229 matches
-
poetice ale modernității. "Conștiința pluralității valorilor" (Gh. Grigurcu) e însoțită, în cazul lui Doinaș, de o perfectă racordare la poeticile modernității, înțelese în spiritul lor originar, prin intermediul unei voințe de rigoare care e constitutivă spiritului reflexiv al poetului și teoreticianului cerchist. Viziunea asupra limbajului este una orfică, eseistul atribuind cuvântului o amplitudine vizionară și o finalitate mitopoetică: Când la întrebarea nietzsceiană: ŤCine vorbește?ť, un Michel Foucault răspunde: ŤCuvântul vorbeșteť, funcția mitopoetică este implicit afirmată; mai mult. Limbajul însuși devine prima
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
la Editura Dacia. Transilvania distilează o miere polifloră, polietnică, în scrisul multor autori, un buchet de arome diverse. Diversitatea culturală se manifestă printr-un limbaj comun de teme, stiluri, chiar dacă distribuie diferit accentele, aromele, particularitățile. Față de grupul oniric și față de "cerchiști" poate și acest cosmopolitism resuscitat în "epoca de aur" să fie o însușire a revistei. Deși, "Cercul literar de la Sibiu" era și el poliglot și cosmopolit... Față de "Grupul de la Târgoviște" manifestam, de asemenea, afinități. Cultul stilului și lumea văzută ca
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
Se știe că poetul a "patronat" Cercul încă din perioada revistei Curțile Dorului și a fost de acord cu scindarea Cercului Literar studențesc Octavian Goga al Universității din Cluj, refugiate la Sibiu, din care a provenit Cercul Literar. Profesor al cerchiștilor, e adesea înfățișat în paginile lor critice sau de retrospecție biografică (eu unul, am auzit prima dată numele lui Doinaș rostit de Blaga cu simpatie, și cu mirarea, prin 1955-1956, că nu-l cunosc!). Însă, observă memorialistul, "în convorbirile din
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
de seducător ar apărea gestul d-sale de arbitraj postfactual (deși sintagma "intoleranțe estetizante" e, să admitem, ea însăși nu tocmai tolerantă!), avem totuși impresia că E. Lovinescu a fost punctul de reper cel mai potrivit al demersului avîntat al cerchiștilor. Cu atît mai vîrtos cu cît tendenționismul advers structurilor estetice pe care-l aveau în vedere în timpul războiului avea să fie urmat de un tendenționism cu mult mai virulent care a prejudiciat în chip monstruos nu doar esteticul ci întregul
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
cu care mă simt afin. Cele ale perioadei de formație, cele ale maturității, cele ale vârstei socotite a înțelepciunii? Titanii liricii interbelice, desigur, cu o aplecare sentimentală către lirica lui Emil Botta. Lirica lui Tonegaru, a lui Alexandru Lungu, a Cerchiștilor, deci a lui Ștefan Augustin Doinaș, a lui Radu Stanca, baladiștii, versurile celor de la Albatros, m-am numărat și eu printre entuziaștii lui Dimitrie Stelaru. Am gustat prozele lui Pavel Chihaia, ale lui Dinu Pillat, Mihai Villara, fără să mă
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
Aug. Doinaș în asigurarea unei continuități cultural-istorice. Între 1938 sau 1947 și 1989 sau 1991, acest scriitor pe cât de precoce, pe atât de longeviv reprezintă una dintre puținele punți unificatoare. El recuperează modernitatea interbelică și o modulează creator alături de ceilalți "cerchiști"; caută racordarea la modelele exemplare ale culturii europene și "traduce în idiomurile frustrate, inhibate, funciar reactive, ale deceniilor comuniste, impulsurile continuității moderne, europene și liberale ale românității" (p. 15). Reacția lui Doinaș la presiunea osificantă a regimului comunist (dincolo de tragica
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
măsurare a traseului parcurs apare din comparația simplă. Unul dintre fiii de țăran "chiabur" devine, în timp, Ștefan Aug. Doinaș. Celălalt, șofer cu un garaj în București... Luând distanță încă din perioada studiilor față de modelele sămănătorismului, pășunismului și ardelenismului mesianic, "cerchistul" nu alunecă totuși în extrema cealaltă, a estetismului unui I. Negoițescu. El va încerca și va reuși o mediere, o anulare a contrariilor: nu prin ignorarea lor incultă, ci prin deplasarea componentelor tari înspre un centru flexibil și integrator. Postmodernism
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
se oprească aci... Din nefericire, Lucian Valea e puțin comprehensiv și față de un fenomen cu o nobilă infrastructură intelectuală și cu o foarte largă deschidere spre creație precum Cercul Literar de la Sibiu, pe care-l comentează mereu pieziș: „La Sibiu cerchiștii beneficiază de o îndrumare exemplară, activitățile cenaclului lor fiind aproape exclusiv absorbite de Universitate, accentul căzînd pe studiu, pe formația intelectuală. Cînd vor să depășească însă arealul universitar, ei fac apel tot la un critic; mai întîi își asociază pe
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
pe universitarul anonim Victor Iancu și disociind între profesorul și îndrumătorul de la catedră și seminar și criticul, activist public, își mărturisesc crezurile lui E. Lovinescu”. Ca și cum ar fi păcate, ducînd la un soi de chiul civic! Sau foarte tranșant: „Polemicile cerchiste n-au rezolvat nimic. Au înveninat însă atmosfera în viața literară a Transilvaniei care se găsea atunci într-o etapă de cumplite incertitudini istorice și sigur au dăunat tinerei mișcări sibiene, care ar fi avut altceva mai bun de făcut
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
