900 matches
-
și prinde anii de pripas în dangăte de clopot și beteală. Telegarii visului îl poartă pretutindeni ca o logodnă de taină, ca leagănul în zbor al cocorilor. rostogolindu-l pe tot ce-a fost marele dor. S-a prins de Cerdacul (cerul dacului) cerului cu ochii înfloriți de lacrimi, cu inima pe cărăruie spre împlinite vreri, cu armonii de cânt în care se revarsă Harul sfânt. Nicicând răstignirea nu mi-a fost mai grea /și fierea mai amară, Maica mea. Nicicând
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Versuri > Farmec > APOSTOL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 180 din 29 iunie 2011 Toate Articolele Autorului 29 Iunie 2011. De mic am vrut apostol să mă fac, Eram copil și îmi aduc aminte Acolo în Acasa cu cerdac Maica mea mă învăța cuvinte. Le-am îndrăgit pe fiecare-n parte Și le strângeam păpuși la pieptul meu! Ea îmi citea încet din Sfânta Carte, Eu le sorbeam precum un curcubeu... Mereu am vrut apostol să le fiu, Niciunul
APOSTOL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 by http://confluente.ro/Apostol_.html [Corola-blog/BlogPost/367261_a_368590]
-
acest ciclu de versuri laitmotivul esențial. Cu semnificații realist-critice, prin procedeul antitetic al contrastului, cititorul are în față imaginea satului supus degradării tradițiilor și apariției unor factori „înnoitori”, în poezia „Ieri și azi”: „plugul cu boi,/ țesut la război, / prispă, cerdac, / hara din sat, / port țărănesc, / conac boieresc, / corlata la vatră, / șezătoarea de fată, / azimă-n țăsț, / pârleazul cu rost, / livada de meri, / toate au fost ieri”; poluare, tractoare, / arme nucleare, / marijuana vise, / discoteci deschise / peste tot manele, / cerșetori gubele, / hecări
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Marian_barascu_poeme_al_florin_tene_1345624069.html [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
în casă și în suflet pe Dumnezeu. Așa am trăit eu, cu Dumnezeu în casă, străduindu-mă să nu îl supăr! Eu is taranca, ca moșii mei,. Am săpat pământul și am crescut animale. Am stat în casa asta cu cerdac, m-am îmbrăcat cu ileacă și batic, am țesut velințe și am copt cozonaci ! Da' ce mai sunt copiii mei? Că nici nu știu ...! Față e măritata peste două sate da se duce la oraș, la muncă;Costică, al mijlociu
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mirela_penu_1428230462.html [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]
-
Adevărul celor care iubesc Adevărul, dar și celor care-L urăsc“. Glasul său a fost cuvântul Domnului - izvor de apă vie care s-a revărsat năvalnic în mințile, inimile și conștiințele celor care i-au cerut rugăciunea și binecuvântarea, iar cerdacul chiliei sale de la Sihăstria a devenit, pentru mai bine de patru decenii, altar, amvon și bolniță. În aceste cuvinte ale mele, nevrednicul, prea sărace să ilustreze bogăția vieții duhovnicești și a darurilor îmbelșugate ale Duhului Sfânt de care Părintele Ilie
DIALOG DESPRE MARII DUHOVNICI AI ROMÂNIEI CU TEOLOGUL ŞI PUBLICISTUL STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1459143391.html [Corola-blog/BlogPost/366106_a_367435]
-
prin burniță zboară niciunde Leandrul bunicii- lumina fulgerului foarte aproape După furtună printre crinii în floare singur motanul Miez de Cireșar- pe turla bisericii poposind îngeri Cântec de greier captiv într-o lacrimă- taina unei nopți (II) O crizantemă în cerdacul verii vestește toamna Bruma toamnei pictează pe ram de migdal soare auriu Parfum de gutui- pe drum alaiul cu mirii în frunte Păianjeni târzii țes vălul toamnei în bolta de viță Ciorchini de struguri zemuiesc printre frunze- vrăjile toamnei Marea
HAIKU de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_gentiana_groza_haiku_gentiana_groza_1354870333.html [Corola-blog/BlogPost/351679_a_353008]
-
mai ușoară Cântă o mierlă- caprifoi înmiresmând casa natală Copacul singuratic în miez de toamnă în vis- căldura casei Miei rătăciți de turmă- versuri de haiku ivite în zori Rugă de seară- lângă ușa templului gutui japonez O crizantemă în cerdacul verii anunțând bruma -------------------------------------- Gabriela Gențiana GROZA Cluj-Napoca decembrie 2012 Referință Bibliografică: Gabriela Gențiana GROZA - HAIKU / Gențiana Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 707, Anul II, 07 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gențiana Groza : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
HAIKU de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_gentiana_groza_haiku_gentiana_groza_1354870333.html [Corola-blog/BlogPost/351679_a_353008]
-
grâu! neghina, nu! Atunci, cine are dreptul să vorbească despre acest neam, astăzi? Răstimpul Răstimpul dintre trecutul glorios și viitor promis îl dă prezentul asumat în frumusețea lui. Frumusețea țesută din unduiri de azur și reflexe serafice se lasă pe cerdacul sufletului Dacoromânului spre a se împlini în spiritualitatea și îndumnezeirea poeziei divine, încântând. Frumusețea țese lumina ortodoxă a Cerurilor albastre ce înseninează verdele omenirii creștine brodat pe miraculoasa omenie a dacilor liberi din Carpați. Frumusețea se împletește cu liniștea psalmilor
