737 matches
-
meu, i-am dat două pielcele de jder și el mi-o îndreptat--o; mi-o arămit-o și mi-o întărit-o, de vânez cu ea și-n ziua de azi ș-am s-o lăs și la nepoți. Am cercat-o să văd cum merge: mi-o plăcut. Am văzut că mă pot sluji cu brațu stâng - macar că aveam numai un mont; ș-am râs în sinea mea de vorbele doftorului”", povestește el. Mihail Sadoveanu nu se mulțumește numai
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
întâlnirile sale amoroase și la somptuasele sale banchete unde preparatele trebuiau să fie asezonate obligatoriu cu trufe, iar Ludovic al XIV-lea le consuma zilnic între diferite feluri de mâncare. În Principatele Române, trufele apar în cartea "200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești", prima carte românească de bucate cu rețete înto-c-mi-te de Mihail Kogalniceanu și Costache Negruzzi, tipărită în chirilică la Iași, în 1841. Genul este întâlnit în emisfera nordică, între 25° și 60° latitudine, în
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
este din greșeală. "" este o specie care își îngrijește urmașii, comportament rar la insecte. "Forficula auricularia" are un corp alungit și turtit de culoare castanie, cu un torace în formă de scut, două perechi de aripi și o pereche de cerci în formă de forceps. Lungimea medie este de 12-15 mm. Al doilea segment tarsic este lobat, extinzându-se sub cel de-al treilea. Antenele au între 11-14 segmente, iar părțile gurii sunt de tip masticator. Durata de viață maxim înregistrată
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
Masculii adulți sunt polimorfici în greutate corporală, lățimea capului, precum și lungimea și lățimea cercilor. Forecepsul masculilor este foarte robust și lățit la bază cu dinți crenelați. Forcepsul femelelor este de aproximativ 3 milimetri lungime, mai puțin robust și mai drepți. Cerci sunt folosiți în timpul împerecherii, pentru a mânca sau ca armă de apărare. Femelele au o tegmină (aripă frontală modificată) de 2 mm în lungime. Larvele mai mari de a treia năpârlire sunt capabile să regenereze unul dintre cerci pierduți. Masculii
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
mai drepți. Cerci sunt folosiți în timpul împerecherii, pentru a mânca sau ca armă de apărare. Femelele au o tegmină (aripă frontală modificată) de 2 mm în lungime. Larvele mai mari de a treia năpârlire sunt capabile să regenereze unul dintre cerci pierduți. Masculii cu cerci asimetrici sunt numiți ginandromorfi sau hermafrodiți pentru asemănarea cu femelele. Specia este nativă în Europa, Asia de Vest și probabil în Africa de Nord, și a fost întrodusă în America de Nord la începutul secolului XX, iar acum este deja
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
folosiți în timpul împerecherii, pentru a mânca sau ca armă de apărare. Femelele au o tegmină (aripă frontală modificată) de 2 mm în lungime. Larvele mai mari de a treia năpârlire sunt capabile să regenereze unul dintre cerci pierduți. Masculii cu cerci asimetrici sunt numiți ginandromorfi sau hermafrodiți pentru asemănarea cu femelele. Specia este nativă în Europa, Asia de Vest și probabil în Africa de Nord, și a fost întrodusă în America de Nord la începutul secolului XX, iar acum este deja răspândită pe majoritatea continentului
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
are aripi bine dezvoltate, ele sunt destul de slabe și sunt folosite rar sau niciodată. Ca pricincipal mijloc de transport, urechelnițele sunt transportate în haine sau în lemne, flori ornamentale sau chiar ziare. Masculii își găsesc perechea cu ajutorul mirosului. Își folosesc cerci petru a fixa femela și pentru a expune vârful abdomenului acesteia, astfel încât suprafețele abdominale ajung în contact una cu cealaltă, în timp ce partenerii sunt orientați în direcții opuse. Dacă nu sunt deranjați partenerii pot rămâne în această poziție ore întregi. Împerecherea
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
Infernul concentraționar din închisoarea Târgșor De mai mulți ani am asudat pe meterezele cerce tării ororilor totalitarismului, pentru a șterge praful uitării de pe fruntea unor simboluri ale demnității, împinse, cândva, într-o negură pe care nu o merită. Să nu uităm că, peste mirifica Românie au tropăit cu cizmele dictaturii proletare, fel de fel
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
America, Eurasia, Australia și Noua Zeelandă, cu o mai mare diversitate în zonele tropice și subtropice. Cu 1800 de specii grupate în 12 familii biologice, sunt unul dintre cele mai mici ordine de insecte. Caracteristic pentru ordin sunt o pereche de cerci puternici la finalul abdomenului, curbați în formă de clește, deși anumitor specii parazite ale unor mici mamifere, aceștia lipsesc. Numele ordinului este dat de către setul de aripi membranoase, împăturite sub aripile principale chitinoase. Prima pereche de aripi, pieloase, sunt scurte
