887 matches
-
și atmosferei localnicilor scrâșnind mereu din dinți. Mai încolțise ici colo câte o „buruiană” și câte un „spin” dar au fost repede înăbușiți și călcați în picioare. În afara casei gătită de sărbătoare era balconul plin cu flori de toate cele, cerdacul cu Leandri albi și roz, mușcatele, apoi curtea noastră mare, înfrumusețată ca o mireasă: împrejmuită cu gard de ulucă, văruit, cu covorul verde al ierbii mătăsoase, greblat cu grijă ca și cum mama ar pieptăna cosițele unei copile răsfățate și permanent zâmbitoare
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
etc.), mă așteptam să văd în ușa Centrului o “ditamai Geta”, adică, în orice caz, o persoană impunătoare și la trup, cum pare să îi fie spiritul și mintea. Când colo, ce să vezi? Mai să n-o zăresc pe cerdacul clădirii. Mai s-o întreb: „Dar mama ta unde e?” O domnișoară tânără (nu e pleonasm, există și categoria „old”), „spirt”, toată un suflet. Cu multă râvnă și pasiune, doldora de cunoștințe legate de Eminescu și nu numai. Înainte de începerea
SUB SEMNUL DOMNULUI EMINESCU de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348035_a_349364]
-
acest ciclu de versuri laitmotivul esențial. Cu semnificații realist-critice, prin procedeul antitetic al contrastului, cititorul are în față imaginea satului supus degradării tradițiilor și apariției unor factori „înnoitori”, în poezia „Ieri și azi”: „plugul cu boi,/ țesut la război, / prispă, cerdac, / hara din sat, / port țărănesc, / conac boieresc, / corlata la vatră, / șezătoarea de fată, / azimă-n țăsț, / pârleazul cu rost, / livada de meri, / toate au fost ieri”; poluare, tractoare, / arme nucleare, / marijuana vise, / discoteci deschise / peste tot manele, / cerșetori gubele, / hecări
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
sufletului pe care își brodează anii, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului. Lumina îi cade pe gândurile înflorite în albastrul cerului. Frumusețea se lasă peste candela fiecărui suflet aprins de dor. Frumusețea se lasă pe cerdacul sufletului împlinit: ea cântă lumina ce înseninează lumea creștină... Cântă liniștea, pogoară în inima credinciosului, cântă ortodoxia, vibrează ca menire dacoromână, cântă plaiurile cu dor și cerul înstelat al împlinirilor. E cântec duios, cerul sufletului se umple de bolta serafică
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
lumea lui Zamolxe, în Codrul străbun unde cântă viorile apelor, același cântec divin al Moșilor Neamului, care aprinde lumina fiecărei zile. Acolo e untdelemnul bucuriei! Acolo e Copacul Neamului cu brațele verzi și coroane de azur ce scânteie majestos în Cerdacul Cerului. Acolo e mântuirea noastră! Cineva îmi bate în fereastra inimii. O fi cântec, o fi rugă, o fi om, o fi înger, o fi dor, o fi întrebare? Dacă e om, e cel care a găsit răspunsul la chemarea
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
mărgăritarul de rouă divin din care țâșnește mireasma de trandafir a Strămoșilor, în suspinul suav de iasomiei al Preamilostivei Fecioare, în sublimul florilor de Salcâm din care se prelinge mierea Duhului Sfânt, în dorul Potirului cel sfânt al mântuirii. În cerdacul Frumuseții simți în gânduri aromate, parfumul zărilor, surâsul sublim al nemuririi. De pe coama anilor mei, luna se ridică veselă și zâmbitoare, ca o boare de aur din grădina lui April, fără ascunzișuri, fără nepăsări, cu tainice chemări... De sub scoarța străbună
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
toate apele albastre ale Cerului, cu cântecul ei de pasăre măiastră... Cântă toată splendoarea Primăverii pământului, cu fruntea luminată rezemată de Curcubeul sfinților, cu brațele înflăcărate, care îmbrățișează nemărginirea martirilor, cu gândurile albe, celeste ale poeților în care se țese cerdacul Zilei, cu brâul de Azur al filosofilor, tivit din surâsul serafic al serii, cu brocardul ei verde, sacerdotal, podoabă a demnității nemuritoare, cu mersul ei regal al devenirii, ce calcă senin și-mprăștie miresme... Sub pașii căreia cresc majestos firicelul
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
oarecum detașată de sat. Ajungi la ea coborând. Intrarea îi este străjuită de trei nuci bătrâni. În fund, o grădină. Pretutindeni salcâmi, care te întâmpină cu mireasma lor suavă. Casa bătrânească, modestă, de om cu posibilități mijlocii. În fața ei, tradiționalul cerdac făcut din scânduri și unit prin stâlpi cu strașina”... Mai târziu, pe la cinci ani, după ce avusese o vioară adevărată și-și demonstrase potențele, tatăl său, Costache Enescu, intuind „că în fiul său puteau să zacă ascunse însușiri excepționale”, îi caută
