-un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crîșma „Corona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al scrutinului. Nimeni nu făcea confidențe celor mai apropiați despre cum votase, prietenii mai apropiați păstrau tăcerea, cei mai vorbăreți păreau să fi uitat cuvintele. La ora zece noaptea, în sfârșit, apăru la televiziune prim-ministrul. Avea chipul desfigurat, cu cearcăne adânci, efect al unei săptămâni întregi de nopți în care dormise prost, palid în ciuda machiajului făcut ca să arate sănătos tun. Ținea o hârtie în mână, dar aproape că n-a citit-o, și-a aruncat doar privirea pe ea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sânge... Propoziția rămase atârnată în aer precum fumul țigărilor noastre. Nu ajunse la capăt, nici nu se opri. Iar sângele de care era mânjit ca și cum fusese stropit cu găleata deveni pentru mine sângele lui Clămence. Și pe bietul tip cu cearcăne la ochi și barba nerasă de trei zile, care mă îmbârliga cu frazele lui, pe tipul acesta aflat la capătul puterilor, care făcuse totul pentru ca ea să se întoarcă de partea vieții, mi-am dorit brusc să-l ucid. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
obosiți, Maestrul era neliniștit, și asta se vedea, poate după drumul greu, aglomerat, de la mare până în București, așa gândea Loredana, dar mașina a făcut față drumului și soarelui arzător, tipul a îmbătrânit, uite ce privire pierdută are și cum respiră, cearcăne și burtă, miroase urât, a bătrân, urât îmi e mirosul ăsta, dar!!! Frumoasa Neli le pregătise masa, îi servise repede, apoi plecase acasă la ea, Tara lătra pe afară, nefericită, Loredana ar vrea s-o aducă înăuntru, dar Maestrul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu eram Încă excitat. M-am masturbat de două ori, frecându-mi penisul Încă În stare flască, dar nu am putut să ejaculez. A doua zi iar nu m-am dus la muncă. După doar două ore de somn, cu cearcăne negre la ochi, Akemi Yokota a părăsit camera de hotel, repetându-mi de vreo cinzeci de ori: „Să mă suni neapărat!“. Pe la orele prânzului m-a trezit un telefon de la recepție: ora la care trebuia să predau camera trecuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
forfecate, sucite minarete Și slujitori cu ochii rotunzi ca de erete Și, azmuțit câmpiei, un fluviu leșios; În gânduri încărcate, când căutam pe jos Argintul unei scule de preț, atunci picată: Cuțit lucrat, vreo piatră în scump metal legată, Greu cearcăn de cadână topit la un bairam; Nici eu nu mai știu astăzi ce lucruri căutam. Încolăcite ceasuri! Cu voi, nu luai aminte Cum, pe răsfrânta buză a mătcii, dinainte, O spornică mulțime se tencuia-n pereți. Veneau de toată mîna
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului târziu zborul printre răspunsuri. multe palme ridicate spre cer, cuvinte ascunse între pliuri de haine... dulapul trosnește. somnul nu vine. în pat, trupul chircit așteaptă diminețile. zvâcnește dureros. lasă urma pe pătura mototolită de nesomn. cearcăne vii se zbat sub ochi. gândurile încropesc planuri fără noimă. pas cu pas, dezlipesc papucii de covorul verde. cafeaua trezește inima. inima trezește mintea. adorm în sfârșit, privind o pagină în care un poet, își reconstruiește imaginea falsă, din hârtie
PREA... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364480_a_365809]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > FLUTURI SUB CEARCĂNE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Obscuritatea încăperii învăluia fiecare umbră într-un veșmânt de taină. Perdele groase atârnau noaptea din vârful tavanului, sfâșiând cu brutalitate parcă, orice geamăt de lumină
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
alb bolnav de orbitor. Un alb care îl îndeamnă să scrie despre permanența constantelor de culoare care îl preced dintotdeauna, care îl urmăresc oriunde s-ar ascunde. Chiar și în centrul ascuns al unei încăperi oarecare. Referință Bibliografică: Fluturi sub cearcăne / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIK-URI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Destin Azi noapte am fost decapitat în vis totul e scris... Bătrânețe luată peste picior Chilie cu acoperiș din cearcăne și riduri reziduuri... La cumpănă Le dăm adesea îngerilor culoare din disperare... Big-Bang Clopot cosmic spărgând în țăndări cerul și rănind zezl... Referință Bibliografică: Haik-uri / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011
HAIK-URI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361530_a_362859]
-
2014. când s-au fumat toate țigările ai rămas doar o fereastră prin care femeile frumoase și-au privit trupul atât de turistic și au plecat precum o apă lăsată să curgă spre noapte pentru tine a rămas uitat un cearcăn sub ochi un vis cu ușa deschisă o șuviță dolce gabbana de albă și un rid ca o tăietură pe coajă de mesteacăn ... Citește mai mult cânds-au fumat toate țigărileai rămas doar o fereastră prin care femeile frumoaseși-au privittrupul atât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]