233 matches
-
supuse exterminării sau reeducării, ci anumite clase sociale considerate a fi purtătoare a valorilor societății burgheze. Există însă și câteva excepții de la regulă, fiind vorba de germanii de pe Volga, deportați imediat după invazia hitleristă din vara anului 1941; precum și de ceceni, kalmuci, tătarii din Crimeea, ingușii, karaceenii, balcari și turcii meshetinți, învinuiți de colaborare cu regimul de ocupație nazist și deportați în masă la sfârșitul celui de-al doilea război mondial în Kazahstan, Asia Centrală și Siberia. Cine, mai exact, a avut
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
era rusa. În perioada interbelică și în timpul celui de-al doilea război mondial, Stalin a deportat în Asia Centrală și în Siberia mai multe grupuri etnice importante pentru presupusa lor colaborare cu invadatorii germani: germanii din regiunea Volgii, tătarii din Crimeea, cecenii, ingușii, balkarii, calmîcii și alții. După încheierea războiulu, Stalin a ordonat deportarea a numeroși ucraineni și baltici. După încheierea războiului, rolul conducător al poporului rus în familia sovietică de națiuni și naționalități a fost puternic promovat de Stalin și urmașii
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
au creat națiunea gruzină, care trăiește în Transcaucazia vestică (lazii trăiesc pe un teritoriu turc). Ambele grupuri nordice, minore, cuprind multe popoare, printre cele mai mari numărându-se kabardienii, așezați de-a lungul bazinelor Guban, respectiv Terekul superior, și vainahii (cecenii, ingușii și bații), aflați în centrul Marelui Caucaz. Din popoarele indoeuropene, predecesorii armenilor au venit în Transcaucazia prin Anatolia, pe la începutul primului mileniu î.e.n. Un al doilea grup indo-european vechi este reprezentat de osetini, care s-au așezat pe partea
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
Imperiul German după 1871) au devenit principalele puteri finanțatoare ale Rusiei, înlocuind Regatul Unit în această privință. După Războiul Crimeii, Imperiul Rus a reluat politica expansionismului extern. Trupele ruse și-au intensificat eforturile pentru controlul regiunilor caucaziene, unde populațiile musulmane - cecenii, circazienii și cele din Daghestan - au continuat să se revolte, în ciuda numeroaselor campanii militare ruse. După ce rușii sub conducerea lui Alexandr Bariatinski au reușit să-l captureze în 1859 pe liderul legendar al cecenilor, Șamil, armata imperială a reluat expansiunea
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
Cecenia este o regiune în nordul Caucazului în care populația locală a luptat neîntrerupt împotriva dominației străine, începând cu Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. Până în cele din urmă, cecenii s-au convertit la islam și tensiunile lor cu turcii au început să scadă, dar s-au acutizat cele cu vecinii lor creștini: georgienii și cazacii, dar și cu calmîcii budiști. Armata cazacilor de pe râul Terek a fost așezată în
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
conflict, chiar de mai multe ori într-un an. Mansur a sperat să pună bazele unui stat islamic transcaucazian, având ca lege de bază șaria. El a eșuat în încercarea sa, atât datorită rezistenței Rusiei, cât și datorită opoziției multor ceceni, (anume a acelora care nu se convertiseră până la acea dată la islam). Idealurile sale au fost reînviate de avarul Imam Șamil, care a luptat împotriva rușilor din 1834 până în 1859. Rebeliunile cecene au reizbucnit de fiecare dată când statul rus
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
internă. Răscoalele au apărut în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, a revoluției din 1917, a războiului civil și a colectivizării agriculturii. În timpul guvernării sovietice, la sfârșitul deceniului al patrulea, Cecenia a fost unită cu Ingușetia pentru a forma republica autonomă Ceceno-Ingușetia. Cecenii s-au mai ridicat la luptă împotriva sovietelor în perioada celui de-al doilea război mondial, ceea ce a dus la deportarea în masă a populației băștinașe în RSS Kazahă (actualul Kazahstan) și în Siberia. Stalin și colaboratorii lui au argumentat
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
împotriva sovietelor în perioada celui de-al doilea război mondial, ceea ce a dus la deportarea în masă a populației băștinașe în RSS Kazahă (actualul Kazahstan) și în Siberia. Stalin și colaboratorii lui au argumentat că era strict necesar să deporteze cecenii pentru a-i împiedica să acorde ajutor germanilor în timpul războiului. Deși frontul german nu a ajuns niciodată în preajma granițelor cecene, o mișcare locală de gherilă foarte activă amenința spatele frontului sovietic din Caucaz. Scriitorul sovietic Valentin Pikul pretinde în povestirea
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
