710 matches
-
pomelnicul mănăstirii Bistrița reprezenta singurul izvor istoriografic intern care îl menționa pe Costea voievod, fapt care a făcut ca prezența sa în rândul domnitorilor Moldovei să fie pusă la îndoială, și să stârnească numeroase discuții și controverse. În anul 2004, cercetătoarea Valentina Pelin descoperă un nou izvor intern din secolul XV, este vorba de „Pomelnicul Mănăstirii Voroneț”, care îl menționează pe „"Coste voevod"” ca unul dintre domnii Moldovei dintre domniile lui „"Lațco voevod"” și „"Petr voevod"”. În același timp, Grigore Ureche
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
a fost amplasată. Potrivit informațiilor din Cronica Parohiei Humoreni, consemnate de cercetătorii Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu, această biserică ar fi fost înălțată inițial în satul Stulpicani. Informațiile care atestă că biserica ar fi provenit din Stulpicani sunt contrazise de cercetătoarea Ioana Panait-Cristache care afirmă că biserica aceasta ar fi ctitoria stăpânilor moșiei Stroiești, care au înzestrat-o cu bunuri și după mutarea ei la Humoreni. Pe un Triodion se află următoarea inscripție: "„Această carte numită Triodion este dăruită de stăpânitorii
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
aspiranți pentru susținerea examenului regulamentar pentru primirea în societate. Perioada interbelică schimbă radical condițiile de manifestare a studenților de la Universitatea din Cernăuți. Pe fondul intensificării extremismului naționalist, profesorul Arcadie Dugan nu face nici o concesie în acest domeniu activității studenților junimeni. Cercetătoarea Rodica Șcraba (1994) opinează că acesta ar fi motivul criticilor aspre aduse profesorului Arcadie Dugan în 1928 și chiar și motivul pentru care este pensionat, în 1938, cu doi ani mai devreme de la catedra sa de la Liceul "Aron Pumnul" din
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
ca preoți Vasile Popa acestuia urmându-i Vasilie Pintea care slujea pe la anul 1842. În timpul păstoriri acestora probabil a fost construită (în 1828) și biserica strămutată la Hărcana. Biserica a fost surprinsă într-o fotografie în anul 1935, menționată de cercetătoarea Ioana Cristache-Panait. Prin intermediul acestei fotografii i-au putut fi remarcate armonia proporțiilor, farmecul acoperișului cu pante abrupte, coborât la absidă și a clopotniței cu foișor și fleșa înaltă (în fotografie se poate citi forma planului: dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
la masturbare, dând naștere unor prejudecăți care induc vinovăție referitoare la un comportament care este extrem de la temă pentru tinerii creștini necăsătoriți la vârsta la care urmează facultatea și al căror sistem de valori îi face să evite sexul pre-marital”. Cercetătoarea evanghelică Judith K. Balswick în cartea ei "Authentic Human Sexuality: An Integrated Christian Approach" argumentează că „Masturbarea poate fi o cale sănătoasă și plăcută prin care o persoană lipsită de partener sexual poate experimenta satisfacția sexuală.” Alt scriitor evanghelic, James
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
Titu Maiorescu, dar asemănătoare cu ideologia lui Mihai Eminescu. Un "Junimist" neconformist, Eminescu a adăugat viziunii conservatoriste a contemporanilor un naționalism puternic, cu tentă reacționară, rasistă și xenophobică, pentru care a primit atenție post-mortem în timpul vieții lui Iorga. Descris de cercetătoare Ioana Both ca „mitul Eminescian”, Iorga l-a considerat un poet cu idei sănătoase despre rasă și care era „expresia integrală a sufletului românesc”, mai degrabă decât un artist melancolic. Această sursă ideologică a modelat atitudinea "Sămănătoriștilor", slăbind influența "Junimii
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
