404 matches
-
se sprijină în greblă și zice: Văzuși, fă, Lenuțo. ce de mai fîn am făcut? Cînd vă ziceam eu, ce ziceați voi, ai? Eu fac fîn, domnule! Cînd o veni iarna, ce faci, iei pătura și pleci prin sat, la cerșit?! Rage vaca de foame în grajd ... Și zicea unii că una, că alta ... Madam Jorjet se trîntește la umbră. Taci dracu, tataie, că te rîde și curcile! Dom' colonel aruncă grebla și se enervează. Nu cu tine vorbeam, domnule! Ia
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
o bucățică de turtă. Când îi era mai foame sau mai greu se văita lălăind cântece triste, în care își ironiza soarta de cerșetor și implora îndurare și milostivenie de la cei avuți. Deseori îi era lene și să cerșească, căci cerșitul era adevărata sa muncă. Când și când, ca să nu se prăpădească de tot, îl împingea nevoia să-și ticluiască o figură nouă, de ți se rupea inima văzând-o, îngâna prostește o mulțime de versuri deșuchiate umblând după daiboj și
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
se rupea inima văzând-o, îngâna prostește o mulțime de versuri deșuchiate umblând după daiboj și târându-și pașii a lene, a evidentă lehamite. Din acest motiv, cel mai probabil, nu reușea niciodată să se căpătuiască din munca lui de cerșit, să agonisească ceva parale din care să trăiască în zilele următoare, ori să strângă ceva pentru bătrânețe. Când se plictisea se oprea un timp într-un loc, își potrivea temeinic traista pe spinare și pleca la întâmplare, spre alte meleaguri
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
cu teamă cât mai departe de acolo și cât încă mai era timp. Hoinărind prin amărâtele sate înșirate de-a lungul colbuitelor drumuri ce duceau spre Atalya, își dădea seama că se apropia de măreața cetate a regelui Agatos. Treburile cerșitului îi mergeau prost de o vreme, iar acum, când satele fuseseră jefuite și pârjolite de perși, cu greu mai găsea un codru de pâine, și asta dacă ar fi colindat zile întregi. Iar cei care odinioară obișnuiau să-i dea
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
scape sufletele prin cine știe ce alte locuri. Tragodas prefera să-și ducă zilele în lumea mai umilă și mai înțelegătoare a satelor de câmpie decât în cetatea fastuasă a regelui Agatos, unde mai fusese el de câteva ori, dar unde treburile cerșitului îi mergeau nespus de prost căci, de cum apărea în cetate, ba era luat la bătaie de alții din breasla lui, ba era amenințat să fie prins de paznici cerșind în fața ușilor templelor. Nu se temea însă deloc că va fi
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
aici un apocalips grotesc, un univers văzut prin lentile ce aplatizează totul într-un fals, un fel de dicteu suprarelalist. El rămâne un Icar care încearcă zboruri noi, spre ținte îndrăznețe, prăbușindu-se într-un final tragic.: „Am umblat cu cerșitul pe la păsări Și mi-a dat fiecare Câte o pană. Una înaltă de vultur Una roșie de la pasărea paradis, Una verde de la colibri, Una vorbăreață de la papagal, Una fricoasă de la struș- O, ce aripi mi-am făcut!”(De-a Icar
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
încrederea să că această comuniune este posibilă. „Dar tu mi-ai zis, răspunse copilul printre suspine, să caut steluțele din cer în zapadă”. Replica sa se adresează sorei lui, Ana, în vârstă de 11 ani, cu care a pornit la cerșit pe străzile orașului. Și nici măcar ea, nimeni și nimic nu va putea să-i zdruncine ferma convingere că cerul ar fi atât de aproape de pământ. Vlad va renunța la monezi, la un balon în formă de inimă, pe care l-
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
care încearcă prin forțele proprii să atingă lumina. Tatăl, Dumitru Miron, care cândva, se bucura de un serviciu bun și fusese respectat de prieteni, vecini, a ajuns un bețiv, un căutător prin gunoaie, un părinte care își trimitea copiii la cerșit pentru a nu muri de foame. Soția lui, Valeria, care cândva, fusese „o doamnă”, cum o numește el, ajunge să trăiască între vis și realitate. Încercările lor de a îndrepta lucrurile sunt înlănțuite de deznădejde, care le închide orice portiță
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
Te ridică de la pământ la lună. Un zâmbet larg te întinerește Îi îmbogățește pe cei ce-l privesc Dă odihnă celui ce trudește Îi umple inima de naturalețe și firesc. Zâmbetul nu poate fi cumpărat Nu poate fi furat sau cerșit Nu poate fi nicicând împrumutat El capătă valoare doar când e dăruit. Să nu fii supărat pe nimeni niciodată Să cultivi optimism și sentimente nobile Să înveți să zâmbești mereu și altădată... Azi ...ai dăruit cuiva un zâmbet,OMULE? Referință