se întoarcă pe pământurile strămoșești abia după 1956, în timpul destalinizării promovată de Nikita Hrușciov. Politica de rusificare a Ceceniei a continuat și după 1956, cunoașterea limbii ruse fiind obligatorie pentru a avansa profesional sau în sistemul politic sovietic. Mulți etnici ceceni au reușit să acceadă la funcții guvernamentale și militare de frunte în URSS, (printre aceștia numărându-se Ruslan Hasbulatov (președinte al Sovietului Suprem), generalul Djohar Dudaev, Doku Zavgaev (președinte al RSSA Ceceno-Ingușă) și Aslambek Aslahanov (legiuitor sovietic/rus). Cecenii au
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
etnici ceceni au reușit să acceadă la funcții guvernamentale și militare de frunte în URSS, (printre aceștia numărându-se Ruslan Hasbulatov (președinte al Sovietului Suprem), generalul Djohar Dudaev, Doku Zavgaev (președinte al RSSA Ceceno-Ingușă) și Aslambek Aslahanov (legiuitor sovietic/rus). Cecenii au rămas pașnici și relativ loiali statului sovietic până la introducerea Glasnostului de către Mihail Gorbaciov. Odată cu iminenta dispariție a Uniunii Sovietice, a apărut o mișcare pentru independență, cunoscută la început cu numele de Congresul Național Cecen, formată în 1990. Federația Rusă
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
introducerea Glasnostului de către Mihail Gorbaciov. Odată cu iminenta dispariție a Uniunii Sovietice, a apărut o mișcare pentru independență, cunoscută la început cu numele de Congresul Național Cecen, formată în 1990. Federația Rusă, sub conducerea lui Boris Elțîn, s-a opus independentiștilor ceceni, având ca argumente următoarele fapte: "Articol principal: Primul război cecen" Pe 6 septembrie 1991, demonstranții Congresului Național al Poporului Cecen, au luat cu asalt Parlamentul RASS Ceceno-Ingușe. Altercațiile violente între forțele de ordine loiale vechiului regim sovietic și demonstranți au
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
această perioadă a reapărut în zonă comerțul cu sclavi, (primul caz cunoscut ar fi fost cel al lui Vladimir Epișin, răpit în 1989 și eliberat în 2002, care a pretins că are cunoștință sau a cunoscut alți sclavi răpiți de ceceni la mijlocul deceniului al nouălea ). Sursele cecene afirmă că ne-cecenii sunt victime ale infractorilor de drept comun și care au nimic în comun cu mișcarea de independență. Mărturiile refugiaților ceceni din această perioadă contrazic această concluzie. . Lucru cert este că
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
că are cunoștință sau a cunoscut alți sclavi răpiți de ceceni la mijlocul deceniului al nouălea ). Sursele cecene afirmă că ne-cecenii sunt victime ale infractorilor de drept comun și care au nimic în comun cu mișcarea de independență. Mărturiile refugiaților ceceni din această perioadă contrazic această concluzie. . Lucru cert este că discursul xenofob al lui Dudaev și al colaboratorilor săi a jucat un anumit rol evenimentele acelor ani. În 1994, Președintele Rusiei Boris Elțîn a ordonat armatei să-și mobilizeze forțele
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
cecenă și voluntarii fortificaseră orașul în așteptarea invaziei. Trupele rusești nu au reușit punerea sub control a orașului până la sfârșitul anului, reușind acest lucru doar în februarie 1995, după lupte grele și cu pierderi mari. După câteva luni, cei mai mulți luptători ceceni au fost respinși și alungați în munți. Ca răspuns, luptătorii ceceni au lansat o serie de atacuri teroriste pe pământ rusesc. Cel mai ucigător dintre aceste atacuri, condus de comandantul militar și mai apoi de prim-ministrul cecen Șamil Basaev
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
au reușit punerea sub control a orașului până la sfârșitul anului, reușind acest lucru doar în februarie 1995, după lupte grele și cu pierderi mari. După câteva luni, cei mai mulți luptători ceceni au fost respinși și alungați în munți. Ca răspuns, luptătorii ceceni au lansat o serie de atacuri teroriste pe pământ rusesc. Cel mai ucigător dintre aceste atacuri, condus de comandantul militar și mai apoi de prim-ministrul cecen Șamil Basaev, a fost Criza ostaticilor de la spitalul din Budionnovsk din iunie 1995
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
numeroaselor acorduri de încetarea focului semnate în timpul negocierilor. În timpul unei întreruperi în procesul de negociere, Dudaev a fost ucis într-un atac aerian. Serviciile de contraspionaj rusești au fost prinse pe picior greșit în august 1996, când mii de rebeli ceceni conduși de Șamil Basaev, organizați în miliții populare, au atacat orașul Groznîi, găsindu-i total nepregățiți pe soldații guvernamentali. Având 3.000 de oameni asediați în Groznîi, fără să aibă timp la dispoziție pentru a-i salva, Elțîn a fost
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