cumplite incertitudini istorice și sigur au dăunat tinerei mișcări sibiene, care ar fi avut altceva mai bun de făcut decît să se bage de bună voie în ciorba tulbure a unei și mai tulbure actualități”. Văzuți sub semnul „subversiunii”, atît cerchiștii cît și membrii „grupului publicistic-literar de la Timpul și Ecoul ” apar receptați deopotrivă ca „adversari” ai ardelenilor sacrificați de istorie, cu osebire a celor ce se găseau antrenați în mișcarea militantă determinată de refugiul din 1940. O poziție „autentic românească” ar
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
de întinderi și ponderi diferite". și dacă Regman nu găsește în epică povestiri și schițe, niște arcuri și rotițe narative tot descoperă el; important e ca mecanismul să meargă. De aceea, păcatul capital al unei opere nu este, pentru vechiul cerchist, lipsa de originalitate, ci contradicția, incompatibilitatea, inadecvarea. Criticul sancționează, de exemplu, la Fănuș Neagu "o anumită contradicție între intenție și realizarea ei în materia limbii, un soi de inadecvare a mijloacelor la scopul propus", la A. E. Baconsky "o scrâșnită
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
Ianoși, este când emblemă sau fală, când diagnostic, când neajuns istoric pentru o elită a scriitorilor; între care, desigur, și filosofii. În acest plan al limitei obiective, o judecată prezentă frecvent în carte: continuitatea dintre maiorescieni, generația lui Lovinescu și cerchiștii de la Sibiu, reamintirea celor din urmă drept generația înăbușită a unui uriaș potențial care promitea o reașezare a raporturilor culturii române cu tradiția occidentală și o reașezare a filosofiei în interiorul acestei culturi. De aici, afirmarea legăturii directe de formare dinspre
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
de la Sibiu, reamintirea celor din urmă drept generația înăbușită a unui uriaș potențial care promitea o reașezare a raporturilor culturii române cu tradiția occidentală și o reașezare a filosofiei în interiorul acestei culturi. De aici, afirmarea legăturii directe de formare dinspre cerchiști a generației Echinoxului. Pe acest sol stau evocările volumului. Ele explică autorii aleși: toți, aproape toți, sunt uriași ai culturii dintre literatură și filosofie, opere care definesc terenul (tipic instabil în istoria noastră culturală) acestei conlocuiri în care filosofia apare
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
mult. Iată chiar titlul cărții și argumentele în sprijinul lui din eseul intitulat Moartea și transfigurarea lui Euphorion: nu sînt sigur că pot măcar evoca astăzi șocul produs de ideea eseului, pe care Balotă o relua de la Negoițescu și de la cerchiștii sibieni din anii războiului și o dezvolta într-un context istoric nou, în care promotorii ei de odinioară nu-i mai găseau rostul. Treacă-meargă simbolizarea de către acest fiu al lui Faust și al Elenei a conjuncției dintre spiritul antic și
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
a Ardealului de nord - cu Clujul ei cu tot -, intelectualii români de frunte se refugiaseră în sud, unde înființaseră Cercul de la Sibiu, cum i se spusese... Pe urmă, nu știu cine avusese ideea să numească sibiana societate, simplu, CERCUL, de unde denumirea familiară Cerchiștii, folosită între prietenii singurei și importantei instituții de cultură transilvane, românești. Cred că Ion Negoițescu a fost nașul acestei ziceri. O dată cu descinderea lui în București. Prin 1960, dacă nu mă înșel. Cercul era și prea abstract. Eu, cerchist, n-am
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]
-
denumirea familiară Cerchiștii, folosită între prietenii singurei și importantei instituții de cultură transilvane, românești. Cred că Ion Negoițescu a fost nașul acestei ziceri. O dată cu descinderea lui în București. Prin 1960, dacă nu mă înșel. Cercul era și prea abstract. Eu, cerchist, n-am fost niciodată. Dar țineam la cerchiști, avându-mă cu ei ca frații. Primul pe care l-am cunoscut, în București, a fost Ștefan Augustin Doinaș. E drept că numele lui mi se păruse la început al unui poet
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]
-
importantei instituții de cultură transilvane, românești. Cred că Ion Negoițescu a fost nașul acestei ziceri. O dată cu descinderea lui în București. Prin 1960, dacă nu mă înșel. Cercul era și prea abstract. Eu, cerchist, n-am fost niciodată. Dar țineam la cerchiști, avându-mă cu ei ca frații. Primul pe care l-am cunoscut, în București, a fost Ștefan Augustin Doinaș. E drept că numele lui mi se păruse la început al unui poet... sămănătorist, dar ce surpriză când mi se revelase
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]
-
închis și să pățească multe... Cornel Regman, critic și el, dar alt fel decât Negoițescu... și încă vreo câțiva - să mă ierte dacă îmi amintesc de ei fugar... E ciudat cum eu nu am fost cooptat în cercul lor, al cerchiștilor. Una că, fiind regățean, ardelenii mi se păreau uneori cam greoi. A doua, că formația mea nu era germană - cum erau ei toți, niște germaniști - ci franceză. Singurul de care eram oarecum apropiat era dramaturgul I.D. Sârbu, francofil și el
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]
-
Doinaș îl luase de-o parte, și, în glumă, îl întrebase: "Nego dragă... spune-mi, te rog... cum e Dincolo?... - E tot un fel de aici, râspunsese el râzând... Mai circula o versiune - când îl întrebase același lucru, un alt cerchist: - Mi s-a spus că n-am voie să spun... se derobase Nego, de astădată poticnindu-se de două ori în consoana s, repetată...