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1493617590.html [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
ar fi sculat și morții, cu atât mai abitir pe stăpâna casei. Și cum asemenea întâmplare din miez de noapte nu te poate duce cu gândul decât la hoți, n-apucă Budacea a ieși afară, că în ușa casei cu cerdac se și ivi un trup de femeie gol-goluț , având asupra sa, străin de ceea ce îi dăduse Dumnezeu la naștere, un ciomag pe care lelea Catrina îl ținea după ușă pentru nevoi ca aceasta. Mare-i fu mirarea femeii când văzu
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Sotiile_tineretii_si_naluca_razboiu_gheorghe_parlea_1334297049.html [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
cât sub talpa lui ne mai simțim. Mai lasă cântecul să-ți înflorească în ochi și-n suflet ca o stea; tăcerea e și ea o vorbă care se sapă-n noi atunci când timpul vrea. Mai uită-te afară pe cerdac cum stele se ivesc din norii grei și du și flori la tine în iatac cu tine-n vise-apoi ca să le iei Te uită iar cum nopțile tot trec prin luna învelită-n straie albastre să le păstrezi în suflet
MAI SPUNE TU, IUBITO de LEONID IACOB în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mai_spune_tu_iubito.html [Corola-blog/BlogPost/351408_a_352737]
-
sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină: Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus, a lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul proaspăt, iz de văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că ne rodea burtica, Ne mai spurcam
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Lirica_pascala_2011.html [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
națională, care s-au asumat suferinței sfinte spre biruința și spre Învierea tururor celor drepți. Prin Vasile Posteucă și prin ceilalți Mari Fii ai Nației noastre, Neamul Dacoromân s-a așezat la loc de cinste în Divanul planetei Albastre, în Cerdacul Empireului strivind urletele nihiliste, călcând pre moartea nedreptății: „Ca să poți judeca un Neam la justa lui valoare, trebuie să te scobori în vremurile lui de mărire și să urci culmile însorite ale marilor înfăptuiri. Și mai ales, trebuie să vii
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1420113417.html [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
amăgeala. Fiind născuți din strămoșii traci Am dat startul cert al reîntregirii, Fi-vom noi, victorioși eroi daci Ai erei noi, ai împământenirii? Deșteaptă-te române, fi-i dac, Din somnul ce nu-ți dă nemurirea, Privește din al istoriei cerdac Cum tinerii îți aduc împlinirea! Că astăzi tinerii noștrii vânjoși Își scot sabia vie a-nțelepciunii, Luând din arhive ai noștri strămoși, Punându-i în fruntea sacră a luminii... Referință Bibliografică: NEDREPTATE ISTORICĂ (revizuită) / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NEDREPTATE ISTORICĂ (REVIZUITĂ) de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 by http://confluente.ro/marilena_dumitrescu_1440880127.html [Corola-blog/BlogPost/372204_a_373533]
-
LA MINE... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 899 din 17 iunie 2013 Toate Articolele Autorului dacă azi nu vii la mine nu mai știu ce-o să mă fac, că tot scheorlăi ca un câine și rod lemnul din cerdac. nici nu știi ce mare-i iarba și ce rai în curte e! via s-a întins de-a oarba, iar portița scârțâie. dacă azi nu vii la mine, mă sui singur, o să vezi, și-oi culege, pentru tine, din
DACĂ AZI NU VII LA MINE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 by http://confluente.ro/Daca_azi_nu_vii_la_mine_george_safir_1371449912.html [Corola-blog/BlogPost/346091_a_347420]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ACASĂ Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Pe dealul cu livadă verde, Revăd căsuța cu cerdac... Zâmbește vesel în lumină, Sub trandafiri și flori de mac. Pășesc în curtea înverzită, Din nuc mă strigă-un pui de cuc, Un leagăn scârțâie-n lumină, În praf se scaldă-un guguștiuc. Abia ating cu-al meu picior Cărarea
ACASĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1497086172.html [Corola-blog/BlogPost/371835_a_373164]
-
chiar în ajunul unei mari sărbători: intră pe furiș în casă, dibui unde ținea moșneagul pușca și-i umplu țeava cu bucățele de cărămidă măcinată mărunt. Când veni sărbătoarea și moșul a vrut să se grozăvească în fața vecinilor, ieșind în cerdac să tragă un foc, ... buuuf!!! Moșul căzu pe spate de reculul armei. Din pușcă ieși un nor roșu de praf de cărămidă. Nimeni nu a bănuit că aici fusese mâna criminală a unui tâlhar de băiat! Mai apoi, după mulți
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1399781550.html [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
rugăciunii Cu ochii scăldați în lacrimi și sufletul încărcat de emoții, abia deslușeam în fața mea priveliștea frumoasă și provocatoare a micuței cetăți de muncă și rugăciune, cu biserica în mijloc, strălucitoare ca un far, cu casele albe din lemn și cerdace largi lucrate în stilul caselor țărănești de la munte, cu o stare de spirit caracteristică ascultării și rugăciunii. Odată pătruns în incinta mănăstirii, străinul n-ar bănui că în această cetate albă a tăcerii se găsesc ființe care priveghează într-o
