229 matches
-
publicații ale românistului H. În cartea Cercul Literar de la Sibiu. Influența catalitică a culturii germane (2000), scrisă în colaborare cu Ov. S. Crohmălniceanu, demonstrează, între altele, înrâurirea baladei germane (Goethe, Schiller ș.a.) asupra tipului nordic, cavaleresc de baladă cultivat de cerchiști. Apropierile unora dintre sibieni de unii poeți germani este și de altă natură, Radu Stanca având - scriu autorii cărții - și o „soartă similară în foarte multe privințe cu cea a lui Cristoph Heinrich Hölty”, mort și el foarte tânăr și
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
Vartic crede chiar că S. a fost „liderul Cercului Literar de la Sibiu”. Afirmația poate fi acceptată, dar numai în direcție poetică, eseul intitulat Resurecția baladei („Revista Cercului Literar”, 5/1945) fiind într-adevăr fundamental pentru definirea atmosferei poetice din anturajul „cerchiștilor”. Balada, în optica eseistului, se opune „poeziei pure”, nu cu violență, ci bazându-se pe elemente de valoare tradițională, fiind „concepută de astă dată ca un «mijloc» poetic și considerată în sensul absolut contemporan al poeziei”. Neîndoielnic, mai toți poeții
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
balans vizibil între literatura cu teză, cu mai toate defectele structurale ale realismului socialist, și aceea cu amprentă parabolică. Îndrăzneț, curajos, modern în comparație cu producția autorilor atenți la comanda socială și jucați intens în anii ’50 ai secolului trecut, teatrul fostului „cerchist” pare palid, învechit în raport cu opera de prim rang a dramaturgilor veritabili, afirmați într-un moment istoric de relativă normalitate. Există însă cel puțin două piese (Pragul albastru și Arca bunei speranțe) care îl legitimează ca un dramaturg original și rafinat
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
literaturii, cu o filosofie specifică a creației artistice. Scriitorul intră, de bună voie, într-o categorie destul de slab reprezentată în mediul cultural autohton: aceea a autorilor de curaj ce își sacrifică oportunitățile de carieră pentru apărarea unor principii etice. Fostul „cerchist” își creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanță egală de naționalismul primar al lui Nicolae Ceaușescu și de internaționalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte și
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
la istoricitatea unui moment literar. Singular și egal cu sine, asemenea lui Leonid Dimov sau lui Mircea Ivănescu (fără a avea însă influența acestuia din urmă), Magistrul - cum a fost supranumit - are un vag aer de familie cu poezia unor cerchiști precum I. Negoițescu sau Ștefan Aug. Doinaș, baladistul. Asemănările nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al primului, nici vocația epico-didactică a celui de-al doilea. El e un neoexpresionist ironist
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
valoare și eleganța stilistică. De altfel, perioada sibiană a Cercului Literar se dovedește una extrem de fertilă în planul formației intelectuale și în privința elaborării unei ideologii literare. După întoarcerea Universității la Cluj, N. revine în orașul natal, încercând să continue activitatea cerchistă. Vrea să scoată o revistă sub titlul „Euphorion”, care ar fi sugerat, în concepția sa, sinteza dintre clasicitatea arhetipală și spiritul faustic modern. Are proiecte mari, imaginând, de pildă, crearea unui clasicism românesc axat cu precădere pe categoria tragicului. Face
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Tânărul inginer de odinioară ce se aventurase în descifrarea Kabbalei, punând preț pe iscusința lui de talmudist, va fi primit, creditat ca și cadru de nădejde al partidului-stat, primind custodia unor reviste și edituri. În timp ce criticul raționalist, ocupându-se de "cerchiști", va să repună în drepturi reputațiile unui Doinaș sau Negoițescu, și nu va pregeta să lanseze promoția "Desant", omul nu va mai avea puterea să denunțe legământul inițial cu utopia politică. S. Damian se întreabă asupra acestui tip de imobilism
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