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
Iar tu ai fost prezentă. Sincer, am avut emoții clare, Îmi pierdusem șirul de cuvinte, Tu ai apărut din depărtare, Magie simplă, în vara fierbinte. Nu te-ai oprit, precum lăstunii, Ai plecat iarăși la cuibul tău, La casa cu cerdac și cu petunii, Lăsând în urmă păreri de rău. Din visuri magice ne-am împletit, Ca îndrăgostiții frumoasele iluzii, În clipa când ne-am despărțit, Ne-am încurcat printre concluzii. Referință Bibliografică: TE AM AȘTEPTAT SĂ VII... / Mihai Leonte : Confluențe
TE AM AŞTEPTAT SĂ VII... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365133_a_366462]
-
Acasa > Poezie > Familie > MĂICUȚA MEA Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului MĂICUȚA MEA În noaptea asta în cerdac, Când luna-ți potrivea cununa Acum la optzeci și opt de ani, Nu sunt și eu să-ți sărut mâna. Dar am plecat foarte grăbit, În zbor, cu gândul călător Și la ureche ți-am șoptit Cât te iubesc, cât
MĂICUŢA MEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364852_a_366181]
-
TRECUT Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc în vise în trecut Și caut ca prin ceață, Cărările ce le-am pierdut, Când am pășit în viață. Revăd căsuța cu cerdac Și geamurile goale, Ascult frunzișul...apoi tac, Pășind pe poartă-agale. În fața casei, mărul bun Se-apleacă să-mi mângâie Tâmpla căruntă, părul sur, Mii de-amintiri învie... Revăd cu ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe voi , bunicii mei
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
Adevărul celor care iubesc Adevărul, dar și celor care-L urăsc“. Glasul său a fost cuvântul Domnului - izvor de apă vie care s-a revărsat năvalnic în mințile, inimile și conștiințele celor care i-au cerut rugăciunea și binecuvântarea, iar cerdacul chiliei sale de la Sihăstria a devenit, pentru mai bine de patru decenii, altar, amvon și bolniță. În aceste cuvinte ale mele, nevrednicul, prea sărace să ilustreze bogăția vieții duhovnicești și a darurilor îmbelșugate ale Duhului Sfânt de care Părintele Ilie
DIALOG DESPRE MARII DUHOVNICI AI ROMÂNIEI CU TEOLOGUL ŞI PUBLICISTUL STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366106_a_367435]
-
bucegi, să te carpat, Într-o poiată din Gutâi Să fiu iubitul tău dintâi, Într-o cabană din Parâng, De dor și spaimă să te strâng, Într-o cocioabă din Suhard Să arzi când mă aprind și ard... Într-un cerdac din Făgăraș Să te dezmierd, iubindu-te-aș, Într-un bordei din Cernăuți Să te pătrund când mă săruți, Într-o baracă din Ceahlău Să fii a mea, să fiul al tău, Într-o mansardă din Măcin Să te supun
IUBITO, HAI SĂ NE MUNTIM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351960_a_353289]
-
făcuți ușor Și vise de a cuceri tot occidentul Își puse-n geamantan ceva folositor Închise ușa, și-n lume, el porni cu dreptul. Acasă, mama, ce-l mai credea copil Îi strânse poza-ntr-o batistă, Mai plânse în cerdac călcând tiptil Să n-o vadă bărbatul că e tristă! De cum ajunse-n gară,Gheorghe, era altul Se rupse de uluce și noroi, E timpul să devină domn și spre înaltul S-ajungă singur, să fie mândru mai apoi. Câteva
OCCIDENT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352315_a_353644]
-
cât sub talpa lui ne mai simțim. Mai lasă cântecul să-ți înflorească în ochi și-n suflet ca o stea; tăcerea e și ea o vorbă care se sapă-n noi atunci când timpul vrea. Mai uită-te afară pe cerdac cum stele se ivesc din norii grei și du și flori la tine în iatac cu tine-n vise-apoi ca să le iei Te uită iar cum nopțile tot trec prin luna învelită-n straie albastre să le păstrezi în suflet
MAI SPUNE TU, IUBITO de LEONID IACOB în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351408_a_352737]
-
prin burniță zboară niciunde Leandrul bunicii- lumina fulgerului foarte aproape După furtună printre crinii în floare singur motanul Miez de Cireșar- pe turla bisericii poposind îngeri Cântec de greier captiv într-o lacrimă- taina unei nopți (II) O crizantemă în cerdacul verii vestește toamna Bruma toamnei pictează pe ram de migdal soare auriu Parfum de gutui- pe drum alaiul cu mirii în frunte Păianjeni târzii țes vălul toamnei în bolta de viță Ciorchini de struguri zemuiesc printre frunze- vrăjile toamnei Marea
