1,879 matches
-
un magistru, lovit de șoc, leșină. După o clipă se lumină încet, fixându-și masca răsucită caraghios, cu botul la spate. O apăsare de buton, pete albe pe cer, fulgere roșii, galaxii rotindu-se în sensul invers al acelor de ceasornic, stele căutându-și din beznă alinierea sub vechile semne zodiacale. Și când imaginea se liniști, prezentând fără sonor școala, dintre noi țâșni Mioara Alimentară, strigându-ne pe fiecare pe nume, pipăindu-ne, spunând întretăiat: Eu, eu sunt cea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiecare secundă, o execuție a memoriei, fiecare bătaie de inimă, o treaptă spre adânc. Ce s-a întâmplat cu o clipă în urmă? S-a sufocat într-un vârtej al timpului. Ce urmează să se întâmple? ...moartea leagă nod acele ceasornicului în turnul de veghe. În carnea cetății se aruncau pietre, sângele mlaștină sub copitele îngerilor, oasele fluiere cioplite din cumpăna fântânii, cineva cântă a sete, altcineva ascultă a ploaie: "Nani, nani, puiul meu drag, nani, nani, în leagăn laptele are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de ape și nu ca o mirungere. În fiecare cub, 500 de fete. Căminul avea 4 etaje. Odăile, colivii suprapuse... Un fel de tablă de șah cu pătrățele așezate pe verticală. În viață se muta în sens invers acelor de ceasornic, chiar dacă deasupra turnului catedralei, orologiu număra după cum fumegau burlanele crescute ca niște mâini amputate din carnea betonului. Resturile de textile arse întunecau cerul, îngerii tușeau înecăcios. Flăcări albastre, violacee, galbene, roșii proiectau umbre identice după fiecare fereastră. Umbrele purtau haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Sângele obsedat de fluiditatea prezentului se caută sub fiecare curgere. (În vene, un înger sever strigă catalogul, absent este cel prins în afara cifrei.) Sub cer, semnele simple indicatoare de circulație: prima la dreapta (mereu la dreapta) justifică intenția acelor de ceasornic; prima la stânga (mereu la stânga) motivează mersul cu spatele; la capătul drumului sens giratoriu, soarele se învârte în jurul sufletului atât cât să resusciteze câteva umbre. Prima la stânga încape, câte puțin, câte puțin, lașitatea omului singur. În rest, decoruri, multe decoruri. Numărătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asfințitul soarelui (nostalgia îndulcește înserările), declasate cu fiecare resuscitarea a memoriei (punct, și de la capăt!). Fuga în timp. Ehei, ce laborator farmaceutic este viața pentru unii! Sub lună, niciodată intenția nu bate pasul pe loc, nu se împiedică de acele ceasornicului, nu se cufundă în incertitudinea clipei. Sub microscop, viața se decimează micronic, minutele se deseacă în 60 de particule, particulele țin evidența respirațiilor, bătăile inimii dau pulsul pădurilor. (Fuga în timp nu justifică nici măcar pauza dintre două silabe.) Iubesc unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întîmplător, de Nicolae Costin, la cererea domnitorului învățat Nicolae Mavrocordat de la care a rămas un exemplar din Principele, în italiană, cu adnotări marginale 20. Traducerea în română a cărții lui Guevara, făcută după exemplarul latin al lui Wanckelius, purta titlul Ceasornicul domnilor. O comparație în spirit a celor două cărți poate să ne spună mai mult despre mentalitatea Renașterii europene cu orientarea ei laică. O orientare în care nu se poate încadra decît parțial modelul princiar construit de un Neagoe Basarab
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de fertilitate Sursa: Situl INED, http://www.ined.fr/ Situația este cu atât mai problematică, cu cât ea pare să solicite foarte puțin atenția responsabililor politici, a opiniei publice sau să agite mijloacele media. Sauvy nota: "Acul cel mic al ceasornicului este cel mai important, dar el pare imobil. Încetineala fenomenelor demografice le mărește consecințele, ascunzându-le atenției contemporanilor implicați" (Sauvy, 1992, p. 5). Oricum ar fi, în Europa, doar Irlanda, și în mai mare măsură în Franța, opun unei importante
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
