502 matches
-
lui ce mînca și ce bea în timpul discuțiilor despre mersul literaturii și al lecturilor din versurile lor cu voce tare. Tefik, iubitor și el de poezie, se pregătea să-i facă o reducere pentru curcă, fiindcă, se gîndea, n-avea ceasornicarul bani de un curcan zdravăn. Deschide o sticlă de vin, cu gîndul să-i recite și el studentului niște versuri din Hafiz din Șiraz. Și Zizi, după ce ciocnesc paharul, îi spune că vrea să se însoare cu Radie. Nu tu
Zizi și Radie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7697_a_9022]
-
Cristian Teodorescu După îndelungi pregătiri, Zizi a răpit-o într-o noapte pe Radie. Fata îl aștepta cu valizele făcute. Tefik îi dăduse bani lui Zizi să închirieze un automobil. Fiul ceasornicarului îi propusese o răpire mai modestă. S-o ia pe Radie cu birja pînă la gară și de-acolo, cu personalul de noapte, la București. Doctorul l-a firitisit că nu voia să risipească banii, înghițindu-și vorba că într-
Răpirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7585_a_8910]
-
se suie în mașină. Apoi s-au uitat cum automobilul a pornit la vale, cu luminile aprinse și cu motorul stins, pînă la cotitura care lega cartierul turcilor de strada principală a orașului. Cum ar veni mîine, Tefik, înțeles cu ceasornicarul, s-a dus la șeful de post, pe la prînz, și-i spune că i-a dispărut fata de acasă. Pomenea tocmai primise de la București o telegramă strict secretă cu o lungă listă cu soldați care se pierduseră pe drumul Armatei
Răpirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7585_a_8910]
-
pe care trebuia să-i prindă i-a spus că o fată care pleacă noaptea de acasă poate că s-a gîndit că se întoarce fără să se observe. Dar dacă uite, așa și așa, Radie a fugit cu băiatul ceasornicarului? Pomenea, ceva mai atent, i-a spus că din cîte știa el, fata doctorului era majoră, așa că ori dispăruse și o dădea în urmărire, ori fugise cu iubitul ei și atunci era treaba ei ce făcea. N-a fugit, a
Răpirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7585_a_8910]
-
abține și se duce la imam acasă. Așa și așa, îi zice înțeleptului, asta nu era răpire?! Nu prea mai era, îi spune cu gravitate imamul. Dar era un caz asupra căruia avea să se aplece la următoarea lui predică. Ceasornicarul, la rîndul său, a început să se plîngă prin oraș, după încă două zile, că nu mai știe unde e fiul său, Zizi. Șeful de post l-a sfătuit să-și caute băiatul pe unde se afla fata lui Tefik
Răpirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7585_a_8910]
-
Tefik. La moschee, cînd imamul le-a vorbit credincioșilor săi despre dispariția lui Radie s-a auzit un vaiet reținut. Bietul Tefik și iar bietul Tefik!! Altfel turcii știau că Radie, să fie sănătoasă, plecase acum cîteva nopți cu băiatul ceasornicarului. Unde trecea pe strada lor, noaptea, chiar și cu motorul stins, o ditamai mașina cu Zizi și Radie pe bancheta din spate?! Totuși, de dragul doctorului, cartierul turcilor a vuit după predică, pînă noaptea tîrziu. Nu amenințător, ca după o răpire
Răpirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7585_a_8910]
-
nici bucuros ca după o căsătorie între doi credincioși ai lui Allah. Era ca un fel de mormăit, cum nu se mai auzise pînă atunci, fiindcă altfel ce puteai spune cînd tatăl fetei răpite se cinstea cu tatăl răpitorului și ceasornicarul, creștin, neînvățat cu băutura, striga La Illah Il Ala! de se auzea prin pereții casei sale? Tefik, mai reținut, dar și lui i se auzea vocea, îi răspundea cîntat: Iisus, s-a înălțat din morți...! pentru a sărbători că, la
Răpirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7585_a_8910]
-
rămâne Jorge (Jorge Jellinek), un critic de film uruguayan care, în convenția filmului, este un fel de factotum pentru cinematecă, repară scaune, etichetează role, se ocupă de drepturile de autor etc., toate acestea cu un devotament și o minuțiozitate de ceasornicar. Jorge este un burlac care are în jur de 45 de ani și care locuiește cu părinții, trăind mai degrabă în lumea filmului decât în cea reală. Voluminos, cu ochelarii cu lentile mari, fumurii, care-i ascund jumătate din față
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
introductiv, cronologie și traducere: Tudor Dinu. Editura Omonia, București, 2011. 2 Mihalis Pieris, Metamorfozele orașelor. Antologie poetică-ediție bilingvă. Traducere: Elena Lazăr. Cuvânt înainte al poetului la ediția românească. Epilog: Paola Maria Minucci. Editura Omonia, București, 2011. 3 Stephan Eleutheriadis, Fiul ceasornicarului, Ediție îngrijită de Elisabeta Moraitaki, Editura Omonia, București 2011. 4 Stephan Eleutheriadis, Mangalia in memoriam. Elegias visuals. Elegii vizuale. Ediție îngrijită de Elisabeta Moraitaki. Cuvânt înainte de Dan Grigorescu. Editura Omonia București, 2011.
