650 matches
-
faptul că omul Își satisface nevoile nutriționale pe cale instinctuală reglate fiind de reflexele de foame, sete și sațietate, componenta psihologică este reprezentată de simbolistica alimentației percepută la nivel afectiv, În care servirea alimentelor devine un obicei, capătă un caracter ritualic, ceremonios sau protocolar, de unde rezultă și valoarea lor spirituală, subsumându-se astfel obiceiurilor și tradițiilor locale cu conotație culturală, componenta socială inglobează la rândul ei tradiția și percepția simbolică a importanței și locului alimentației În viața unui individ sau colectivități. Componenta
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ore în fotoliu și, practic, dispariția subspeciei de homo sapiens obișnuite să consume fotbal la radio. Acea categorie socială, acum monument al naturii, era foarte bine definită în trecut. Gheorghe Minoiu se afla la pupitru în studio, rostea pe ton ceremonios clasamentul, apoi comuta legătura. Sebastian Domozină vorbea înflăcărat de la Craiova, cînta efectiv golurile lui Oblemenco și nu uita să amintească momentele cheie ale coacerii pepenilor de la Dăbuleni. Glasul lui Nicolae Secoșan venea sobru de la Timișoara, odată cu judecarea aspră a celor
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cu cîțiva ani, Bacăul a cumpărat locul de la Baia Mare. Dacă aceste tranzacții au stîrnit la vremea lor fiorul de rigoare, mai jos, la ligile a doua și a treia, nu există întrebări și exclamații, ci doar acte contabile. Pe ton ceremonios, FRF a informat că, în Comitetul de Urgență, s-au decis mai multe cesiuni. Mai pe românește, în seria cutare din liga cutare, în loc de o echipă, evoluează alta. Pomelnicul cesiunilor la hectar e stufos, se întinde pe aproape o filă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
semnalare a puterii în cadrul unor înfruntări pentru dominație, împodobirea cuiburilor etc.), încearcă să înțeleagă unele practici din societatea umană: "teoria semnalelor costisistoare oferă o nouă interpretare pentru unele practici simbolice, precum elaborarea estetică, riturile de inițiere, stabilirea granițelor etnice, sărbătoririle ceremonioase, circulația bogăției, consumul opulent, arhitectura monumentală, dedicația religioasă și acumularea de bunuri colective prin eforturi individuale costisitoare"87. Semnificația acestei "risipe" vine din avantajul pe care îl conferă cheltuirea de resurse. Ideea e simplă: cu cât risipești resursele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
este prezent în mai multe antologii editate în SUA. „Optzecist atipic”, cum l-a numit Nicolae Manolescu, G. este un poet vizionar și metafizic ce elaborează vaste structuri de tip baroc, palimpsestice, proiecte care dovedesc ambiții cosmologice și epistemologice. Fastul ceremonios al descrierii, simbolismul plurivalent și obscur, tonul oracular constituie ingredientele de bază ale unei retorici a apocalipticului, care susține arhitectura poemelor. De asemenea în răspăr față de estetica optzecismului, amplul poem Solaris (2002) are ambiția de a deconstrui cosmosul și haosul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
dobândește un spor de substanță printr-un umor apăsat de plictis simulat și stoicism („am auzit că în lume sunt oameni/ care nu știu să monteze mașini”). Versul îmbracă uneori haină paremiologică, pentru a se pune în lumină caracterul totuși ceremonios al înfruntărilor lăuntrice. Ca eseist, S. scrie de preferință despre scriitorii pe care îi prețuiește: Mihai Eminescu, Al. Macedonski, G. Bacovia, Mihai Ursachi, Laurențiu Ulici, Geo Dumitrescu, Petre Țuțea. Concomitent, alcătuiește ediții din scrierile politice ale lui Eminescu și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
am reflectat niciodată. Și nu am reflectat pentru că școala ne-a instruit În a desconsidera acest registru stilistic ca unul inferior, simplist, rudimentar. De fapt, școala ne-a pregătit să cultivăm și să folosim un limbaj Îngrijit, pretențios și oarecum ceremonios cerut de evoluția noastră pe scena socio-profesională. Problema care se pune În legătură cu limbajul evocator este aceea a sensibilizării cititorului la un limbaj mai puțin ortodox pe care, chiar dacă unerori Îl folosește cu tot firescul, nu l-a cultivat niciodată pentru că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o așezare plină de docilitate În proximitatea lucrurilor, de capacitatea de ați cultiva Înclinarea contemplativă pentru a prinde În ecoul tăcerii și al șoaptei, al sunetelor stinse vibrația tainei și a tîlcurilor. Bunica mea mai folosea pentru acest tip, oarecum ceremonios, de comunicare sintagma a sta de taină. CÎnd trebuie să apropiem două limbi sau două culturi nu putem trece peste dificultățile inerente pe care le Întîmpină buna noastră intenție, peste aparenta incompatibilitate dintre ele. Și, dacă nu ne dăm bătuți