cu emoție și cu o justificată nerăbdare, s-a aflat și urmează să clarifice, pentru totdeauna, acest mister al marginalizării unei personalități a literaturii noastre. Bibliografia 1 profesorului, criticului și istoricului literar Mihai Drăgan a fost gândită și elaborată de cercetătoarele Lenuța Drăgan și Lăcrămioara Chihaia, soția și, respectiv, fiica sa, pe care le prețuia atât de mult. Literatura epistolară, atât cât se cunoaște, conține mărturii revelatoare pentru înțelegerea omului și a operei sale de exigent exeget al clasicilor și al
Posteritatea istoricului literar Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2858_a_4183]
-
și corespunde cuvintelor românești "gorgan" sau "tumul" (), o movilă ridicată deasupra unui mormânt. este scenariul cel mai larg acceptat al originilor indo-europene. O teorie alternativă este aceea a („Anatolian Urheimat”). Teoria culturii gorganelor a fost formulată în anii 1950 de cercetătoarea americană de origine lituaniană (Marija Gimbutiene), care a definit această cultură ca fiind caracterizată de patru perioade succesive, cea mai precoce (Kurgan I) incluzând culturile Samara și Seroglazovo dintr-o regiune situată între fluviile Nipru și Volga din epoca calcoliticului
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
-l oblige. Ar fi păcat pentru stilul și talentul său" (p. 43). Existau și astfel de protecții prietenești, destul de greu de imaginat într-un exil foarte dezbinat. Poetă și prozatoare în plină afirmare, Liliana Corobca este și o foarte serioasă cercetătoare. Și-a însoțit ediția cu informațiile necesare, având ca principală sursă, după cum mărturisește, Enciclopedia exilului literar românesc de Florin Manolescu. Uneori a prea simplificat informația. Era nevoie de precizarea unor detalii ale exilului, pentru a contextualiza scrisorile. Numele care lipsesc
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]
-
care va apărea în cursul primului trimestru al anului 2016, Agnès Fienga, în cadrul Observatorului din Nisa și al IMCCE, de la Paris, emite serioase îndoieli asupra existenței celei de-a noua planete descrisă de Michael E. Brown și Konstantin Batygin. Potrivit cercetătoarei, rezultate contradictorii ar putea fi obținute pornind de la studiul orbitelor planetelor Saturn și Jupiter. Aceste date, furnizate de recentele analize ale sondei "Cassini", ar arăta imposibiitatea găsirii unei planete masive la o distanță mai mică de de Unități Astronomice, adică
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
și biografiei acestui însemnat cărturar. Elaborată de un colectiv de cercetători și bibliotecari, temeinic pregătiți și cunoscători ai fenomenului Marino, de la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca, cartea este prefațată și coordonată de Florina Ilis, o meticuloasă și exigentă cercetătoare a vieții literare din Transilvania. Și nu numai. La secțiunea paraliteratură există nouăsprezece poziții bibliografice ce cuprind o parte infimă din epistolele trimise și primite de cărturarul de la Cluj. O investigație, ulterioară, ar trebui să semnaleze și să adnoteze imensa
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
adosată laturii nordice a lăcașului în 1820. Conținutul și cronologia celor patru faze de construcție ale bisericii din Gurasada, un monument încadrat în sfera arhitecturii romanice, singular ca formă în spațiul hunedorean, dar și în zonele învecinate, sunt contestate de cercetătoarea Eugenia Greceanu, în viziunea căreia nucleul originar era prevăzut, încă de la început, cu un vestibul dreptunghiular vestic, încadrat de două capele mortuare, destinate mormintelor ctitorilor. Controverse au suscitat și identitatea ctitorilor și destinația inițială a bisericii. O primă ipoteză susține
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
unor contemporani, l-au impus ca pe un prozator însemnat ce s-a bucurat de aprecierile lui Panait Istrati, Mihail Sadoveanu, Octav Botez, Liviu Rusu, Perpessicius și, mai recent, de cele ale istoricului și criticului literar Mircea Braga, precum și ale cercetătoarei Luminița Cornea. Romulus Cioflec, încă din adolescență, a devenit un colaborator constant al revistelor Sămănătorul, condus de Nicolae Iorga, și Viața Românească, ce era supervizată de G. Ibrăileanu. Epistolele trimise celor două spirite tutelare ale literaturii și culturii naționale, privind