modele poetice. În sonuri variate (care merg de la atitudinea clasic-reverențioasă la cea mai ascuțită ironie postmodernă), Nicolae Manea reia și adaptează teme, motive și sensibilități specifice modernismului poetic autohton, dar nu ezită nici să-și plieze talentul pe game gândiriste, cerchiste ori neomoderne. Iată-l bunăoară pe baladistul Doinaș, trecut mai pregnant prin experiența poetică argheziană: "Tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii// mai întâi plânge iarba încet/ se presimte o vagă ninsoare/ nimeni nu țipă/ nici măcar nu tresare/ apoi vine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii. El își contaminează (voit!) reprezentarea cu toate maladiile sale. Bolile poetului sunt, într-o mare măsură, și cele ale generației sale. Adică: greața, devitalizarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Enkidu, impostorul, deși ar vrea să înoate în Lethe sau, mai general, în Styx etc. Observând, apoi, apetența poetului pentru structurile ritmate și rimate ieșite direct din matca simboliștilor (dintre cei mai rafinați), a moderniștilor (dintre cei artizani) sau a cerchiștilor (dintre cei teatrali), cititorul deduce numaidecât că masca predilectă a lui Valentin Talpalaru este cea așa-zis tradițională, clasică. Până la Nopțile cu chirie, poetul nu manifestă nicio rezervă în asumarea până la capăt a acestei identități lirice. Ceea ce înseamnă și faptul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tehnic și în special ironia cu toate formele ei posibile, se mixează migălos, într-o textură miscelanee care îl prinde foarte bine. Citind O scurtă ochire din Ultimul vorbitor..., spre exemplu, putem avea senzația că respirăm din nou aerul baladescului cerchist sau oniric, dar unul rarefiat de o conștiință a artificiului, a convenției care se cere subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
p. 5-17. SOROHAN, Elvira. Eminescu și sociogeneza romantică. În: Dacia literară, 11, 2000, nr. 36, p. 12-15. SOROHAN, Elvira. Sens literal și sens insinuat în narațiunea medievală. În: Dacia literară, 11, 2000, nr. 38, p. 35-37. SOROHAN, Elvira. Blaga și cerchiștii. În: România literară, 34, 22-28 aug. 2001, nr. 33, p. 10-11. SOROHAN, Elvira. Lucian Blaga pamfletar. În: România literară, 34, 13-19 iun. 2001, nr. 23, p. 11. SOROHAN, Elvira. Metoda istoricului literaturii. În: Revista română (Iași), 7, nr. 2, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
imaginează trecerea sa în tărâmul umbrelor ca pe o peregrinare de pe o scenă pe alta, ca pe o reintegrare triumfală într-o "familie mistică", structurată ierarhic, după o ordine tradițională, începând cu Mama, Părinții, dascălii, apoi cu colegii "de ideal cerchist" și, în fine cu cei care au trecut prin înschisori 13: Am momente când îi văd pe vechii mei prieteni, Puiu, Eta, Blaga, Maxim, Rusu, Ghibu etc., agitând stegulețe și strigând (în gara Otopeni de dincolo): "Bine ai venit, Gary
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Index / 247 Abstract / 259 Résumé / 269 Generația recuperată Din ceea ce s-a numit patruzecism sau postavangardă fac totodată parte membrii grupului suprarealist român, componenții Cercului literar de la Sibiu și poeții bucureșteni grupați pentru puțin timp în jurul revistei "Albatros". Laolaltă cu cerchiștii, poeții albatrosiști s-au opus tendinței promovării unui tip de literatură angajată, oficială, fie că era în cauză poezia tradiționalistă ("pășunistă") a refugiului ardelean de după Dictatul de la Viena, fie că era deja vizibilă o prefigurare a ceea ce avea să se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
receptat de către criticii literari Cercul de la Sibiu. Dintre întrebările la care răspund Florin Manolescu, Barbu Cioculescu, Al. Cistelecan, Dumitru Chioaru, Radu Vancu și Irina Petraș, una are legătură cu discuția de față: "În ce fel credeți că s-au diferențiat "cerchiștii" de gruparea "Albatros"? Care dintre cele două spirite este mai prezent în literatura actuală?". Dacă unii dintre cei intervievați nu pun în evidență decât diferențe minore, care țin mai degrabă de modul de organizare și de apariție publică a membrilor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pornind, am spune, mai degrabă de la declarațiile, de la manifestele grupărilor și mai puțin de la textele poetice. Pentru că la o analiză atentă se poate constata că cele două grupări nu sunt fundamental diferite, că există o tentație a frondei și în cadrul cerchiștilor, că există o alunecare spre neoromantism - e drept, dublată adesea de o tratare parodică sau autoparodică - și în cazul albatrosiștilor. Expresia care devine incantatorie câteodată, mitologizarea existenței, alteori exacerbarea eului sunt trăsături care apropie, de asemenea, cele două grupări. Ceea ce
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sugerează cum poate funcționa o generație cu mari divergențe interioare, o generație făcută din fascicule de programe și din grupări de-a dreptul antagonice; nu seamăna cu generațiile monolit de dupa război). În vreme ce grupul de la "Albatros" făcea un fel de postavangardism, "cerchiștii" practicau "retroliteratura", rescriind - și revizitând - balada; primii erau plebei (ca program, dacă nu structural), ceilalți erau de viță (închipuită, dacă nu reală); triviali (dar nu cu măsura de acum) și provocatori, primii, rafinați și ritualici, ceilalți. Meciul se juca între