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Întrebarea, denotînd oarecum prea mult subiectivism, și să sublimeze taifunul, eveniment, prea violent pentru haiku. aromă de ceaitaifunul doar imprimat pe chimonouri Situînd la Începutul poemului aroma de ceai, ea va da firesc tonul Întregului poem, aroma se va insinua ceremonios În tot ce va urma, impregnînd și Îmblînzind lucrurile prezente În spațiul poemului. Prezența umană este suplinită de lucrurile care doar o sugerează. Taifunul este acum prezent Într-o formă transfigurată ca imprimeu pe chimonouri. Prezența lui la ceremonia ceaiului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Romero 161 în Corazón de arrabal, unde cuvinte că "dorința sexuală" sunt explicite, însă, de la caracterul lui sexual "s-a ridicat spiritual până la a se transformă într-un ritual", unde o corporalitate comandata răspunde unei chemări interioare, metafizice. Balerinii dansează ceremonios, în liniște, ca și cum ar fi în tranșă mistica, sau, așa cum spune Sábato, citat de Claudio Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-a produs ceea ce se poate numi ritualul-ofrandă repetitiv al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lirica lui Nichita Stănescu sau din versul lui Daniel Turcea, precum și ecouri biblice. Este evidentă însă transcrierea în cheie proprie, încercarea, deseori izbutită, de a sublima lecțiile modelatoare „într-o simplitate a cântecului” (Romulus Bucur). Versurile dobândesc astfel o eleganță ceremonioasă atât în ipostaza melodioasă, cursivă, cât și în aceea a notației lapidare: „Te-apropii de Duh blând / Când toamna-i căzută-n ruină / abia vii și te văd cum dispari / în cuvântul prăbușit / de pe țărmul cărții/ Apoi te aud cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
unei puternice angajări emoționale, reflex pe care l-am păstrat de-a lungul anilor, chiar dacă cenzura rațiunii practice a mai tăiat din elan. Educația mea a fost marcată de preocupări pentru curățenia casei și a grădinii, înfrumusețarea curții și culesul ceremonios al recoltei. Am plecat în primele drumeții îndată după ce învățasem să merg, iar atitudinea mea a fost de la bun început una exploratorie. Am descoperit natura în multiplele ei ipostaze și am încercat să-i fiu un bun partener, chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
viață cotidiană se împletește cu viziunea de vis, iar planul realist se intersectează cu cel fantastic, într-o incursiune, defel gratuită, în zonele existențiale profunde. Între prozele cu ecouri oniric-borgesiene sunt inserate, ca niște file din caietul naratorului, câteva poeme ceremonios livrești, scrise într-un limbaj poetic modern, care transmit cu sensibilitate acută o stare de solitudine melancolică. Autoarea își modifică sensibil modalitatea de expresie odată cu volumul următor de proză scurtă, Somnul după naștere (1984); ea optează acum pentru o formulă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
trage cu pușca, Heraldica iubirii. În 2002 participă la realizarea volumului Portret de grup cu Laurențiu Ulici. Elogii, invocații și elegii, versurile lui S. din Vară de amiază și Amiaza lui Empedocle (1983) se înscriu frecvent într-o dicțiune solemnă, ceremonioasă, care amintește prin câteva reminiscențe tonalitatea și tiparul poeziei lui Lucian Blaga, precum și „plastica” lirică a lui Adrian Maniu. Asimilarea lecțiilor modelatoare este evidentă, dincolo de transcrierea în cheie proprie a sugestiilor: „Eu cred în cel ce caută. Tăcerea-i este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
în care trăiesc. De acord. Dar țara aceasta, prin instituțiile ei, ar trebui mai întâi să înceteze să-și umilească propriii cetățeni. La Chișinău sunt în mare vogă telegramele de felicitare publicate în ziar cu un anume prilej și semnate ceremonios de un grup de oameni bine intenționați sau de o instituție publică. Genul acesta de scriere este unul popular, cultivat pe scară largă, încât e antrenant să descoperi nota stilistică inconfundabilă a semnatarilor. Unul e stilul țăranilor liberi și fără de
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
un fior existențial, un mod de viață. Având vocație de povestitor, istorisirea are în creația lui un fond grav sau melancolic, asociat cu elementele naturii. Uneori natura dezvăluie și potențează dimensiunile unei drame. Fundamentală în arta sadoveniană e vorbirea lentă, ceremonioasă, în ritm de basm, îmbinată de culoare (Const. Ciopraga). În confesiunile sale disimulate, intervin imaginații enorme, evocări ale timpului și spațiului, realismul psihologic mergând la esența umană, natura, poporul, istoria unificate într-un limbaj rapsodic; evocări istorice, figuri și scene
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pare cât se poate de judicioasă: „Delimitarea unicității autorilor discutați angajează, într-o fericită simbioză, o sensibilitate intelectuală excepțională, o putere analitică îndelung verificată în critica curentă și o disponibilitate bogată pentru definițiile sintetice. Ideile se aștern liniștit, în ritmica ceremonioasă datorată unui aristocrat al gândirii care construiește arborescent, cu o mare plăcere pentru unitatea simfonică a întregului.”2 În controversatul și controversabilul volum consacrat poeziei române contemporane din proiectata și fabuloasa sa O istorie polemică și antologică a literaturii române