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]
-
arestarea fără explicații a călătorului, într-o gară învăluită în beznă, de către agenții Securității, care a predat servieta, uitată intenționat de arestat în compartiment, la biroul Ťobiecte pierduteť al Gării de Nord, de unde a fost recuperată de mama sa, încredințându-l prietenului cerchist Ion Negoițescu, dar care, arestat fiind și el după câtva timp, l-a pus la adăpost împreună cu mai multe cărți Ťinterziseť în garajul altui cerchist de marcă, Cornel Regman, de unde în 1964 s-a întors în mâinile autorului." (pag. 43
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
biroul Ťobiecte pierduteť al Gării de Nord, de unde a fost recuperată de mama sa, încredințându-l prietenului cerchist Ion Negoițescu, dar care, arestat fiind și el după câtva timp, l-a pus la adăpost împreună cu mai multe cărți Ťinterziseť în garajul altui cerchist de marcă, Cornel Regman, de unde în 1964 s-a întors în mâinile autorului." (pag. 43) Cum se-ntoarce și suflul în plămânii cititorului după o astfel de frază! (Amintind de Procesele verbale caragialești.) La finalul ei, reîncep normalitatea și interesul
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
Gheorghe Grigurcu Eposul, o știm de la Ibrăileanu, pare a reprezenta o vocație a Ardealului. De la Țiganiada la Baladele și idilele coșbuciene și de la acestea la cochetul baladesc retro al cerchiștilor s-ar zice că există suficiente probe pentru a confirma teza în regiunea poeziei. Optzecistul Ioan Moldovan se confruntă și el cu atavismele epice, dar nu se arată dispus a le sluji, ci, dimpotrivă le combate cu mijloacele unui lirism
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
la umoarea ironică, jucăușă și corozivă a lui Călinescu, ardelenii răspund printr-o frondă sistematică la stilul călinescian. Cu alte cuvinte, critica universitară ardeleană e fie fățis anti-călinesciană ( G. Bogdan Duică și D. Popovici), fie discret ostilă (ca în cazul cerchiștilor de la Sibiu, de la Ion Negoițescu și Cornel Regman, pînă la Ovidiu Cotruș sau Nicolae Balotă). Chiar și cei care își declară admirația față de Călinescu, așa cum e cazul lui Mircea Zaciu, o fac într-o manieră cu totul necălinesciană. Echinoxiștii fug
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
timbru elegiac, o rezonanță acut-reflexivă răsfrângerii lucrurilor și făpturilor în vers. Dacă ar fi să alcătuim o sumară genealogie a versurilor lui Eugeniu Nistor, am putea constata faptul că acestea se situează în descendența liricii blagiene, dar și a poeziei cerchiste sau echinoxiste. De altfel, descendența blagiană este asumată chiar în titlul și în conținutul unor poeme, reprezentative în înalt grad pentru creația lui Eugeniu Nistor. Un poem se intitulează, sugestiv, Lancrăm: „Plouă cu lună peste Lancrăm,/ copacii știu acum că
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
Cronicar Un trecut de viitor? Despre Cercul Literar de la Sibiu s-a scris mult. Nicolae Balotă, ultimul supraviețuitor al cerchiștilor, a venit, la un simpozion de la Universitatea din Cluj, cu o perspectivă inedită, publicată în VIAȚA ROMÂNEASCĂ nr. 5, sub titlul Cercul literar în secolul al 21-lea. Dacă, istoric, gruparea aparține secolului trecut (biografiile aproape tuturor cerchiștilor încheindu-se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]