DOAR UN ZÂMBET de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368559_a_369888]
-
o tristă circumspecție. Un lirism salubru și dramatic, ce evocă o realitate plată și insalubră („eram condamnat la dezamăgire”): 40 sunt un orb și el e un orb, doar un felinar stă în locul crucii, tocmai s-a întors lumea de la cerșit lepădându-se fiecare de el însuși, tot cartierul e orb și strada e spartă, de orbirea deșertăciunii. Peste tot, ne întâmpină o rece distanțare, înăbușirea oricărui sentimentalism, ironia și autironia amară, aproape disperată. Fiindcă s-ar zice că noi înșine
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
final, definește și contrabalansează întâmplările zguduitoare ce marchează întreaga scriere, de la prima până la ultima pagina. O familie rămasă pe drumuri, cu multe guri de hrănit, acesta este tabloul de debut al românului scris de Ligia Semăn. Copiii sunt trimiși la cerșit, tatăl se îmbată, mama, Valeria, trăiește undeva, la limita dintre demență și normalitate. Dintre atâția prunci, se detașează două figuri, Ana, fiica mai mare și Vlad, imediat următor că vârsta, de care ea are grijă. Destinele lor se despart de îndată ce
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > PRADISUL PIERDUT Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-a venit în minte o întâmplare de acum treisprezece sau paisprezece ani când o țigancă care tot venea la cerșit căra într-o față de masă, legată peste umăr, o fetiță de câteva luni. Era murdară pe față, doar ochii îi străluceau ca două smaralde. Nu am rezistat să nu o iau în brațe și am spălat-o , era atât de
PRADISUL PIERDUT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368621_a_369950]
-
certam, de fiecare dată, să meargă la școală .Ea spunea nu am haine, nu am mâncare aceiași poveste de fiecare dată. Iar nu am mai văzut-o o vreme bună. Mama ei are vreo cinci copii, venea cu ei la cerșit fiind mai mici, însă fata nu a mai venit... După atâția ani, mai zile trecute a apărut fata care deși are vreo 14 ani, pare o fată de 26 ani. Era însărcinată...Nu știu de ce vederea ei mi-a lăsat
PRADISUL PIERDUT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368621_a_369950]
-
muncă, nu investesc un ban pentru ai trimite la studii mai departe. Părinții sunt oglinda copiilor, sunt modelul pe care îl urmează în viață. Acești copii sunt lipsiți de copilărie și nu cunosc acest sentiment fiind nevoiți să meargă la cerșit, la muncă. Situația e valabilă atât în mediul rural cât și în mediul urban. Persoanele care trăesc la țară sunt mai milostive, chiar mai credincioase, se sensibilizează mai ușor și dau de pomană sărmanilor. Ar fi multe lucruri de spus
PRADISUL PIERDUT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368621_a_369950]
-
când ea este pusă în pericol, și încearcă să supraviețuiască. Supraviețuirea poate fi de natură fizică sau psihică, poate fi de scurtă sau de lungă durată, poate fi individuală sau colectivă. Metodele de supraviețuire diferă. Ele pot fi necivilizate, precum cerșitul, hoția, prostituția etc., sau pot alege o cale demnă, civilizată. Oricum, cei ajunși în preajma fenomenului - fiindcă se poate numi fenomen -, bombardați fiind cu factori de stres, sunt cuprinși de teamă - un sentiment extrem de neplăcut -, de anxietate, uneori furie, frustrare, depresie
ALEGE-ŢI PLAJA, NISIPUL, VÂNTUL ŞI STÂNCA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350295_a_351624]
-
Tarhon Publicat în: Ediția nr. 864 din 13 mai 2013 Toate Articolele Autorului Într-o lume nemiloasă Pe-un grăunte de pământ, Fuge țara mea de-acasă, Dumnezeul meu înfrânt ... Într-o lume cât o coajă Dintr-o pâine de cerșit, A fugit și-a țării strajă: Dumnezeu ne`mpărtășit! Într-o lume de himere Ca un iad în cap de mort, Țara, singura-mi avere, Mi-au vândut-o la export. Într-o lume rea, rapace Ca într-un coșmar
FUGE ŢARA MEA DE-ACASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350428_a_351757]
-
le plângeau de milă acestor nefericiți, considerați, pe atunci, în țările lor, discriminați și împiedicați de majoritatea obtuză să-și practice cultura tradițională. Oricum, lumea căzuse pe gânduri... Păi, nu era oare mai bine s-o arzi toată ziua cu cerșitul, iar seara s-o dai pe furăciune!? Că, uite, era parcă mai ușor decât să robești ca boul toată ziua și să te dea afară orice neisprăvit de patron când îi venea lui cheful. Păi, și dacă te prindea, ce
