8,278 matches
-
călătorind fuioare de temeri neostoite unde rătăcești pasăre de apă de foc în care surpăt al tăcerii? Pescari îngerii pescari desferecat pășesc pe oglindirea apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
cerului ce se temea că o a sedus o stea la margini de arta mea consoane/piroane scot din vocale sângerând gemene perechi pe rând încep aural înot merg la Maica Precista mana deniei cerșind și argintul din alint duh ceresc a întrista că și ea născu un Fiu și văzu cu văzul Lui izbăvirea neamului primenit în trupul viu fiică i-a fost pe când El în Tatăl duh era și zidind înroura prorocirea pe pământ dulce Mamă l-a purtat
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
Ion Horea Aceste foi luați-le cu teamă și nu-ncercați să înțelegeți totul, când praful lor ceresc va fi să-l scutur cu duhul meu întors de oareunde. Răsar din ele Rariți în vitralii și Găinușa licărindu-și puii, cirezi de nori cu ugere-ncărcate le-ntunecă în zile lungi de vară și-n fulgerele lor de-
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
verb când vezi ce plinu-i, și-ncepi să-l chinui tot mai acerb. Și strângi cuvinte mai cu asprime, în ritmuri, rime, să stea cuminte. Da-ncearcă numa și dă-le drumul... Pleava și fumul! Praful și spuma! n Ademeniri cerești, și nu știi răspunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde? Nume șterse pe cruci, și ceva ți se-ascunde: dac-o fi să te duci, până când? până unde? Iarăși clopote bat, iarăși toaca răspunde: încă unul plecat, până când
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
răspunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde? Nume șterse pe cruci, și ceva ți se-ascunde: dac-o fi să te duci, până când? până unde? Iarăși clopote bat, iarăși toaca răspunde: încă unul plecat, până când? până unde? Ademeniri cerești, și ceva ți se-ascunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde? *** Nopți în risipă Spui-le, scrii-le Și într-o clipă, Vai, într-o clipă, Tu și pustiile! Trece în pripă Viața cu legile Când, într-o
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
pentru diversele bătălii vor sosi special cîteva sute de japonezi. (Cota asiatică a imigranților este totuși prea mică pentru a alcătui o armată japoneză convingătoare). Felul cum își petrece Tom Cruise cele trei luni destinate turnării filmului reprezintă o mană cerească pentru gazetele locale: acum se așteaptă cu nerăbdare ca Penelope Cruz să treacă cu copiii pe la fostul ei soț. Dar acum trebuie neapărat să vă împărtășesc propriile mele întîmplări cu staruri în zona de maxim interes din Noua Zeelandă. Căci eu
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
o plută de cupru în derivă pe un îngust canal al morții. Mă grăbesc: murmur, cu fața în sus și ochii închiși, rugăciunea transformată într-o piatră lucioasă de cît am bătut-o, parcă de sute de ani: "Doamne, Doamne, ceresc Tată..." Lovituri scurte și dese de degete - ale cui? - se abat peste obraz ; pleoapele-mi sînt forțate (cum le forțam eu demult pe ale mamei, să nu adoarmă, să nu mă lase astfel singură) și lumina lanternei roșii se strecoară
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
dacă te uiți în ochii lor. Iar soarele ăsta e nebun și e animal sălbatic. închid ochii, reîncep să murmur rugăciunea ajunsă ca o piatră verzuie, polisată. De vînt. De valurile mării: "Doam-ne, Doam-ne..." Și respir lent. Ree- spiiir - leeeent. "Ceresc"... "Reee - spiii - iiir- leeeeeeeeent. Reeeeeeeees - spiiiiiiiiiiir - lllllleeeeeent. Inima mea e în același timp: -o cutie goală de conserve izbită într-un zid de valul mării în flux și reflux -zidul de care se izbește cutia goală de conserve în fluxul
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
semn de iubire, labele fierbinți și umede pe fața mea, șuierîndu-mi în inimă. Care începe să bată iar nebunește: nu are aer, vrea să iasă prin urechi, printre buzele deschise, prin nări. Și pentru că nu-i dau voie - "Doamne, Doamne, ceresc Tată, Doamne-Doamne-Doaaaamne..." - începe să mă izbească iute cu picioarele și pumnii în coaste, pînă ce tremur ca un camion staționînd cu motorul pornit. Respir lent, în ritmul fluxului și refluxului de coama cărora mă țin. Reeeeeeeeee-spiiiiiiiiiir leeeeeeeeeent... Reeeeee-spiiiiir leeeeeent... Sub