HAIKU de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351679_a_353008]
-
mai ușoară Cântă o mierlă- caprifoi înmiresmând casa natală Copacul singuratic în miez de toamnă în vis- căldura casei Miei rătăciți de turmă- versuri de haiku ivite în zori Rugă de seară- lângă ușa templului gutui japonez O crizantemă în cerdacul verii anunțând bruma -------------------------------------- Gabriela Gențiana GROZA Cluj-Napoca decembrie 2012 Referință Bibliografică: Gabriela Gențiana GROZA - HAIKU / Gențiana Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 707, Anul II, 07 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gențiana Groza : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
HAIKU de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351679_a_353008]
-
mare sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină : Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus a' lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul primenit în văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că ne rodea burtica, Ne mai spurcam
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > AMĂGIRI DE-O CLIPĂ Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ieșisem dimineață în cerdac să scap de liniștea odăii, muta, ce a intrat la mine în iatac să-mi facă iarăși ziua sluta. plecaseși.și-mi doream să fii; tânjeam după căldură cărnii, iubirile menite-s pentru oameni vii, singurătăți, sortite-s vremii tar
AMAGIRI DE-O CLIPĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355719_a_357048]
-
2011 Toate Articolele Autorului un copil, după ulucă, casă-i face la o nucă. suflă vântul, bate ploaia, i-o fi frig, că vorba aia, a căzut din rămurică și-acum zace zgribulită. din vreascuri îi face-ndat o căsuță cu cerdac la acoperiș, bălaie, fiindcă are-un clop de paie. iarna bine a trecut și-n primăvara-a văzut două frunze, și-apoi trei, nucul creștea dragii mei. acu-i mare pișicher a ajuns cu fruntea-n cer. pe o bancă
UN COPIL, DUPĂ ULUCĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355758_a_357087]
-
LA MINE... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 899 din 17 iunie 2013 Toate Articolele Autorului dacă azi nu vii la mine nu mai știu ce-o să mă fac, că tot scheorlăi ca un câine și rod lemnul din cerdac. nici nu știi ce mare-i iarba și ce rai în curte e! via s-a întins de-a oarba, iar portița scârțâie. dacă azi nu vii la mine, mă sui singur, o să vezi, și-oi culege, pentru tine, din
DACĂ AZI NU VII LA MINE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346091_a_347420]
-
855 din 04 mai 2013. Vă scriu cu doruri, mama, din grea străinătate... Avem și ouă roșii...și vin...și cozonac... Dar inima mereu, în piept, tot ni se zbate... C-am vrea să fim cu voi, la masa din cerdac... În zilele acestea, natura iar renaște... Noi, vă rugăm frumos, să nu vă supărați... C-anul acesta, mama, n-om fi acas' de Paste... Și-oriunde-am fi în lume, în gând să ne purtați... Iisus Hristos învie pentru noi toți, acum
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
măi 2013 Citește mai mult Va scriu cu doruri, mama, din grea străinătate...Avem și ouă roșii...și vin...și cozonac...Dar inima mereu, în piept, tot ni se zbate...C-am vrea să fim cu voi, la masa din cerdac...În zilele acestea, natura iar renaște...Noi, vă rugăm frumos, să nu vă supărați...C-anul acesta, mama, n-om fi acas' de Paste...Și-oriunde-am fi în lume, în gând să ne purtați...Iisus Hristos învie pentru noi toți, acum
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > BUNICUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului după ce a murit bunicul, l-am visat într-o noapte și mi-a spus: - vino în cerdac să mai stăm de vorbă. și pentru că m-am trezit imediat și am văzut o lumină pâlpâind, am ieșit afară. bunicul mă aștepta în cerdac avea în față o lumânare aprinsă și mânca dintr-un colac - mamă, tată, veniti să
BUNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356152_a_357481]
-
a murit bunicul, l-am visat într-o noapte și mi-a spus: - vino în cerdac să mai stăm de vorbă. și pentru că m-am trezit imediat și am văzut o lumină pâlpâind, am ieșit afară. bunicul mă aștepta în cerdac avea în față o lumânare aprinsă și mânca dintr-un colac - mamă, tată, veniti să-l vedeți pe bunicul am deschis ușa și le-am arătat picăturile calde de ceară și fărâmăturile rămase - e bolnav ăsta micu' ziceau ei noi
BUNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356152_a_357481]