UNDE DUCE SFIDAREA TRADIȚIILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350086_a_351415]
-
ar fi să apreciem după cum cânta toată ziua și cum după cum se învârtea de colo-colo fără rost, am putea afirma că era deosebit de harnică, iar cei cinci copilași nu erau deloc o povară, stând ei toată ziua prin piață la cerșit și furat. Cel puțin în a doua specialitate erau deja faimoși, iar roadele muncii lor dădeau familiei o oarecare prosperitate. Într-o zi, fastă desigur, la ușa din tablă a cabinetului de la subsol, cineva bătu fără nici un fel de inhibiție
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
referendum. E ultimul președinte comunist din țările fostului lagăr. Rămâne un exemplu de referință. Cum nu trebuie să fie un președinte al unei țări membre a Uniunii Europene. Culmea ! El vorbește de cinste! Și apare cu copilul în brațe la cerșit voturi! Se va minuna U.E. și diaspora, intoxicate la refuz de bubuli portocalii, de ce vor afla în curând! Din păcate, atunci, scuzele, unora, nu vor mai folosi la nimic. In fine, despre cele două litere. A. In primul rând, „judecătorii
TABLETA DE WEEKEND (9): VARA ASTA SE POARTĂ ALB, CU DUNGI NEGRE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365302_a_366631]
-
se moare la țară, Se moare-n orașe, se moare la stat, Se moare-n privat, se moare în gară, Se moare-n tamvai, se moare pe blat, Se moare cu țâncii lepădați în avort, Se moare cu frica de cerșit pe la porți, Se moare cu blugii cârpiți și în șort, Se moare pe credit pentru crucea la morți, Se moare în stradă la fel cum mor câinii, Se moare-n concediu, se moare-n spital, Se moare de lipsa lumânării
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
lăsat mâna stângă. Pot mânca cu ea. Pot cerșii cu aceasta un ban de la cei cu ... două mâini. La o adică și de la cei cu mâna dreaptă. Poezia mea pe care o scriu nu-mi aduce nici-un câștig, însă cu cerșitul pot să-mi cresc copii, să-mi hrăneasc nevasta și să mai ... beau.Cu banii din cerșit am plătit biletele întreagii familii pentru călătoria aceasta spre Tărâmul Făgăduinței. Dacă nu ar fi proștii ăștia de miloși care-mi pun în
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
mâini. La o adică și de la cei cu mâna dreaptă. Poezia mea pe care o scriu nu-mi aduce nici-un câștig, însă cu cerșitul pot să-mi cresc copii, să-mi hrăneasc nevasta și să mai ... beau.Cu banii din cerșit am plătit biletele întreagii familii pentru călătoria aceasta spre Tărâmul Făgăduinței. Dacă nu ar fi proștii ăștia de miloși care-mi pun în mâna pe care o mai am câte un bănuț, de ajunge câștigul meu cât salariul unui șef
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
comunității trebuie să fie egali între ei. Mai presus este comunitatea și Țara. Dreptaciul:Adică...țară bogată cu oameni egali în sărăcie. (Sună telemobilul Stângaciului.Bagă mâna în buzunar și scoțând aparatul îi cade și grămada de bani strânși din cerșit). Stângaciul: Blestemaților! Altă treabă n-ați avut decât să cadeți. Se apleacă și îi strânge grămadă.Îi bagă în buzunar.) Da! ... Sunt în capelă, nevastă ... Sigur ... Vin imediat. Dreptaciul: (Mirat.). De unde atâția bani? Stângaciul:(Grăbit, în drum spre ușe.). De la
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
din servici. Doar ști, în astfel de condiții, eram trimis la munca de jos...în mină. (Îi sună telemobilul. Bine, dragă. Vin imediat. (Deschite ușa și vede șapca cu biletul lângă perete.Se întoarce, o clipă.). Iarăși ai pus de cerșit?! (Aruncă ceva mărunțiși în șapcă.Închide ușa.). Scena 8. Stângaciul: Tovarășul, ăsta , de drum , mă scoate din ... cisme.Pardon, nu am cisme, pe vremea tovarășului Stalin purtau părinții cisme din gumă, cum spuneau ei. De fapt erau din cauciuc.Eu
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
L-au mâncat rechinii. Bietul om. Așa cum gândea, fapt ce nu-mi plăcea, Stângaciul era, în primul rând om, tovarăș de drum...Dumnezeu să-l ierte! Ce întâmplare...Era pe punte cu soția. Lângă balustradă. Îi număra banii strânși din ...cerșit. O rafală puternică de vânt iau smuls banii de hârtie din mână. El...s-a aplecat peste punte să-i prindă...dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare , dar rechinii au fost mai iuți...A
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]