645 matches
-
plutirea fără sfârșit deasupra pufului de la subsuoară momente culminante ale unui show erotic. Cerințele bărbatului devin tot mai insistente și mai stranii. Iat-o îmbrăcată într-o cămășuță albă dantelată. "Vă rog" oare cum altfel s-ar putea traduce limbajul ceremonios pe care cei doi îl folosesc, deosebit de cel standard-neutru pe care îl adoptă prietenii între ei, decât prin acest absurd pronume de politețe? "vă rog să vă desfaceți puțin picioarele, haideți, vă rog, mama dumneavoastră nu va intra, nu vă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai bine să umble cu mare grijă cu el. După cum am aflat mai târziu, primul lucru pe care Îl făcuse intrând la zdup fusese să se ducă Întins la cel mai periculos răufăcător dintre deținuți și, după un salut foarte ceremonios, să-i lipească de mărul lui Avram un cuțit scurt de parlagiu, pe care Îl putuse păstra În schimbul câtorva maravediși strecurați temnicierului. Asta a făcut minuni. După acea categorică declarație de principiu, nimeni n-a mai cutezat să-l supere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
începe să deprindă mersul. Arm se uită la el cu un aer satisfăcut, așezându-și poșeta în cuier: Înțeleg. Vrei să spui că azi nu prea ai chef de exerciții... Bart îi prinse mâna să i-o sărute, aplecându-se ceremonios, după care o privi din nou cu același aer vesel: Da, cred că am putea să amânăm pentru altă dată... Mă paște o răceală și dacă fac efort va fi mai rău... Vezi doar că nu mai sunt dependent de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
oamenii mei de legătură din Paris, de pe timpul lui Corneliu Mănescu! declară rituos babacul, înfoindu-se mulțumit în pene. O să umblăm prin tot Occidentul, ca vodă prin lobodă! Ce tot spuneți voi acolo? îi contrazise Camelia, apucându-l în mod ceremonios de braț pe Bart. Mai bine pregătești o cazare la Waldorf Astoria, că doar n-o să mergem în voiaj de nuntă la turci ori la albanezi!... Bart tuși stânjenit de turnura discuției, apoi consideră potrivit să le atragă la toți
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
închipui că era Camelia, dar când deschise avu surpriza să recunoască vocea lui Marcel Georgescu, un fost coleg de la sociologie, ajuns de vreun an consilier prezidențial. După câteva amabilități reciproce, Marcel își drese glasul și îi transmise pe un ton ceremonios invitația de a participa peste câteva zile, la Cotroceni, la o reuniune în cadrul căreia președintele urma să ofere niște distincții unor sportivi și unor oameni de artă și să rostească un discurs care prezenta un interes special pentru reprezentanții mass-mediei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Dar, dincolo de conținutul cursurilor, atracția lor descinde din stofa limbii. Fraza lui Lucaciu e didactică în intenție și sobră în umoare, avînd curgerea lentă a blocurilor de gheață ce alunecă pe un rîu cu matcă largă. O eleganță masivă și ceremonioasă îi mișcă cuvintele, pagina avînd transparența compactă a chihlimbarelor rotunde. Contemplîndu-i obișnuințele verbale, cititorul trăiește cu senzația că asistă la o procesiune placidă și apăsător de protocolară, căci Lucaciu, adept al purificării limbii pînă la atingerea miezului latinesc, scrie într-
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
Charlotte Gainsbourg), care se alătură familiei Mancuso pentru a îndeplini condițiile de emigrare care cer ca femeile să se căsătorească pe teritoriu american sau să facă parte dintr-o familie. Un set de fotografii care înfățișează domni sobri, eleganți pozînd ceremonios este singurul indiciu al unei extracții nobile, dacă lăsăm la o parte atitudinea de o mare finețe a acestei femei. Regizorul păstrează misterul în jurul personajului, nu vom afla nimic pînă la sfârșit, o poveste pe care o putem imagina, un
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
al lui Jean-Louis Trintignant. Nu privirea sticloasă a învingătorului ca la, să zicem, Alain Delon. Pe stradă sau pe holurile facultății părea veșnic scufundat în gânduri, dădea impresia că ne zărește în ultima secundă când răspundea la salut ducându-și ceremonios mâna spre pălărie sau făcând un foarte discret semn din cap. Vorbea exact cât era necesar, răspundea strict la întrebările care i se puneau, ideea de a ieși cu noi studenții la o bere ni se părea din capul locului
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