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
de tipul "și/și", a împlinirii în unitate, avem de a face cu una negativă, de tipul "nici/nici". Bărbat care nu e bărbat și femeie care nu e femeie, Aubrey îi evocă totuși pentru o clipă naratorului o natură cerească de serafim: În paloarea-i lunară, cu părul său de aur, sir Aubrey nu mai avea ca înfățișare în acele clipe nimic omenesc, semănînd mai mult a serafim, a arhanghel decît a făptură omenească" (p. 44).2) Cînd îl așteaptă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
iubirea noastră care se ducea caldă și vie, la el, adânc în pământ. Ion Pillat observase că Durerea era unul din motivele predilecte ale poetului; prin ea și numai prin ea sufletul nostru va ajunge la marea strălucire și fericire cerească, poemul din Poeme cu îngeri, poate fi epitaful vieții lui V.Voiculescu: Oprită să urce în ceruri vreo-dată, Durerea n-are aripi să-și facă vânt, Ci calcă, peste lespezi încovo-iată, Înger pururi încătușat de pământ. Adâncu-i glas n-ajunge
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
lui Neagu Djuvara. Prin eleganța aparițiilor sale publice, jovialitatea sa naturală, incitantele cărți de istorie pe care le-a scris (amestec original de rigoare științifică și accesibilitate, dusă, uneori, pînă la limita familiarității depline cu cititorul) și volubilitatea înnăscută (mană cerească pentru realizatorii de emisiuni radio și tv, precum și pentru autorii de interviuri ai publicațiilor de tot felul), octogenarul profesor a fost repede adoptat de societatea românească, fiind astăzi una dintre vedetele incontestabile ale mass-media de la noi. Chipul său mereu surîzător
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
în centrul lui. Mai departe, e alegerea fiecărui om unde-și va găsi locul: “Te-am pus în centrul lumii pentru că de aici să privești mai lesne cele ce se află în lumea din jur. Nu te-am făcut nici ceresc, nici pământean, nici muritor, nici nemuritor, pentru că singur să te înfățișezi în formă pe care tu însuți o preferi, ca și cum prin voia ta ai fi propriu-ți sculptor și plăsmuitor de cinste. Vei putea să decazi în cele de jos
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
Admissions. :: mai multe detalii pe www.riuf.ro Aceste comparații sau paralele cu sistemele de învățământ din străinătate sunt ca și cumparatiile dintre Munții Dobrogei și cei din Podișul Tibet. Dincolo de ironie oportunitățile de studiu oriunde în afara țării, sunt mană cerească, sunt soluția firească pentru tot mai mulți tineri care nu mai au nimic de pierdut. Oare mai sunt motivați studenții să meargă?
Târgul universităţilor internaţionale by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82563_a_83888]
-
cumplit de sîngeroasă. Viața mea are luxurianță. Liane. Fiare. Adică animale sălbatice. Care devoră din mine cu înverșunare. viața mea se consumă, clipă de clipă, se varsă, Ca uleiul strîns în coapsa de mireasă. Mireasa care își așteaptă mirele ei ceresc și ea însăși fumegă în cățuie. în cățuia ta ard, mireasă. în tine ard tot, ca de friguri. Viața mea e o junglă frumoasă, și luxuriantă. Și sîngeroasă. Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața-mi se consumă
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
lumina din ochii ei se mută. Ca huhurezii nopții ne învârtim vioi, Orbiți de jocul măștii din aur și noroi. Dar Tu ne ierți și-n zori, cu mâna în văpaie, Ștergi cerul mâzgălit de vorbe cu gunoaie. Preabunule, durerea cerească nu-ți ajunge, Și-atunci iubirea Ta, prin ochii icoanelor, ne plânge. De vom avea-n molohul Sodomei crezământ, Răstoarnă, Doamne, jarul din stele pe pământ. înviere Am tot dormit, Preasfinte, vreo douăzeci de ani, Și m-am trezit cu
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Emil Brumaru Incomparabilei Profira O, servitoare, dulce servitoare Din îngereasca mea copilărie, Îți miroseam cu lăcomie fusta Plină de purici din bucătărie Și-ți căutam chiloții sub saltele Ca să le sorb cerescul lor parfum, Cu nara dilatată, cu ochi umezi, Cu inima făcînd trans-bara-bum! Sutienul tău mototolit și acru, Ham pentru țîța grea de arpacaș, Îl sărutam, mi-l potriveam cu cîrpe În magazii obscure de la Iași. O, servitoare, dulce servitoare, Cînd