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
o chiar undă de teroare prin spectatorii nepreveniți? Atât frații Lumière cât și Georges Méliès își dovedeau capacitatea uluitoare de a inventa, pentru că elogiul lui Scorsese se îndreaptă către regizorul care inventează aparate, regizorul care construiește mașini, mecanisme, asemeni unui ceasornicar. Ceasornicarul începuturilor cinematografului n-a fost însă Méliès, ci mai degrabă cuplul format din August și Louis Lumière, care însă nu au crezut în invenția lor cea mai importantă și nici nu i-au dat prea multe șanse de supraviețuire
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
chiar undă de teroare prin spectatorii nepreveniți? Atât frații Lumière cât și Georges Méliès își dovedeau capacitatea uluitoare de a inventa, pentru că elogiul lui Scorsese se îndreaptă către regizorul care inventează aparate, regizorul care construiește mașini, mecanisme, asemeni unui ceasornicar. Ceasornicarul începuturilor cinematografului n-a fost însă Méliès, ci mai degrabă cuplul format din August și Louis Lumière, care însă nu au crezut în invenția lor cea mai importantă și nici nu i-au dat prea multe șanse de supraviețuire. În
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
tineri, Hugo și Isabelle (Chloë Grace Moretz), fina celor doi Méliès, Papa Georges (Ben Kingsley) și Mama Jeanne (Helen McCrory), regizorul și fosta actriță din filmele sale. Aceste două lumi sunt literatura și filmul. Hugo a citit puține cărți, tatăl ceasornicar i-a lăsat însă talentul pentru a repara lucruri și de a anima mecanisme, precum robotul pe care-l are în custodie, iar o moștenire a Renașterii acest mecanoid care desenează când de la el se așteaptă să scrie. Dacă Hugo
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
propaganda într-un mod exemplar reunind numele cele mai importante de regizori, scenariști și operatori ai perioadei. O calitate în plus a acestei cărți se relevă prin intermediul discernământul autorului ei, Cristian Tudor Popescu desface cu o finețe remarcabilă, ca un ceasornicar abil, mecanismul subtil al filmului, prinde toate acele infinitezimale și imponderabile care țin de inefabilul acestei arte. Filme precum Reconstituirea, Pădurea spânzuraților, De ce trag clopotele, Mitică?, Faleze de nisip fac obiectul unei analize lipsite de orice parti-pris, care pune în
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
născuse Cocteau, a pus piatra de temelie a unui muzeu purtând numele scriitorului, care și-a deschis de curând ușile pentru public. Wunderman avea 19 ani când a cumpărat primul desen de Cocteau, dând pe el câștigul său de ucenic ceasornicar pe o lună. Pasiunea o dată aprinsă îl va determina să colecționeze 2000 de piese aparținând lui Cocteau, fie opere ale acestuia, fie având o legătură cu viața maestrului. În anii 90, a creat un mic muzeu Cocteau la Los-Angeles, pentru ca
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
traume sau așa ceva, după care repetă identic prima sinucidere. Buuun, dar aici e punctul unde filmul merge înainte dând cu stângul în dreptul. Această ipoteză ar elucida planul secundar al filmului, dar îl subminează pe cel principal, pentru că el = Julien, un ceasornicar parizian (Jerzy Radziwilowicz) și ea = Marie, a cărei profesie e neclară (Emmanuelle Béart) încep o poveste de dragoste pe când ea e deja "reînviată". Trecând peste acest lucru, se îngroașă gluma când un personaj afirmă că știe despre moartea unui personaj
Topul dezastrelor cinematografice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11214_a_12539]
-
în gol un spectru convențional de date inerte, enumerînd cifre inepte și înfățișînd evenimente moarte. Rezultatul ar fi un schelet de fapte lipsit de suflul vital. Și pentru că nu cade într-o astfel de greșeală, Zigu Ornea dovedește aplicația de ceasornicar a unui autor care, studiind documente și coroborînd surse disparate, poate să reconstituie viața doctrinarului socialist. Nu știu cîte vieți de intelectuali români au avut o latură atît de aventuroasă și de imprevizibilă ca cea a lui Dobrogeanu-Gherea. Te-ai
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
și, mai ales, cu o subtilă dorință de influențare, de construcție dirijată a personalității iubitei. Eugen Simion afirmă foarte inspirat (în prefața la recenta ediție Holban) că Sandu practică ,gelozia cu bibliografie". El e un analist al sentimentelor iubitei, un ,ceasornicar" al sufletului feminin: , Sunt un ceasornicar pentru sufletul Daniei" - afirmă el foarte preocupat - ,Pun urechea și ascult fiecare sunet venit de la ea. Apoi îl cântăresc îndelung". Așa procedează de fiecare dată, ca un expert al semnalelor afective, greu de interpretat