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Agapia_lacas_al_binecuv_stefan_popa_1392989019.html [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
sufletului pe care își brodează anii, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului. Lumina îi cade pe gândurile înflorite în albastrul cerului. Frumusețea se lasă peste candela fiecărui suflet aprins de dor. Frumusețea se lasă pe cerdacul sufletului împlinit: ea cântă lumina ce înseninează lumea creștină... Cântă liniștea, pogoară în inima credinciosului, cântă ortodoxia, vibrează ca menire dacoromână, cântă plaiurile cu dor și cerul înstelat al împlinirilor. E cântec duios, cerul sufletului se umple de bolta serafică
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1401586408.html [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
lumea lui Zamolxe, în Codrul străbun unde cântă viorile apelor, același cântec divin al Moșilor Neamului, care aprinde lumina fiecărei zile. Acolo e untdelemnul bucuriei! Acolo e Copacul Neamului cu brațele verzi și coroane de azur ce scânteie majestos în Cerdacul Cerului. Acolo e mântuirea noastră! Cineva îmi bate în fereastra inimii. O fi cântec, o fi rugă, o fi om, o fi înger, o fi dor, o fi întrebare? Dacă e om, e cel care a găsit răspunsul la chemarea
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1401586408.html [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
mărgăritarul de rouă divin din care țâșnește mireasma de trandafir a Strămoșilor, în suspinul suav de iasomiei al Preamilostivei Fecioare, în sublimul florilor de Salcâm din care se prelinge mierea Duhului Sfânt, în dorul Potirului cel sfânt al mântuirii. În cerdacul Frumuseții simți în gânduri aromate, parfumul zărilor, surâsul sublim al nemuririi. De pe coama anilor mei, luna se ridică veselă și zâmbitoare, ca o boare de aur din grădina lui April, fără ascunzișuri, fără nepăsări, cu tainice chemări... De sub scoarța străbună
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1401586408.html [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
toate apele albastre ale Cerului, cu cântecul ei de pasăre măiastră... Cântă toată splendoarea Primăverii pământului, cu fruntea luminată rezemată de Curcubeul sfinților, cu brațele înflăcărate, care îmbrățișează nemărginirea martirilor, cu gândurile albe, celeste ale poeților în care se țese cerdacul Zilei, cu brâul de Azur al filosofilor, tivit din surâsul serafic al serii, cu brocardul ei verde, sacerdotal, podoabă a demnității nemuritoare, cu mersul ei regal al devenirii, ce calcă senin și-mprăștie miresme... Sub pașii căreia cresc majestos firicelul
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1401586408.html [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XXI. JOC, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac, Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac, Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac, Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac. Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac, De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac. Amețiți de lovitură, pornim iar
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Citește mai mult Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac,Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac,Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac,Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac.Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac,De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac.Amețiți de lovitură, pornim iar
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Și rozele-n straiul regal Mă-ndeamnă izvor de iubire să-mi fac Din gingașa floare de portocal. ÎN MAI, CÂND ÎNFLOREȘTE LILIACUL În mai, când înflorește liliacul Ciorchini de floare cu miresme fine Când de mușcate roșii-i plin cerdacul Iar fluturi albi valsează cu albine Visez să rătăcesc prin iarba grasă Să-mi ningă gândul floare de cireș Cu dulci miresme, sufletul să țeasă Zănatec dor sub tufa de măceș Să curgă lin izvor de frumusețe Culori sublime-n
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_visand_pe_malul_ma_georgeta_resteman_1337334185.html [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
Arghezi se păstrează ascuns ca biblicul Iehova, reproșindu-I Creatorului că moartea este suprema mărginire omenească, pe care Dumnezeu n-a dezlegat-o: “Pe ulițele-albastre, din cerurile tale, Sunt mii și mii de sate și târguri toate goale, Cătunele deșarte-n cerdac, au fiecare, O candelă-n opaiț și-un muc de lumânare” Sub pala rece de vânt a neantului, psalmistul își încheie brusc cântarea cu următoarele două versuri sugrumate: S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1428476014.html [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]