910 matches
-
La tine încearcă culoarea invers să curgă Spre-un început mai întunecat de vis Apoi un larg somn unde cocorii Ne coboară mai jos de paradis. Tu descoperi dincolo de negru Nopți înverzind,când eu devin o toamnă, Iar prin rana cenușiului integru Văd chipul tău de rouă,Doamnă. Al.Florin ȚENE -------------------- Referință Bibliografică: Dincolo de rama tabloului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 346, Anul I, 12 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile
DINCOLO DE RAMA TABLOULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dincolo_de_rama_tabloului.html [Corola-blog/BlogPost/351447_a_352776]
-
un zid, dar cu sânge pe dinți Musca prelung dumicați din părinți Fetele plâng în caiete cu prinți... Trec oameni goi peste gări de nisip Tu vei pleca într-un tren fumuriu Bate un vânt de sfârșit vișiniu Măștile curg cenușiu pe sub chip... Lebădă mea, să dansăm pe asfalt Dânsul confuz, de plictis și amar Cearnă pe noi glodul vieții de jar Ziare în vânt și ninsori de cobalt Patimă mea, ne tot țesem din mit Scorburi de șerpi tot zidim
CA UN VERB INTR-UN SCHIT de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1437606602.html [Corola-blog/BlogPost/373188_a_374517]
-
simțirea. Drumurile pe care le-am străbătut mi-au obosit pașii, dar n-au reușit să pună stavilă zbuciumului și căutărilor, mereu mai însetate... Îmi place, adeseori, să ascult cernerea nisipului în ceasornice. Doar atunci aurul se va separa de cenușiul materiei și va da naștere poeziei: această furtunoasă, febrilă, solară, blândă, incitantă și înălțătoare stare. Îmi place jurământul tău, iubite... Voi pieri cu el pe buze... când timpul mă va bate pe umăr și va râde în hohote. Și totuși
VALENTINA BECART by http://confluente.ro/articole/valentina_becart/canal [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
și simțirea. Drumurile pe care le-am străbătut mi-au obosit pașii,dar n-au reușit să pună stavilă zbuciumului și căutărilor, mereu mai însetate...Îmi place, adeseori, să ascult cernerea nisipului în ceasornice. Doar atunci aurul se va separade cenușiul materiei și va da naștere poeziei: această furtunoasă, febrilă, solară, blândă, incitantă și înălțătoare stare.* Îmi place jurământul tău, iubite... Voi pieri cu el pe buze... când timpul mă va bate pe umăr și va râde în hohote.Și totuși
VALENTINA BECART by http://confluente.ro/articole/valentina_becart/canal [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
la suprafața apei. Lumea se micșora în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Singuri_in_noi.html [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
dar porționate în dormitoare pentru burlacii veniți pe șantiere pentru calificare la locul de muncă...La umbra acestor barăci nu te puteai răcori. În patrulaterul așezământului nu puteai distinge clar anotimpurile, pentru că nu aveai pe ce deschide ochii, decât pe cenușiul betonului armat, pătat ici și colo cu flori informe de igrasie...” (p. 22 - 23). (Și aici, evident, orice imixtiune, orice pledoarie ar fi fost nu doar superflue, ci de-a dreptul dăunătoare). Densitatea, complexitatea și profunzimea acestei cărți, pe parcursul căreia
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1429124608.html [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
și se prăbuși pe taburet, privind tot peste vârfurile crengilor de tei, ce se legănau ușor în bătaia vântului. Dincolo de ele, cerul cenușiu, dar luminos, ca un ciob de oglindă ce reflecta sau ascundea...Chiar...ce se ascundea acolo, în cenușiul luminos? Poate, viața ei. Viața ei? Ochii i se cufundară în luciul lacrimilor. Ce-a fost viața mea?.. O copilărie searbădă, fără frați, fără surori, într-o curte cu pomi și o grădină plină cu flori. O casă țărănească, străveche
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1484586703.html [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor sfâșia liniștea așternută peste întinderile cernite ale Văii Întunecate, străbătută de râul ale cărui valuri de un cenușiu tulbure șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare. În acel anotimp invernal, undele clocoteau surd, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale, dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
în contrast alteori în armonii împodobește Valea Iadului de o parte și alta, începând de la apa rece a vijeliosului râu și până la hotarul cerului de un albastru rece. Verdele brazilor, galbenul, ruginiul sau pe alocuri un roșu aprins al foioaselor, cenușiul stâncilor ce-și scot pe alocuri frunțile printre arbori și albastru cerului creează o imagine ireală, de basm. Turiști din toate colțurile țării dar și din străinătate adoră Apusenii atât pentru frumusețea lor cât și pentru numeroasele peșteri, dintre care
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Tara_motilor_tinutul_in_ion_nalbitoru_1372073092.html [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