am observat. Merg la Nicu, la spital. ― De ce mergi tu și nu vine el acasă? ― A fost operat azi dimineață. ― Despre ce operație vorbești, Lia? - a Întrebat Petrică, cu tremur În glas. ― De apendicită. ― Sper să fi mers toate ca ceasornicul. Acolo-i și Despina... ― Și eu cred la fel. ― Uite că și doctorii, și nu unul oarecare, ci ditai profesorul, și Încă chirurg, ajung pe masa de operație! - a Încercat Petrică să glumească. ― Se Întâmplă, fiindcă și ei sunt oameni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuvânt. Bătăile În ușă au primit răspunsul știut: ―Poftim, intră! În clipa următoare, a apărut Gruia. ― Bine ai venit. Uite că Petrică a și sosit. ― Nici nu mă gândeam că va Întârzia. Cercetașul este ca un metronom sau ca „un ceasornic de la chefere” - cum spune tata Toader. ― „Tata Toader!” Ce frumos! Parcă Îi simt prezența... - a comentat Petrică, dus pe gânduri. ― Unde credeți că putem sta de vorbă În liniște, dragilor? ― Mai ferit de orice nechemat nu poate fi alt loc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se făcea școală serioasă. Prins de aceste dezvăluiri ale profesorului, Gruia a ieșit complet din chingile emoțiilor. Uitase complet unde se află și că se Îndreaptă spre „eșafod” - cum a calificat acest examen gândul de veghe. Profesorul a privit discret ceasornicul. Se apropia ora stabilită pentru Începerea examenului. Drept urmare, a pornit cu pași măsurați către sala de consiliu a Rectoratului, unde urma să aibă loc marea Încercare. Gruia, Încă netrezit din visare, a pornit pe urmele lui. Abia când a trecut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui. Pentru a-și ocupa timpul, s-a apucat să facă ordine Între hârtiile și obiectele din jur. Urechea Însă era atentă la orice zgomot de pe hol, care i-ar fi putut spune că s-a Întors profesorul... Mereu cerceta ceasornicul, dar i se părea că timpul bate pasul pe loc. Atunci i-a venit În minte gândul că de fapt timpul nu face nici o mișcare. Sau, mai direct spus: timpul nu trece, ci noi trecem prin el. „Cine a spus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mică-i lumea noastră! exclamă ceasornicarul, luându-i amândouă mâinile și scuturându-i-le îndelung, bucuros de revedere. Când sfârși cu strânsul mâinilor, se trase cu un pas înapoi și-l măsură zâmbitor cu privirea. Ei, cum vă mai merge ceasornicul acela buclucaș?... Tot după ora Moscovei?... Ba după ora Bucureștiului, că de când mi l-ai reparat dumneata nu s-a mai defectat..., îi replică Stelian. Evreul continuă să zâmbească în felul său poznaș. Ei, așa, așa..., încuviință el, mângâindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acolo cârâiau ca ciorile chiar și la vederea unui copil negru, aflat doar în trecere pe drumul din preajmă, ceea ce îl obliga să-și continue marșul forțat către școala lui încă nu mai puțin de o jumătate de oră pe ceasornic. Când aprecia că este în întârziere, marșul acela al lui John devenea alergare în toată legea pe distanțe de kilometri ce păreau fără sfârșit. Odată ajuns la școală, transpirat abundent și abia trăgându-și sufletul, școlarul era nevoit să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
permanență, de rădăcini iar vorbesc despre rădăcini, rădăcini, rădăcini... de speranța într-o anume eternitate. Dacă n-aș crede în Dumnezeu, nu mi-aș face atâtea probleme, dar, vorba lui Voltaire, Universul mă tulbură și nu pot crede că acest ceasornic există și nu are ceasornicar. Uneori cred că sunt aidoma eroului lui Musil: cuprinsă mereu de îndoială, departe de fericire, nu mă iubesc nici pe mine, nu am modele... În fapt, nu sunt chiar un "om fără însușiri", precum acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu ea, o silă de toate treptat îl cuprinsese pe nesimțite, dându-și seama cât de E 56 Rareș Tiron nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
om și sfaturile mele nu-i erau de folos. Așa că nu am avut puterea necesară să-l salvez de acea boală grea numită singurătate. Anii treceau într-un mod bine calculat și într-un ticăit, așa cum se derulează arcul unui ceasornic pe care dacă l-ar fi avut l-ar fi văzut și l-ar fi auzit fie zi fie noaptea, numai că ticăitul vieții nu-l auzea dar îl simțea cum se derulează ușor și alunecă spre final fără a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
negocierea căsătoriilor, biletul intrării în Lumea Nouă. Crialese chiar șarjează puțin în scena în care imigranții sunt direcționați pe diferite coridoare în șir indian, coborînd încolonați de la un palier la altul pe scări pe muzica sugestivă a Ninei Simone. Marele ceasornic birocratic funcționează exemplar, și asemeni rondului pe care-l fac deținuții, emigranții trebuie să mărșăluiască disciplinat. Familia Mancuso este despărțită, mama, Fortunata Macuso împreună cu fiul Pietro trebuie să se întoarcă acasă, în fața comisiei, fratele cel mare trebuie să decidă dacă