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
trombe, invadând chilia, celula, cella. 3. De la început ca îngerul pe Matei l-a însoțit pasărea neagră, acolo, în muntele Peleo. Corbul bea apă dintr-un ciob de ceramică unde se vede imprimat sigiliul meșterului, din palma sfântului ciugulește firimitura cerească, dătătoare de viață. Bine ar fi și pe tine să te însoțească. Viața sa a fost fără întrerupere una, întinsă pe cinci sute de veacuri, mai multe în una singură, după vreo două o sute de ani, alt corb a
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
corb a luat locul celui mort, alt prior a fost ales în locul celui plecat cu vești despre abație, la Prioratul cerului, și tot așa, corbul lui Benedict nu are moarte. Deși i se termină călătoria odată, Corbul terestru cu corbul ceresc se întâlnește, precum în Ecclesia Domini, noi și rudele cerești. Pe Benedetto al Umbriei natale, pe născutul în a Norciei vale, pe el, fratele bun al Scolasticei, sfânta și sora, pe constructorul și pe legiuitorul, în răceala muntelui, îl caută
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
ales în locul celui plecat cu vești despre abație, la Prioratul cerului, și tot așa, corbul lui Benedict nu are moarte. Deși i se termină călătoria odată, Corbul terestru cu corbul ceresc se întâlnește, precum în Ecclesia Domini, noi și rudele cerești. Pe Benedetto al Umbriei natale, pe născutul în a Norciei vale, pe el, fratele bun al Scolasticei, sfânta și sora, pe constructorul și pe legiuitorul, în răceala muntelui, îl caută. pelerinul, turistul naiv, călătorul. Când simte că-i ultima, ora
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
Ioana Diaconescu înger Să fii înger al înălțării Să știi că pe genunchii tăi, Pe aripile tale Se sprijinea în înălțare însuși Mesia. Să fii Apărătorul casei Domnului Ocrotitorul ceresc. Să fii unul din cei ce Poartă harul divin, Tronul lui Iisus reînviat. Să treci De la Pământ la Cer, Să împlinești Lucrarea începută-n rai Cu bucuria unui suflet viu întors înăuntru ca un ochi Strălucitor în afară. Perseu împăratul
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
se întoarce. Ramura care duce apele. Cel ce a făcut să izvorască apele. Toate sunt semnele de pe pieptul Pegasului. Apa Vie se va revărsa Cum Duhul Sfânt se revarsă peste lume. înger Culcat la picioarele îngerului Monahul se supune modelului ceresc Și se roagă. îngerul formează cu corpul său văzut doar în vis Un cerc în care Binecuvântează. înger și monah Sunt împreună în același cerc Unde ochiul Domnului Lasă lacrima caldă să-i scalde pe amândoi. Lebăda Optzeci și una
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
vestiri de vremuri mari și nu știu ce prăpăduri, și câtă pace sub aceste streșini și între-acești pereți în care lumea se naște și se bucură și moare ca să renască în albastrul lor și-așa, să fie-n ochiuri de fântână priviri cerești și semn de mântuire! Verset ,...cu buză de lut am vorbit..." De bunăseamă lutul bătrânu-i cel care-și cheamă fiii la sânu-i. El însuși, Fiul de la-nceputul, într-un târziu-l chinuie lutul și-n ceața deasă nu-și află
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
eu cu propozițiile altor popoare aici pe masă tu cu mâini mai bătrâne într-un sac din piele de animal dar printre marile roți ale timpului și printre marile roți ale timpului Cât de anevoios (de nu prin fulminante dicteuri cerești, neașteptate) se vor fi adunat în sufletul poetului, din îndelungi tăceri, versurile pe care el le expulzează cu violență și sânge: spre dimineață lucrurile cele mai dragi o cele mai apropiate au un fel de gură un fel de sânge
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
cu mâna-i vrăjită din stânci iar iubita-și scoată - lumii iar trezită? LĂMURIRE (16 August 2016 - Sfinții Martiri Brâncoveni) de departe vin ecouri munții ning lumini nunți de zâne cresc în piscuri pe-aproape de crini fulgere vestesc venirea Mirelui Ceresc păsări - îngeri nesfielnici ne călăuzesc trăsnete despic' pământul pentru duhuri sfinte: din izvoare - din pădure se slobod arginte în furtunile de raze se-mplinesc eroii: cavaleri ai nunții firii vin spre Crist martirii sus în tronul de mărire stă un
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]