îi mai răspunse porni singur pe aceași străduță pe care puțin mai înainte venise cu Nando. Da nu pot decade în așa hal, oare cei de râs în asta,” gândi George. Ziua se pleca spre seară, la orizont cerul era cenușiu închis aveai impresia că undeva departe atingea casele, acea priveliște avea ceva sumbru întunecos ce parcă ar fi înveșmântat oamenii și casele într-o noapte adâncă, nesfârșită. Privind acel orizont George avea senzația că ceva rece și dureros i se
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1437993561.html [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
introducând în paginile volumului său și semnătura mea, incluzând acolo un articol scris cam pe vremea studenției mele și preluat din ziarul regional de altcândva, de la Bacău. Știam, văzusem, ce mare pictor era Nicu Enea. Știam că-i pus în cenușiul marginalizării, că-i „la index” și simțeam ce nedrept și necinstit e faptul în sine. Când a venit Retrospectiva sa la Iași - prima, care era o mare izbândă, realizată tot din imboldurile Doamnei Elvira Enea, dar susținută de oamenii iubirilor
NUMAI PRIN IUBIRE, SE POATE ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1430087232.html [Corola-blog/BlogPost/367643_a_368972]
-
și dansează nerușinat la flacăra lumânărilor într-un singur suflet într-o singură viață destul cât să simt că mai sunt... am să le tai piscul atunci voi știi că lumina și întunericul alb și negrul au șanse egale la cenușiul lumii, și în palmă, frunza este mai mare ca ieri Referință Bibliografică: Trăiri / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 408, Anul II, 12 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TRĂIRI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 by http://confluente.ro/_trairi_maria_ileana_belean_1329115372.html [Corola-blog/BlogPost/346753_a_348082]
-
frece WC-urile corpului de gardă cu cărămida. Trebuie să le frece până ce devin albe. Le freacă cu sârg, cu ură chiar, știind că rezultatul va fi cel contrar. Emailul îndepărtat de asprimea cărămizii scoate tot mai mult la iveală cenușiul fontei. Este pedepsit. Face flotări fără număr, până ce nu se mai poate ridica. Nu este îndeajuns. Pus să facă genoflexiuni cu o valiză în brațe, după câteva mișcări repetate, cu intenție, dă drumul valizei, cât mai de sus. Soldatul din
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475299421.html [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
iau viața de la început ca pe o lecție pe care memoria n-o poate învăța, rătăcitor ca ulise prin viață, trec prin păduri neumblate și ies la lumină, hărțuit și flămând ca o felină, câteodată fericit dar de cele mai multe ori cenușiu de singurătate, câteodată întreb frunzele rătăcite cine sunt și de unde vin și nu-mi răspunde nimeni și atunci nefericirea mea ia proporții dureroase ca-n tragediile lui eschil, iernile îmi par povești, oamenii răsar și curg ca izvoarele, cad vârstele
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Turma_orelor_albastre_ion_ionescu_bucovu_1385811411.html [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
câteva vântoase abătute asupra deșertului, nimbul de stea al altei lumi care precum se zice, parafrazând “praf pe prafuri(!) se scoate” s-au preschimbat într-o uriașă sită care cerne, cerne și tot cerne lăsând să se aleagă mai abitir cenușiul de culoarea vie, frumosul de urât, binele de rău, demnitatea de umilință, sărăcia de bogăție, încrucișatul brațelor de pusul lor la treabă pentru împlinirea unor idealuri mai înalte. Dacă unele antinomii se îndepărtează, altele se apropie, se împletesc, în unele
TOBOŞARUL DE PIONIERI, LA DOI PAŞI DE PAMELA...ANDRESON ÎN VEGAS ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 by http://confluente.ro/Tobosarul_de_pionieri_la_doi_pasi_de_pamela_andreson_in_vegas_v_.html [Corola-blog/BlogPost/366670_a_367999]
-
asta mi-aduce aminte de-o altă vreme când alunga de pe chipu-mi lacrimi amare că o pierdusem definitiv pe Aurèlie... Îl strâng la piept clipe bune. Mulțumit, se-așează și-mi adulmecă iar mâinile. Apoi o zbughește la fugă. Cenușiul piere. Într-o explozie de soare și culori, mă iau după el fericit. Mă duce la capătul podului! Spre viață. Referință Bibliografică: CAPTIV / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1990, Anul VI, 12 iunie 2016. Drepturi de Autor
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465712917.html [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
și el. Privirea îi devine din ce în ce mai pătrunzătoare până ce, în colțurile ochilor, mijesc lacrimi, datorită efortului. Peronul a ajuns să fie aproape pustiu. Trenul golit de călători mai scoate pe la câte un capăt de vagon o pufăială de abur, sporindu-și cenușiul, apoi se pune în mișcare spre triaj. Albert se străduiește din răsputeri să nu se lase pradă dezamăgirii întărindu-și sufletul, încercând să-i însămânțeze optimismul măcar atât încât să-și regăsească echilibrul. Chipul îi trădează frământarea. Nu știe că