doar pe inferiori, dar fără sclipire. Excepție face un plutonier de la Brăescu care avertizează un soldat: mă bag în famelia mă-tii. Lumea interlopă și suburbană a lui Eugen Barbu nu înjură. Cînd e cazul, hoții și gunoierii se insultă ceremonios ca niște prelați. Ucenicul își exprimă disprețul cu vorbe blînde: ca mielul ești, Treanță. Tu în pat ai să mori. Blestemul pentru niște oameni de acțiune ca tîlharii e moartea bună. Alt personaj, un vînzător ambulant de ziare din zona
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
implicată în operă, ca o chezășie a autenticității morale a acesteia, act notarial prin care Creația dovedește calificarea creaturii auctoriale. La Alexandru Paleologu, "dincolo de austeritatea de viziune și de stil, găsim, în chipul cel mai sugestiv, efigia autorului, aristocratică și ceremonioasă uneori, alteori ironică ori cu subînțelesuri polemice", prevăzută, "în palimpsestul textului, cu lecturile, cu obișnuințele cu aprehensiunile și preferințele sale". În pofida împrejurării că autorul Simțului practic repudia cu specifica-i cochetărie interesul autoscopic, "sinceritatea" ce nu s-ar cuveni a
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
exploatează singurul episod din Urbancolia ignorat consecvent - sub presiunea celorlalte dezvăluiri - de presa culturală. Ironizată aproape unanim, mulțumirea de sine din prezentarea editorială a cărții anterioare a obturat, pe nedrept, adevăratele mulțumiri îndreptate onest către ceilalți. Iată cum sună, demodat ceremonios, ultimul paragraf al blamatului - dar atât de subtilului - volum: "nu în ultimul rând, doctorului Dan Grigore, fără ale cărui skilluri de diagnostician și chirurg această carte ți-ar fi dispărut deodată, dragă cititorule, chiar în această clipă, din mâini." Nimeni
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
Constantin Trandafir O poezie care se bizuie atât de mult pe contemplația melancolică și ceremonioasă, chiar și când clamează stări de neliniște, se află oarecum la distanță de reflexiile artificiale, problematizării și structurii livrești. Adevărat că în lirica Anei Blandiana "meditațiile", atâtea câte sunt, pun uneori stăpânire, cu sensibilități desuete ori trâmbe retorice, pe confesiunea
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
în tabloul echinoxist. Criteriile lui nu sunt pur și simplu estetice, ci, aș spune, cu asupra de măsură estetice. (Iată de ce el pare să nu se contrazică niciodată. În capitolul rezervat lui Ion Cristofor, există chiar o reiterare, expusă desigur ceremonios modest, a unui verdict de mai an.) Când mizează cu toată convingerea pe Ion Mureșan, de pildă, stilul inatacabil, nuanțat și precis de până acolo, primește o valență de expresivitate în plus. Așa se face că asistăm la regalul critic
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
de a-și relua viața în mod firesc. În viața Feliciei nu se simte prezența altui bărbat decât soțul ei, pe care familia, doamna Mateescu (Ileana Cernat) și domnul Mateescu (Vasile Mentzel), îl cunoaște și-l tratează cu un respect ceremonios. Sora Feliciei, Iulia, (Ilinca Anghelescu) este suficient de detașată, neobosidu-se să-și mai camufleze dezinteresul uriaș față de sora ei. În parte din cauza indeciziei sale, Felicia pierde avionul; cât despre relația cu Maarten, care are o nouă familie, ea este una
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
sărută-mă în lacrimă sub / roșu amurg" (7). Alibiul pios al acestei malaxări nu-i poate disimula cruzimea. Poetul își proiectează propria „destrămare" (cu un punct de referință blagian) asupra unui univers tot mai ostil, deși decepția e vătuită, stilul ceremonios, împiedicînd patetismele: „cade destrămarea / în noi și albastrul în zi / peste fiindul de inimi // unde vom fremăta / păsări prinse de cer/ cele de aici și cele ce vin" (12). Cîntate fiind „neîntîmplările", irealul se impune asupra unui real ruinat. Cu
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
a literaturii și a altor arte, a literaturii în primul rând, l-a scris sub forma unei epistole adresate lui Odobescu, autorul lui Pseudo-kynegeticos. De ce l-a ales pe Odobescu pentru a-i scrie i-o spune chiar destinatarului în ceremonioasa „introducțiune”: „Interesul meu pentru sfera cinegetică are, ca și al Domniei tale, rădăcini mai cu seamă livrești”. Ar fi o punte care să-i lege peste un veac și jumătate pe cei doi, o afinitate în temeiul căreia, după atâta
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