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
a încăpea în crăpături sau sub coaja copacilor, ajungând la 7-50 mm , deși pot crește și mai mult, precum urechelnița de Saint Helena care poate a ajunge la 80 mm lungime. Urechelnițele sunt caracterizate printr-o pereche de clești numiți cerci, cu formă de forceps prezenți pe abdomen; masculii îi au curbați iar femelele drepți. Cerci sunt folosiți pentru a fixa partenerul în timpul copulării sau prada în timpul alimentării, sau ca armă defensivă pentru a îndepărta agresori. În timpul zborului sunt ascunși sub
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
și mai mult, precum urechelnița de Saint Helena care poate a ajunge la 80 mm lungime. Urechelnițele sunt caracterizate printr-o pereche de clești numiți cerci, cu formă de forceps prezenți pe abdomen; masculii îi au curbați iar femelele drepți. Cerci sunt folosiți pentru a fixa partenerul în timpul copulării sau prada în timpul alimentării, sau ca armă defensivă pentru a îndepărta agresori. În timpul zborului sunt ascunși sub tegmină (un tip de aripă modificată). Antenele au 10 sau mai multe segmente. Primul set
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
Nimfele se hrănesc cu hrană regurgitată de către mamă, sau consumând propriile piei năpârlite. Dacă mama moare înainte ca nimfele să fie pregătite, există posibilitatea ca puii să o mănânce. După cinci sau șase năpârliri nimfele ajung la stadiul de adult. Cerci masculilor se curbează, iar cei ai femelelor rămân drepți. Ajung de asemenea la culoarea lor naturală, care poate varia între maron deschis precum urechelnița Tawny, pâna la negru închis precum urechelnița Ringlegged). Pentru speciile înaripate, aripile încep să se dezvolte
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
jeturi de lichid galben rău mirositor până la 10 cm distantă, secretat în glande poziționate pe partea dorsală a segmentelor abdominale trei și patru. Pentru a direcționa jeturile, își încovoiază corpul, o manevra care îi permite în același timp să folosească cerci în apărare (vezi imagine). Urechelnițele sunt în general necrofage, dar unele sunt omnivore sau de pradă active. Abdomenul este flexibil și muscular. Cercii sunt utilizați pentru a fixa prada sau pentru a fixa partenerul în timpul copulării. Cercii masculilor au tendința
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
specimene în Australia, Kazahtan și Anglia din familia dispărută Archidermaptera. Câteva dintre trasăturile atribuite urechelnițelor moderne nu apar în fosilele timpurii, dar adulții au tarsii (ultimul segment al piciorului de artropod) cu cinci segmente, saci ovipari bine dezvoltați, tegmina și cerci segmentați. Cerci nu erau curbați și probabil nu erau folosiți ca cei din prezent . Protelytroptera este considerat grupul central al ordinului Dermaptera. Aceste insecte, care seamană cu grupul modern Blattodea sau cu gândaci cu aripi tip carapace și cu orificiu
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
Australia, Kazahtan și Anglia din familia dispărută Archidermaptera. Câteva dintre trasăturile atribuite urechelnițelor moderne nu apar în fosilele timpurii, dar adulții au tarsii (ultimul segment al piciorului de artropod) cu cinci segmente, saci ovipari bine dezvoltați, tegmina și cerci segmentați. Cerci nu erau curbați și probabil nu erau folosiți ca cei din prezent . Protelytroptera este considerat grupul central al ordinului Dermaptera. Aceste insecte, care seamană cu grupul modern Blattodea sau cu gândaci cu aripi tip carapace și cu orificiu anal mare
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
Există și alte argumente de către alți autori care le conectează cu Phasmida, Embioptera, Plecoptera și Dictyoptera. Ordinul Archidermaptera este considerat a fi inrudit cu grupul urechelnițelor actuale. Acest subordin are tarsii cu cinci segmente, spre deosebire de trei la celalalte subordine, iar cerci nu sunt segmentați pentru Hemimerina și Arixenina; totuși nu sunt cunoscute fosile de Hemimerina sau ARixenina. Specile din Hemimerina au fost grupate în trecut în propiul lor ording Diploglassata, Dermodermaptera sau Hemimerina. Precum alte specii epizoice nu există resturi fosile
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
și a fost descrisă de către Karl Jordan. În anii 1950 subordinele "Arixeniina" și "Hemimerina" au fost incluse în Dermaptera. Arixeniina este reprezentată prin două genuri, Arixenia și Xeniaria, totalizănd cinci specii. Ca și Hemimerina, sunt oarbe și fără aripi, cu cerci filiformi segmentați. Hemimerina sunt ectoparaziți vivipari, preferând blana rozătoarelor africane din genurile "Cricetomys" sau "Beamys". Hemimerina are deasemenea două genuri, "Hemimerus" și "Araeomerus", cu un total de 11 specii. Ordinul Dermaptera (= Euplecoptera, Euplexoptera, sau Forficulida), cu 1800 de specii, 3