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
intrat în vestibul, apoi în prima cameră, m-au întâmpinat, întinse pe jos, ca secerate de o uriașă furtună, ușile apartamentului. Fuseseră toate demontate, iar Petru, cu un aer absorbit și conștiincios, ungea cu vaselină arămie, pe care o scotea ceremonios dintr-o cutie de tablă cu ajutorul unei așchii de lemn, balamalele astfel eliberate. Îi plăceau locurile promiscue, mai cu seamă cârciumile de cartier, cu ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe șleampete și soioase, cu proletari
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pregătească așternut lui Foinix, dându-le astfel de înțeles că e târziu. Iar după împăcarea cu Agamemnon îi dă, în două rânduri, toată cinstirea cuvenită rangului său. În timpul jocurilor funerare în cinstea lui Patrocles, nu numai că se poartă extrem de ceremonios, cu noblețea și cu generozitatea unui mare senior, ci se dovedește delicat și conciliant, sfătuindu-i și pe alții să se poarte la fel, intervenind, împăciuitor, într-o dispută dintre Idomeneu și Aias care își spuneau vorbe grele. Iar acest
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
autocrației neîncrezătoare, în care prima reacție e de suspiciune [...] Păcatul originar devenit politică de stat!” Însă valoarea cărții nu se reduce la atât: ideile Galeriei sunt ele însele încarnate într-o bogată „galerie” caracterologică și expuse sub veșmintele unui discurs ceremonios în care se întâlnesc polifonia, rafinamentul stilistic, voluptatea evocării și a digresiunii în genere, enunțurile sapiențiale și poezia tandră a obiectelor - toate acestea propulsând romanul lui Ț. printre marile realizări postbelice ale genului. Mult mai jos se află Însoțitorul (1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
într-o lumină egală, fără timp, reprezintă materia în care se încrustează simbolurile unor trăiri potolite. Cerul, arcuit ocrotitor, și apele răsfrâng imaginea frustă a unui eden rustic, apropiat și prielnic omului, unde gesturile cele mai simple capătă o solemnitate ceremonioasă. Bucolică, fără a fi convențională, lirica evoluează firesc de la expresionismul formal, vizibil în stilizarea peisajului și extatica mișcării, la ortodoxismul imnic, celebrând „ploile și bobul”. Poezia lui A., elaborată, de o anume prospețime a metaforei, tinde să se înscrie printre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
debut, însă fără să se cantoneze strict în limitele ei, ci nuanțând-o cu accente și tonuri noi. Culegerile sale de versuri par, în succesiunea lor, „fragmente ale unui discurs unic, redactat cu grație și maliție, cu eleganță și fandări ceremonioase” (Radu G. Țeposu). Atât volumele, ca ansambluri de poeme, cât și poemele, ca însumare de secvențe, ilustrează o tehnică ce mizează pe contrapunct, contrast și sincopă. În spațiul lor alternează spiritul ludic și gravitatea, notația seacă, reportericească și expresia rafinată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
temele liricii moderne, C. cultivă ambiguitatea, contrastul dintre reflexivitate și confesiune, dintre sensul literal al poemului și semnificația dedusă din relaționarea imaginilor și comentariilor care-l compun. În aceste condiții, poemul poate fi o acumulare de imagini, în „sarabandă”, „enciclopedism ceremonios de imagini” (Petru Poantă), dar și o caligrafie aeriană, cizelată și intensă ori un solilocviu coșmaresc. Într-un registru imagistic variat, poezia lui C. sublimează o stare dominată de viziunile singurătății, melancoliei, pustiului. Pastelul aparent se convertește în peisaj metafizic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
al spiritului ludic, parodic și autoironic. De asemenea, sunt evidente calitățile prozatorului de a construi - în special pe o tematică rurală - în spațiul realismului canonic, de a da verosimilitate unor atitudini, scene, psihologii, personaje, fire epice. Pastișând subțire stilul cronicăresc ceremonios și afectat, nuvela Potop (1948) e o fantezie narativă care pretinde, cu haz cvasidetectivistic, a reconstitui după unele hrisoave condițiile în care un papă din secolul al XV-lea ar fi fost tras pe sfoară de cardinalul Marcianus Lombardus; toată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
precedat. Priceput în tehnică, P. este el însuși om cu idei și inițiative. Și-a brevetat, de altfel, o invenție, măruntă dar ingenioasă, numită „condei portăreț, fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”, un predecesor al stiloului. Scrisorile profesorului sunt ceremonioase, pline de modestie și bun-simț, cu fraze lungi și uneori greoaie, având câteodată o tentă cronicărească. Sunt, pe alocuri, și izbucniri vehemente, de mânie, care dau o anumită tensiune acestor epistole. În 1871, în forul academic, P. dă citire discursului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]