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1478689256.html [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
parcurgi o sută de metri și intri într-o altă lume, un fel de Valea Plângerii atemporală. O împărăție cenușie, ca o pânză pictată în nuanțe de gri, creație a unui artist deprimat. De la trotuarul înveșmântat în nuanțe întunecate, la cenușiul albăstrui al cerului... Apar clădiri construite la început de secol, aflate în paragină, fără geamuri sau ferestre, cu pereți scorojiți, din care ți se dezvăluie fără pudoare cărămida stacojie, trecută prin negura vremurilor, rămășițe de ziduri. Distruse... ca după vreun
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1432457751.html [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
fiind de formele pline ale femeii și folosind culori puternice. Toate acestea le vedem în tabloul Danae, femeia cu forme pline, carnația ei având gingășie și grație, stând întinsă și bărbatul la picioarele ei, adorând-o... Alb, albastru deschis, verde cenușiu și maro, lumini și umbre, umbre și lumini... Femeia se lasă adorată asemenea unei divinități. Școala venețiană ne aduce desigur în memorie pe Tițian, Veronese, Tintoretto, Giovanni Bellini și Giorgione. Bellini este de fapt numele unei familii de pictori venețieni
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Muzeul_metropolitan.html [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
mare pentru el.Facea pași mari,aproape imposibili ca să ajungă la timp.Se opri în fața unei uși masive din lemn cu balamale din fier rezistente și privind în ansamblu, intră cu o ușoară retinere.Pe holul lung și anost de cenușiu,se opri și așeza servietă pe un scaun, isi fixă pălăria pe cap,inspiră și intră în cameră alăturată de unde se auzeau voci. Pășind în camera observa un barbat cam pe la vreo cinzeci de ani,ce purta o salopeta de
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1493321825.html [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
-a împlini noi bucurii. O-ncredere nemărginită îmi dă necontenit curaj vestindu-mi că a mea ursită este în zbor și nu-n picaj. Parcă încep o altă viață în care trebuie să fiu o însorită dimineață și nu un cenușiu târziu. Simt și doresc să fiu un altul, să nu mai plâng sau să fiu trist, să-mi pară drum firesc înaltul și să mă bucur că exist. Am să fac ani din orice clipe și vreau în ele să
LEGĂMÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1453062071.html [Corola-blog/BlogPost/373737_a_375066]
-
Ca o primă observație este evident cât de mult înseamnă orizontul în care trăiește interlocutorul, comparând între ele aceste trei cărți, și relevant sub aspectul atmosferei create. Din cauza materialismului la care aderă V.D. Zamfirescu atmosfera acestui volum seamănă deseori cu cenușiul orașelor comuniste. Întrebările lui Leonid Dragomir, care încearcă să aducă discuția pe terenul unei autentice spiritualități, sunt ca niște fire de iarbă ce încearcă să străpungă betonul. Nu am apelat în mod gratuit la atributul „autentic”; de multe ori apar
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
Mergea... Mergea... De când? Timpul se prelingea pe lângă el, nesocotindu-și măsura. La început numărase apusurile. Apoi, adunase răsărit după răsărit. Diminețile fiind mai reci, iar el, odihnit, îi pria socotitul. Până la urmă totul alunecă în nebăgare de seamă, înecat în cenușiul nesănătos din preajmă... Oricum, retina-i slăbită percuta arareori un soare alb-argintiu, ușor de asemuit cu luna... Nici urechile nu-l mai slujeau ca odinioară. Chiar de se voiau avide capcane de sonuri vestitoare, îi ofereau din afară, în răstimpuri
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1479017940.html [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
camere al părinților și cel de 3 camere al bunicilor. Locuiau la mică distanță unii de alții, în Tineretului, un cartier la periferia centrului, cu puțin parc, putin lac, putin cimitir și, că peste tot, cu foarte multe blocuri. În cenușiul mort al copilăriei mele, doar fumul negru și gros care ieșea uneori pe coșul Crematoriului uman era viu și făcea puțin contrast. Când am intrat la facultate, ai mei s-au mutat în Sălaj, linia de demarcație dintre Rahova și
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
Dragoș Bucurenci Sunt născut și crescut la bloc. Prima copilărie, amintirile din comunism, locul de joacă de dupa grădiniță, drumul spre școală - toate au aceeași culoare: cenușiu. Celelalte pete de culoare sunt accidentale și se topesc inevitabil în culoarea betonului armat care transformase România într-o imensă pușcărie. Spre deosebire de francezi la 1789, noi n-am avut privilegiul căderii Bastiliei, pentru că asta ar fi însemnat să dinamitam jumătate
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]