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
dorință de influențare, de construcție dirijată a personalității iubitei. Eugen Simion afirmă foarte inspirat (în prefața la recenta ediție Holban) că Sandu practică ,gelozia cu bibliografie". El e un analist al sentimentelor iubitei, un ,ceasornicar" al sufletului feminin: , Sunt un ceasornicar pentru sufletul Daniei" - afirmă el foarte preocupat - ,Pun urechea și ascult fiecare sunet venit de la ea. Apoi îl cântăresc îndelung". Așa procedează de fiecare dată, ca un expert al semnalelor afective, greu de interpretat. Dacă Sandu iubește cu bibliografie (ca să
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
că nu e vorba de așa ceva, ci de o peliculă britanică despre gangsteri, făcută de Matthew Vaughn, producătorul lui Guy Ritchie care s-a apucat de regie tocmai pentru că Ritchie a abandonat proiectul. Or, Vaughn se apleacă în stilul unui ceasornicar de modă veche tocmai asupra lucrurilor pe care Ritchie le-a neglijat. Soțul Madonnei vede lumea gangsterilor ca o "bulă" separată de restul lumii, în care personajele vor doar să facă bani și să-și vadă de viciile lor. Caricaturizarea
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
bruscă și nici lipsită de semne prevestitoare. A început conștiincios cu o carte de rigoare biologică, Gena egoistă (1976) a cărei continuare în același diapazon avea să fie Fenotipul extins (1982), pentru ca apoi, ca prim semn de apostazie, să scrie Ceasornicarul orb (1986), op inteligent prin care repudia ideea unui creator în genere, ca să termine cu un franc acces de febră ateistă - Dumnezeu: o amăgire (2006) -, un puseu de recalcitranță prin care avea să-și ridice în cap nu doar gînditorii
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
demonstrativului. De aceea, pe anumite nivele, povestirile suferă prin aglomerarea informațiilor ce conduc la ideile de criză a spiritului și, mai ales, a imaginației captive. În schimb, lăudabil este în Jocul... felul în care se dezvoltă, întotdeauna cu minuțiozitate de ceasornicar, terorile magicului prelungit în psihologia terorii. La urma urmelor, Varujan Vosganian e un moralist ce așteaptă revoluții pe măsură. Întreg volumul, poate tocmai de aceea, refuză orice fuziune cu adevărat vindecătoare. Iubirile fiind, fără excepție, crude, iluzorii (suferința e obligatorie
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
în grădina Ghetsimani somnul nu știe emoțiile așteptării vina absenței din veghe e mai presus de îndoială aceasta e clipa în care gîndurile, toate gîndurile se transformă în rugăciuni ca apa în vin neurochirugul e un genist zic unii un ceasornicar spun alții o moașă gîndesc eu... cleștele de fier aduce limba înapoi în gură acul înfipt în piept întoarce inima pe un furtun intră oxigen pe un dren se scurge sîngele înnegrit viața circulă prin fire subțiri din plastic vîrîte
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
mari. Grijulie că treburile riscă să scape de sub control, administrația va obliga în 1734 primăria germană la plata orelor suplimentare lucrate de muncitorii de la fortificații. Cum primăria germană avea un ceas care trebuia întreținut, aceasta va trebui să-i plătească ceasornicarului Klein un salariu anual de 30 de florini (1735). Apicultorii din districtul Ciacova s-au dovedit a nu fi buni cetățeni, fiindcă în 1737 nu și-au plătit impozitul pe albinărit. Asta dacă nu luăm în seamă vreo boală care
Agenda2005-24-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283811_a_285140]
-
pe îndelete, Pe ceasornicul ce bate, Însă nu pe al lor perete. Au uitat să-și cântărească, Viața pe cântarul sacru, Al Cuvântului cel veșnic. Văd bârna, dar doar la altul. Bieții iubitori de sine! Prin minciună și dezmăț, Sunt ceasornicari ce-mbină, Ura cu a lor dispreț. Stând în clocotul mândriei, Din cazanul care fierbe, Lumea cu a ei trufie, Își dau viața ca simbrie. Însă când va suna ceasul, De plecare-n veșnicie, Va fi prea târziu regretul... C-
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
trăiește singurătatea Sică, iubitorul de Vivaldi; tot acolo, Alecu și Floria, soția lui, își împodobesc livada și ograda (Allegro vivace), sâcâiți de cizmarul neglijent și haotic, agasați de un fost secretar de partid, dar agreând vecinătatea lui Rareș Petrecu, un ceasornicar ce făcuse Canalul; același orășel pașnic și prăfos gazduiește o Grădină a Hesperidelor, proprietatea unui fost magistrat, în a cărei ambianță snobimea, fețele subțiri, se adună la sclifosite serate muzicale (Nadir, la ospățul melomanilor; Lacrima complicității). Acțiunea și peripul singuraticilor
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]