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
tristețe ruginită de un secol Și tristețea nici măcar nu era a mea în carnea mea plîngeau o sută de călugărițe biciuite Plîngeau și prelații care le biciuiau și plîngea chiar diavolul molipsit de ispitele care în biciul roșu ardeau Toate ceasornicele lumii plîngeau și scîrțîiau, scîrțîiau, scîrțîiau Iar eu în tristețe ca într-un ișmac mă-nfășuram și cu timpul nedumerit cochetam, cochetam, cochetam... într-o zi timpul se sătură de ploaie, de rugină, de burlane, șterse norul ca pe o
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
vine întristare, plata/ cailor de tras la dric.// vine sapa și lopata,/ vin strigările în plic,/ Am dat totul pe nimic/ și acum risipa-i gata" (Am dat totul pe nimic). Vorbeam de un palpit al versului depășind mecanismul de ceasornic al sonetului/ rondelului, de ceea ce adaugă gravitate temei fortuna labilis, de acel Timp știut, din chiar titlul culegerii: Vorbim și vorba s-a făcut văzduh,/ Atâtea vorbe-n negrăit zburară,/ Ne-au fost cândva o falnică povară./ Și au rămas
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
chiar vechea denominație a Siciliei, legată de forma sa aproape triunghiulară. Simbolul heraldic al insulei, de obârșie antică, păstrat până astăzi și popularizat prin profuziunea de obiecte comerciale, înfățișează tocmai "Trinacria", adică trei picioare feminine orientate în sensul acelor de ceasornic. O primă observație pe care mi-a prilejuit-o vizitarea acelor locuri este că, spre deosebire de imaginea larg răspândită a istoricului sărac și marginalizat, hotelul cu pricina nu se găsește în vreo periferie a capitalei siciliene, ci în chiar inima orașului
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
construiește un ceas ale cărui limbi se învârt în sens opus, ceas menit să recupereze timpul pierdut al celor căzuți în război. Benjamin Button ilustrează această dorință aparent imposibilă a unei vieți care se învârte în sensul opus acelor de ceasornic. Experiența unică a timpului este aici pusă din nou în discuție, cu o altă relativizare decât cea proustiană, a memoriei afective ce reconstruiește randomizant un trecut filtrat, iluminat perceptiv. Experiența este cea care dă măsura timpului lui Benjamin Button, - tatăl
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
ins care, împovărat de toate cîte le trăiește, simte cu crește în el ușurătatea, energia desprinderii. Imprudența, devenită datorie, de-a se bizui pe o anume directețe a faptei, nu pe echivocul social: "văd sângele murdar al omului plin de ceasornice, de registre, de iubiri gata făcute, de complexe fatale, de limite." (p. 13). De-a se lua în stăpînire, cu toată disperarea celui care se simte furat, locuit de reguli și de frustări în propriul lui corp: "această pasiune fără
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
figurii prezentate; Scrierea temei centrale în centrul diagramei; Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală, de la A la H, în sensul acelor de ceasornic; Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane (“flori de nufăr”); Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. Se completează în acest mod cât mai multe
ANEXE din 18 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252679]
-
introduse în tablă găurita, cu ceară scursa pe ea. Fără să ne vorbim, amândoi ne dam un pas îndărăt și tragem în fața lui Descartes câte o cruce ortodoxă, largă, să fie, chiț că ... - și de la dreapta la stanga, invers decât acele ceasornicului, decat înaintarea Timpului însuși. Somnul, da; însă elogiul rațiunii nu va naște niciodată monștri. Neuitând începutul Discursului: Le bon sens est la chose du monde la mieux partagée.
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
au mers de la sine. Când s-a pus însă problema unui sistem de joc, a gândirii, a imaginației creatoare, nivelul IQ-ului antrenorului, ascuns până atunci de regia manipulării prin televiziuni, a ieșit la iveală. Incapabil să contracareze tactica de ceasornic a adversarilor, Maradona a capotat la prima confruntare mai serioasă. Să nu credeți că sunt singurul care gândește așa. Iată un fragment din comentariile lui Aleksandar Hemon, prozatorul bosniaco-american care a comentat Campionatul Mondial pentru revista „The New Republic": „După
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]