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3790_a_5115]
-
a datorat lui Ov. S. Crohmălniceanu, care a dus-o lui Marin Preda, la Editura Cartea Românească. După cum este cunoscut, Doamna EZF a publicat mai multe volume (I-IX) ale publicisticii lui Ion Vinea, ultimul în colaborare cu mai tânăra cercetătoare Magda Răduță, lector universitar la aceeși catedră. Spune că nu a inclus în această ediție „Venin de mai”, fiind o activitate științifică/ de cercetare foarte grea. Domnia sa se consideră o „cercetătoare rece” a scrierilor lui Ion Vinea, care și-a
Elena Zaharia Filipaș () [Corola-website/Science/309046_a_310375]
-
lui Ion Vinea, ultimul în colaborare cu mai tânăra cercetătoare Magda Răduță, lector universitar la aceeși catedră. Spune că nu a inclus în această ediție „Venin de mai”, fiind o activitate științifică/ de cercetare foarte grea. Domnia sa se consideră o „cercetătoare rece” a scrierilor lui Ion Vinea, care și-a risipit opera în periodice, având o publicistică extraordinară ( șase volume din nouă) , îndeosebi pe teme politice și sociale și nici un articol nefiind banal, lipsit de interes. Acest autor avea o mare
Elena Zaharia Filipaș () [Corola-website/Science/309046_a_310375]
-
în limba română din 1688. se caracterizează prin faptul că cronicarul nu face referire la sine niciodată. Deși N. Iorga susținuse în " (vol. II) că Brâncoveanu l-ar fi tocmit pe Greceanu să scrie încă din primul an al domniei, cercetătoarea Aurora Ilieș consideră că redactarea cronicii a început în anul 1693, când Brâncoveanu s-ar fi simțit pentru prima dată sigur de domnia sa. Ca argument ea face trimitere la formulările care indică că autorul anticipează desfășurarea evenimentelor, precum „să vie
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
lor într-un studiu amplu "Cercetări arheologice și ale istoriei arhitecturii în zona Rupei", apărut în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, vol. 21, nr. 2, 1978. În prezentarea monumentului preluăm cele constatate asupra istoriei construcției, concluzii obținute pe baza investigațiilor cercetătoarei. Poziția retrasă a așezării explică și apariția sa relativ târzie în documente. Abia pe la 1400, ""Alba ecclesia"" (alias Viscri) apare într-un registru al localităților pentru plata impozitului datorat episcopatului, al comitatului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Viscri este enumerată
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
Ion Grigore Ghica voivod m[eseț] febr[uarie] 2[4], 7259”". După cum reiese din pisanie, biserica a fost „târnosită” în anul 1751, în timpul domniei lui Grigore II Ghica. Ea a fost sfințită și nu făcută atunci, observație făcută și de cercetătoarea Ioana Cristache-Panait, care indică o vechime mult mai mare pentru acest lăcaș. Trebuie remarcată în acest sens și crucea de piatră din fața intrării, datată anterior, din anul 7231 al erei bizantine, adică anii 1722-1723 ai erei noastre. Pe fața ei
Biserica de lemn din Mesteacăn, Dâmbovița () [Corola-website/Science/321171_a_322500]
-
nu au nici căruțe, lucrează cu brațele pentru ceilalți. În alte locuri lucrează ocazional la agricultori. În diferite țări, băieșii fără loc de muncă trăiesc într-o sărăcie extremă. Totuși, ocupația tradițională nu a dispărut cu totul. În Oltenia, o cercetătoare a găsit în 2007 câțiva producători de linguri și fuse. S-a consemnat și în Ardeal confecționarea de linguri, coșuri și mături. În Bulgaria de asemenea, un cercetător a întâlnit femei bătrâne care făceau fuse. În Serbia, în anul 2005
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
pereții exteriori au fost văruiți. La începutul secolului al XX-lea, Władysław Podlacha mai distingea unele urme de pictură pe peretele sudic, el remarcând doar fresca Arborele lui Iesei, aflată la dreapta portalului de intrare în biserică. Analizând fotografiile vechi, cercetătoarei Tereza Sinigalia i se pare că observă și urmele unui Imn Acatist la vest de ușa de intrare.