populare, au atacat orașul Groznîi, găsindu-i total nepregățiți pe soldații guvernamentali. Având 3.000 de oameni asediați în Groznîi, fără să aibă timp la dispoziție pentru a-i salva, Elțîn a fost forțat să negocieze în condițiile impuse de ceceni. În mod oficial, primul război cecen s-a încheiat prin semnarea acordurilor de la Hasaviurt din 31 august 1996. Acordurile stabileau că statutul național al Ceceniei urma să fie decis până la sfârșitul anului 2001, dar acordau Republicii Icikeria independența de-facto până în
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
luni după semnarea tratatelor, iar la frontiera dintre Cecenia și Stavropol Krai s-au semnalat lupte neîntrerupte între milițieni și grăniceri pe de-o parte și gherilele cecene. Se apreciază că între 80.000 și 100.000 de ruși și ceceni au murit în urma acestui război. Conform statisticilor oficiale, majoritatea victimelor au fost civil etnici ruși.. "Articol principal: Al Doilea Război Cecen" În ciuda acordurilor de pace, activitățile militare au continuat. Incursiunea forțelor cecene în Daghestan a dus la plasarea trupelor rusești
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
rusești a determinat în final armata rusescă să reintre în Cecenia. Bombe pe bază de hexogen au fost plasate în blocuri din Buinaksk în Daghestan, Moscova și Volgodonsk în Rusia de sud. Guvernul rus a dat vina imediat pe teroriștii ceceni, dar nu a reușit să aducă nici o dovadă serioasă care să probeze afirmațiile făcute. S-a pretins în anumite medii că mai degrabă agenți ai FSB-ului, nu teroriștii ceceni, ar fi în spatele acestor atacuri. Până la urmă, invazia din Daghestan
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
de sud. Guvernul rus a dat vina imediat pe teroriștii ceceni, dar nu a reușit să aducă nici o dovadă serioasă care să probeze afirmațiile făcute. S-a pretins în anumite medii că mai degrabă agenți ai FSB-ului, nu teroriștii ceceni, ar fi în spatele acestor atacuri. Până la urmă, invazia din Daghestan, combinate cu șocul provocat de aceste acte teroriste, au fost justificări suficiente în ochii opiniei publice pentru o acțiune rusească. În prezent, separatiștii luptă în continuare pentru independența Ceceniei și
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
militare. Pe 13 octombrie 2005, clădiri din orașul Nalcik, considerate ca aparținând forțelor de securitate rusești, au fost atacate de un grup mare de bărbați înarmați. Atacatorii au fost bănuiți ca fiind separatiști din Cecenia învecinată. Luptele dintre ruși și ceceni au continuat, deși mai mult sub forma atacurilor teroriste, rezistența separatiștilor în Republica Cecenia fiind aproape desființată. Aproximativ 100.000 de ceceni și ruși au fost uciși în Cecenia ca urmare a celui de-al doilea război cecen. Rușii și
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
mare de bărbați înarmați. Atacatorii au fost bănuiți ca fiind separatiști din Cecenia învecinată. Luptele dintre ruși și ceceni au continuat, deși mai mult sub forma atacurilor teroriste, rezistența separatiștilor în Republica Cecenia fiind aproape desființată. Aproximativ 100.000 de ceceni și ruși au fost uciși în Cecenia ca urmare a celui de-al doilea război cecen. Rușii și trupele cecene pro-ruse au fost acuzate de încălcarea drepturilor omului de către organizația americană Human Rights Watch dar și de grupul rusesc Memorial
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
acuzații de fraude electorale. După ce un tribunal local a recunoscut ca valabile rezultatele alegerilor, susținătorii lui Derev au protestat, cerând chiar secesiunea. Un atentat terorist cu mașină capcană a ucis două persoane în 2001 și a fost pus pe seama separatiștilor ceceni. Cele mai multe întreprinderi industriale se află în capitala republicii, Cerkessk. Cele mai multe unități industriale sunt din ramurile industriei chimice și ale celei alimentare.
Karaciai-Cerchezia () [Corola-website/Science/305716_a_307045]
-
acum/1846/n-a fost așa de scump,în 1816 -100 kg. Grâul se ridică de la 4 florini la 80 florini ba mai mult se face mențiunea că așa de mare a fost foametea în 1816 ca să făcut făină din ceceni de porumb și din fan/prima mențiune copiată dintr-un registru al parohiei Vama a doua din informații verbale de la bătrâni, consemnări făcute în istoricul parohiei Vama/.La toate acestea se adaugă deșele răzmerite împotriva asupririlor feudale,năvălirea tătarilor ultima
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
presedintele Eltin a încheiat războiul. Dar Aslan Maskadov, presedintele Ceceniei, nu a fost recunoscut de Rusia și a intrat în ilegalitate. În 1999 a început cel de-al doilea război cecen, în urma atacurilor cu bombă și asasinatelor întreprinse de rebelii ceceni. Ofensiva militară rusă a degenerat într-o ocupație sângeroasă care a fost criticată de comunitățile internaționale. Maskadov a fost împușcat de către trupele ruse în Cecenia în 2005. În 1998, după devalorizarea rublei, guvernul rus a fost în imposibilitatea de a
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]