Păcat că poetul român n-a perseverat în această direcție! Tot din exercițiul traducerilor descind și alte performanțe ale lui Conachi în poezia lui originală: lungile replici în ton dramatic pe care le schimbă între ei Ikanok și Zulnia, dialogul ceremonios al celor doi în Amoriul din prieteșug, poartă marca tragediilor în versuri ale lui Voltaire, pe care poetul român le-a transpus în limba noastră (mai ales Alzire, devenită în varianta lui Conachi Arzili). Autorul tratatului de versificație românească a
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
ales cînd este vorba de ochi ca imagine a iubitei. Hiperbola dă naștere celor mai specifice versuri ale poetului; în ea se concentrează spiritul lui Conachi (dacă de spirit poate fi vorba), concomitent jelania și galanteria, excesul verbal și atitudinea ceremonioasă. „Rob îți sînt și voi să-ți fiu,/ Căci iubindu-te sînt viu,/ Iar a m-avea depărtat/ Zi că mă ai și-ngropat” (Nume)./ „ Gurița deșchizi, ceriul să deschide,/ De mînă mă iai, foc simt că m-aprinde./ În
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
curaj supraomenesc. Tot așa, nimeni un a căscat vreodată în timp ce-și ținea discursul de debut în Camera Lorzilor, cu excepția răposatului duce de Devonshire, care drept consecință a avut parte de respectul profund al auditoriului.” (p. 52) Umorul acesta ceremonios, de cochetărie gravă sub care hohotește un spirit jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
curaj supraomenesc. Tot așa, nimeni un a căscat vreodată în timp ce-și ținea discursul de debut în Camera Lorzilor, cu excepția răposatului duce de Devonshire, care drept consecință a avut parte de respectul profund al auditoriului.” (p. 52) Umorul acesta ceremonios, de cochetărie gravă sub care hohotește un spirit jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
mecanisme ritualice de tip sacrificial. E ca și cum energia negativă care se acumulează periodic în istoria unui grup are nevoie de o supapă prin care, eliberîndu-se, scutește grupul de conflicte interne. Dintotdeauna supapa aceasta a stat într-o jertfă cu alură ceremonioasă, bazată pe un sacrificiu de tip fondator. Mai precis, supapa constă în sacrificii periodice în care victima, după ce este omorîtă, este divinizată. Așadar un procedeu totemic care asigură coeziunea socială prin energia eliberată în momentul jertfei. Cînd o societate adună
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
privind iminența revelației - pentru că el trăiește exclusiv în regim estetic, iar estetica este, așa cum ne spunea Borges, tocmai iminența unei revelații ce nu se mai produce... Între autentic și artificial, între zeflemeaua din viața de zi cu zi și felul ceremonios în care așază cuvintele în pagină se întinde un spațiu al întrebărilor existențiale, percutante ca o lovitură decisivă la box, în ultima secundă a ultimei reprize. Și mă mai gândesc la bunul meu prieten, Gheorghe Vidican, pe care-l cunosc
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
volute rotunde, amintind de șablonul encomioanelor comemorative. Energia îi este precumpănitor teoretică, cu intersecții conceptuale și dese referiri culturale, dar fără tresăriri care pot atinge pragul unor scăpări emotive. Cînd totuși se însuflețește, tonul scrisului nu îi devine pătimaș, ci ceremonios, ca ochiul unui maestru de ritualuri care este preocupat mai mult de gesturile personajelor decît de psihologia lor. Atunci doamna Bușulenga devine cordială cu măsură și distinsă cu premeditare. Unul din cazurile de însuflețire portretistică îi este inspirat de ființa
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
tineri, pe care Pablo îi învață poezia. Le citește poeme traduse în spaniolă din Autobuzul meu cu cocoșați. Le simt atenția, le simt interesul, nu le simt emoția, așa ca în Germania sau în Elveția. Curios. Un domn îmi cere ceremonios permisiunea să-mi publice volumul în Editura "Del Subsuelo". Entuziasmul meu e de-a dreptul impudic pentru un rang și o vîrstă "cu pondere", cum spune prietenul meu sibian cu ironia-i caracteristică. Ce categorii stupide! (am întîlnit o scriitoare
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvârșite modestii, așa ca să poți mistifica pe ceilalți până acolo încât să se poarte cu tine condescendent și protector" (G. Ibrăileanu, Adela); "Și Gaittany, cu o gingășie exagerată, plecând capul ceremonios, întinse mâna lui Pomponescu și-l concedie în mijlocul străzii, urcându-se în mașină, de unde îi mai trimise un salut subtil condescendent. Această aroganță moale indispuse pe Pomponescu, pentru întâia oară în viața sa plantat în drum așa de expeditiv" (G.
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]