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
beghinelor a fost preluată în toată Europa de cisterciți. În acele cazuri însă în care hramul bisericilor din curțile beghinelor era Sf. Ecaterina, ctitorii acestora au fost premonstratenși. Toate mănăstirile înființate de cistercieni au ca hram exclusiv pe Sf. Maria”". Cercetătoarea Dana Jenei conchide: "„Cistercian sau la origine premonstratens și preluat după declinul ordinului [...], așezământul de pe lângă capela Sf. Ecaterina din Brașov a fost fondat foarte probabil în prima perioadă de existență a orașului Corona, în paralel cu înființarea localității de către coloniștii
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
elaborând o lucrare monumentala “Daco-Romanica. Studii privind cultura română în epoca etnogenezei”, lucrare rămasă inedită, alături de alte cercetări privitoare la scrierile străromâne, “Biblia goților” și alfabetele necunoscute din România. În aceiași perioadă, în sprijinirea cercetării “Codex Rohonczi” s-a implicat cercetătoarea Viorica Enăchiuc, care va edita abia după aproape douăzeci de ani de la inițiere rezultatele cercetării sale. Artur Silveștri, creator de tematica și de directivă culturală, inițiază după 1989 o serie de publicații culturale conducând în anii 1990-1991 publicațiile "Națiunea", "Dacia
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
la problemele plastice propuse de maestru în zilele de plein-air în Parcul Botanic din Timișoara și realitatea din spatele acelui peisaj înecat în verde au determinat un conflict în mine. Îmi amintesc de decepția trăită când în discuție cu o prietenă, cercetătoare care a participat la realizarea unui studiu de monitorizare a calității aerului în Timișoara, am aflat că în Parcul Botanic unde erau formați pictorii peisagiști, calitatea aerului a fost și este inexistentă, fiind una din cele mai poluate zone din
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
de domnitorul Șerban Cantacuzino, al cărui program politic urmărea întărirea ortodoxismului în zona Balcanilor drept armă împotriva turcilor. În 1693, Radu Greceanu devine cronicarul oficial al domniei lui Constantin Brâncoveanu, calitate păstrată până la sfârșitul tragic al domnitorului în 1714. Portrivit cercetătoarei Aurora Ilieș, este plauzibilă ipoteza surghiunului lui Radu Greceanu în Asia Mică drept consecință a fidelității sale față de domnitor. Cert este că la 9 iulie 1725 fiica lui, Maria, afierosea Mânăstirii Stravropoleos o bucată din locul caselor ce le moștenise
Radu Greceanu () [Corola-website/Science/303359_a_304688]
-
alta mai angajată. Felul ei de-a gîndi lucrurile i se pare Ancăi Manolescu viu spre eretic, riscînd să cadă în idiosincrazii și-n excese. Începi acum, la jumătatea cărții, să-ți dai seama de ce, de fapt, referințele de care cercetătoarea se ocupă nu sînt dintre cele ,bătute". Sînt păreri șocante pentru vremea lor, ieșite mai degrabă din niște intuiții cu stofă de epifanii decît din însăilări de argumente. Oamenii sînt, în teoria Simonei Weil, creația unui Dumnezeu narcisiac. Nenorociți, adică
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]