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de viță (închipuită, dacă nu reală); triviali (dar nu cu măsura de acum) și provocatori, primii, rafinați și ritualici, ceilalți. Meciul se juca între poeți de stradă și poeți de salon. Urmele celor de la "Albatros" sunt mai stridente; cele ale cerchiștilor, mai mediate. Eu aș merge însă pe scor egal." Al. Cistelecan și "Gruparea bucureșteană "Albatros" a fost insurgentă, afișând un radicalism etic și estetic de tip avangardist. Cercul literar, fiind ardelean, este mai așezat/temperat, având o viziune organicistă asupra
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
adresat lui E. Lovinescu și publicat în Viața (13 mai 1943), în care este statuată autonomia esteticului. Prim-redactor al Revistei Cercului Literar de la Sibiu (ianuarie-august 1945), „revistă lunară de literatură, filosofie și artă“, la care colaborează, în afară de Lucian Blaga, „cerchiștii“ propriu-ziși: Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Ion D. Sîrbu , Ioanichie Olteanu, Ovidiu Cotruș, Henri Jacquier, Radu Enescu, Wolf von Aichelburg, Victor Iancu, Eugen Todoran ș.a. După întoarcerea Universității clujene la matcă, încearcă, în 1946, să lanseze
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și Un roman epistolar (apărut în 1978, conținând corespondența sa, masiv epurată, cu Radu Stanca) primesc bunul de tipar al cenzurii. În 1979, participă la festivitățile aniversare ale revistei Echinox, considerând, dintotdeauna, că „echinoxiștii“ îi continuă, în multe intenții, pe „cerchiști“. Pleacă, în 1980, în Germania, cu o bursă de cercetare asupra operei lui Dostoievski (epura acestei cărți nescrise se află în Secolul 20, nr. 7-8-9, 1980). Lasă în țară o extraordinară bibliotecă, cu cărți rare, fastuos legate, și cu o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mod utopic să transplanteze această experiență estetică în cultura română, dilatând totodată programul clasicist goethean. „Omul structurilor axiologice“ rămâne însă în centrul atenției sale, de aici provenind și interesul pentru baladă și tragedie (teoretizate de Radu Stanca și concretizate de cerchiști). Clasicul reprezintă, la autorul Engramelor, un termen foarte elastic, el corespunzând nu numai creației grecești, ci în genere și operelor fundamentale din aria europeană, care, devenind „dătătoare de canoane“, s-au clasicizat. Cultura-receptor nu trebuie să se deschidă oricărei influențe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a apucat să ne-o dea încă Negoițescu. În capitolul al doilea al Autobiografiei, el vorbește anticipativ de „perioada strajei dragonilor, cu Cercul Literar“, deci de epoca universitară a vieții sale, când se cristalizează programul ideologic, estetic și existențial al cerchiștilor și când, în biografia lui intelectuală, devine fertil contactul cu E. Lovinescu, Lucian Blaga și Radu Stanca. Față de primul, se apropie cu o teamă adolescentină, ieșită din „admirația fascinată“ a tânărului discipol față de un maestru a cărui neașteptată bunăvoință îl
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Sibiu, de-acum cunoscutul Cerc Literar, o grupare în a cărei revistă Blaga avea sa publice primele sale fragmente din Discobolul, subintitulate semnificativ "aforisme și însemnări"20. Într-o comuniune spirituală cu opera, comentîndu-i cu empatie poezia și proiectul metafizic, cerchiștii, care erau și studenții profesorului Blaga, nu s-au încercat niciodată, ca discipoli, în metafizică. Dincolo de exercițiile de admirație ale unora dintre ei, descoperim însă, la un Nicolae Balotă, Radu Stanca, Radu Enescu sau Ion D. Sîrbu, fecunde întîlniri sau
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
gândesc acum, că prima statuie a marelui nostru poet Mihai Eminescu a apărut în Galați, în acel minunat oraș de negustori... (București, Teatrul "Nottara") Cornel Regman Paralel, se desfășura activitatea cenaclului nostru prin întâlniri săptămânale la care luau parte, în afară de "cerchiști", și invitații apropiați nouă, profesori Blaga, Henri Jacquier, profesorul de italiană Cianciolo ș.a., cum și simpatizanți ai Cercului din oraș, români și germani deopotrivă, între aceștia din urmă și Wolf von Aichelburg. Factorul efervescent în toate aceste acțiuni manifest, cenaclu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cum și simpatizanți ai Cercului din oraș, români și germani deopotrivă, între aceștia din urmă și Wolf von Aichelburg. Factorul efervescent în toate aceste acțiuni manifest, cenaclu, revistă a fost Ion Negoițescu, iar elementul modelator și moderator, Radu Stanca. Despre "cerchiști" și alți prieteni A.B.Domnule Cornel Regman, ați urmat Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj, instituție refugiată în 1940 la Sibiu, unde v-ați integrat cunoscutei grupări literare "Cercul literar". Vorbiți-ne despre închegarea grupării și contribuția dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]