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
ar trebui sa fie inclus în Forficulina. Subordinul Archidermaptera † Subordinul Arixeniina Subordinul Forficulina Subordinul Hemimerina Urechelnițele sunt comune și se întâlnesc în multe dintre arealurile locuite de oameni. Nu există nici o dovadă că ar transmite boli oamenilor sau altor animale. Cerci par periculoși, dar chiar și cleștii curbați ai masculilor pot cauza foarte puține daune oamenilor. Este un mit urban comun că urechelnițele caută canalul auditiv uman pentru a-și depune ouăle. Cazurile în care urechelnițe ajung în urechile umane sunt
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
Angela Similea muzicalul „Adio femei” în regia lui Mihai Berechet, muzical care s-a jucat timp de 4 ani (1990 - 1994) cu săli pline. Printre cântecele de mare succes cântate în acest muzical de către cei doi interpreți, sunt: „Te-n cearcă viața uneori”, „Cât aș fi vrut”, „E viața mea”, „Timpul s-a oprit stingher”, „Dar vei veni”, „Dormi iubite dormi”, „Ploaia s-a oprit”, „Cum oare știi”, „O zi aș vrea”, „În zbor”, „Sunt umbra ta” toate sunt compuse de
Ștefan Iordache () [Corola-website/Science/300215_a_301544]
-
șase pagini), primele două formate dintr-o coală unică îndoită în două iar a treia filă lipită ulterior. ""Noi mai în gios scriși, vlădica, protopopii și popii besericilor rumânești dăm în știre tuturor cărora să cuvine, mai vărtos Țărăi Ardealului. Cercând noi schimbarea aceștii lumi înșelătoare și nestarea și nieperirea sufletelor, căruia în măsură mai mare trebue a fi decăt toate, den bună voia noastră ne unim cu Beserica Romei cea catholiciască și ne mărturisim a fi mădularele ceștii Biserici sfinte
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
stânci gata să se prăvale în prăpastie, cu izvoare care plâng, cu trestii înalte și foi de mure, cu soare și lună. Autohtonizat este și limbajul copilei, care se alintă în spiritul oralității țărănești: "”de ce m-ai uitat încalte”", "„voi cerca”", "„mi-oi desface”", "„cine treabă are”". „Povestea” fetei reprezintă în fapt o alternativă existențială împotriva durerii de a fi, de care suferă barbatul eminescian: acceptarea instinctualității aduce fericirea de a fi. Dulcea copilă apare astfel într-o altă ipostază, mult
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
metafore personificatoare. De reținut în al doilea rând, mijloacele verbale care sugerează starea de grație a fetei, psihologia ei agresiva. Volubilitatea ei seducătoare se înfățișează în haina oralității populare, cu unele accente regionale: încalte, vom sedea, mi-i spune, voi cerca, mi-i ținea, cine cui ce-i pasa. Toate aceste procedee confera poeziei o naturalețe a exprimării și o limpezime a ideilor care produc aproape spontan adeziunea cititorului. Poziția adverbului „totuși” îl smulge din reveria provocată de contemplarea tabloului edenic
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
al clanului Braith, Dirk decide să acționeze. Fuge împreună cu Gwen și se ascunde în orașul Provocare, dar este repede descoperit de urmăritorii săi. Aceștia profită de ocazie pentru a măcelării ultimii rezidenți din provocare, ceea ce-l determină pe Dirk să cearcă ajutorul celui a cărui încredere o trădase: Jaan. Întâlnirea cu patricianul Ironjade scoate la lumină faptul că Gwen, deși a fugit cu Dirk, îl iubește totuși pe Jaan. Între clanurile kavalare începe o luptă pe viață și pe moarte în conformitate cu
Lumina ce se stinge () [Corola-website/Science/329878_a_331207]
-
bazează pe concupiscențele tânărului față de soția lui Marcian, Elena; acestea se manifestă postum, printr-o scenă tulburătoare pentru personajul masculin, de un naturalism pervers, a scaldei celei ce murise, baia ritualică pentru care „numai el, nenorocitul, era om de înțeles, cerca a face și pe asta“; Elena, soția Maestrului, era femeia ambiguă (mamă, iubită, soră) a lui Lucian, care acum, postum, i se oferă, fiind ținută de cele două femei angajate pentru scăldătoare: „cele două strigoaice țineau trupul întins, una de
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
îngrijite din secolele anterioare, de pildă în traducerile Bibliei, cacofoniile de tipul "ca-ca" apăreau frecvent, pentru că încă nu exista nici o presiune socială în a le evita. Astfel, Biblia de la București din 1688 conține o mulțime de secvențe de cuvinte precum "cercă casa lui Iacov" și "facă-se casa ta ca casa lui", iar în Biblia de la Blaj din 1795 apare printre altele cacofonia "Că, ca caii, au păscut". În exprimarea îngrijită, orală și în scris, cacofoniile se pot evita uneori prin
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]