421 matches
-
din apropierea acesteia în timpul căreia au fost spuse rugăciuni și intonate cântece religioase și au avut loc patru opriri pentru a marca cele patru puncte cardinale în care trebuie vestită moartea Mântuitorului. În timpul slujbelor din această săptămână preoții au purtat haine cernite. În Sâmbăta Mare, la ora 23,30 s-a citit „Canonul Sâmbetei Mari”, iar la ora 24 a avut loc slujba de vestire și de slăvire a Învierii Mântuitorului al cărei element central a fost primirea și dăruirea Luminii Sfinte aduse
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
frânge cu zgomot de urgie... e zbucium... și e groază... e durereee!!! Iudeii se încurcă vrând scapare!! * Sub îmbeznata boltă, dincolo de miezul nopții, vremea-i prielnică grijirii mormintelor celor plecați. Urcușul se alină. Tot greul smeritele îl poartă în suflete cernite. L-au dus în trista criptă de ieri. Și astăzi, cum se cere, venit-au purtând balsamuri ca să-l ungă cu mâini curățate de lacrimile șterse. Nici bine de mormânt nu sunt aproape. Cu ochi păienjeniți un mare gol țintesc
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
lacrimi de verbine. Când izvodesc iubiri din vii torenți Se zbate-n noi neliniștea arsurii Sorbim din templul tihnei, inocenți, Săruturi dezrobesc de vrajă nurii. Din ceruri ce rostesc nespuse taine Ne curge primăvara peste pleoape Când pustiim trufii-n cernite haine Și muguri moi se pregătesc de-agape. Rodește-n vie fructul dragostei Și sângerează-n cupe de cleștar Se-mbrățișează frunzele pe-alei Scriind cuvintele-n zidiri de-altar. SE FACE PRIMĂVARĂ CÂND ÎȚI SCRIU Se face primăvară când
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
detaliată, cu nuanțe comice și ironice a lui Paul Everac se găsește în volumul său memorial “Revelionul”, apărut în anul 2000”. Nu am uitat invitația, maestre... Va fi acolo, la Podul Dâmboviței, buna și înțelepta dumneavoastră soție, doamna Diți, în cernitele sale straie, privind din înălțimea pridvorului muscelean al „casei memoriale Paul Everac”, întreaga priveliște minunată ce se deschide privirilor, iar undeva, pe șoseaua șerpuită, i se va părea că se ivește, cu brațele uriașe, desfăcute, marele dramaturg, soțul ideal, părintele
IN MEMORIAM de ION C. HIRU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357053_a_358382]
-
2011 Toate Articolele Autorului CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂ Ce m-a șocat mereu în viață, A fost un rînjet de paiața, O strîmbătura fără ură, Dar cu veninul strîns în gură. Și-apoi, cuvintele scrîșnite, Pe sub zăpezile cernite, Mi-au dat un înțeles amar - Că sufletul nu e un dar, Ci e un chin năpăstuit, De prea mult dor de-a fi iubit, Si chiar si Juda, în zadar, A fost jertfit pe-acest altar. CE QUE M
CE M-A SOCAT MEREU IN VIATA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357085_a_358414]
-
din 06 noiembrie 2011. CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂ Ce m-a șocat mereu în viață, A fost un rînjet de paiața, O strîmbătura fără ură, Dar cu veninul strîns în gură. Și-apoi, cuvintele scrîșnite, Pe sub zăpezile cernite, Mi-au dat un înțeles amar - Că sufletul nu e un dar, Ci e un chin năpăstuit, De prea mult dor de-a fi iubit, Și chiar și Juda, în zadar, A fost jertfit pe-acest altar. Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
acest altar. Citește mai mult CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂCe m-a șocat mereu în viață,A fost un rînjet de paiața,O strîmbătura fără ură,Dar cu veninul strîns în gură.Și-apoi, cuvintele scrîșnite,Pe sub zăpezile cernite,Mi-au dat un înțeles amar -Că sufletul nu e un dar,Ci e un chin năpăstuit,De prea mult dor de-a fi iubit,Si chiar si Juda, în zadar,A fost jertfit pe-acest altar.... Abonare la articolele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
464 din 08 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Ninge, iubito, Cu flori albe, de Florii, Dacă tot este april, Cred că-i puf de păpădii! Și îmi spun a câta oară: Ce-mi făcuși, tu, primăvară?! Vremea-i rece și cernită, Eu, gătit în redingotă, Simt, sub pielea-ngălbenită, Un supliciu de... Golgotă. Plânge cerul cu ninsoare, Prevestind calvarul nostru; Știu că și pe el îl doare Că acuși e gata postu’. Zadarnic zbiară mieii, în neputința oii Și-atâta sânge curge
NINGE, IUBITO, DE FLORII! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358484_a_359813]
-
Cuvinte > SONETE (II) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 508 din 22 mai 2012 Toate Articolele Autorului Unde te-ascunzi? Unde te-ascunzi și pribegești zănatic, De ce ți-e teamă când, de-abia ivit, Cărunt de așteptări, un dor cernit Și-a lepădat veșmântul enigmatic Făcându-ți semn cu-n gest nedeslușit? De ce înnozi pe cerul tău, sălbatic, Atâtea taine, când zâmbești, apatic, Rostogolind speranțe-n infinit? Și-n patima de gânduri prinsă-n pripă De trena umbrei trase prin
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
rătăcit în noapte, regretând “ Că cine nu are noroc, n-are/De când se naște până moare.” În general poezia Mariei Filipoiu e bântuită de regretele unei iubiri pierdute: “Iubirea ce s-a sfârșit/chiar de la început,/ o port în suflet cernit; /cu-al dorului tribute.” 12. Ileana Lucia Floran, hunedoreancă din Orăștie, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a Ligii scriitorilor din România, cu o mulțime de cărți publicate și premii literare, scrie o poezie existențială cu întrebări fără
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
pe sufletul meu Cu primul cuvânt disperat ... Și-mi spăl privirea de fier În ghețurile gândului astral. Deasupra noastră tremura timpul Ascuns în asfințitul vieții ... Zidit în roua de cioburi A cuvintelor nemărturisite. Din unghiul privirilor mele Rămâne doar clipă cernita... Plutind în aerului cosmic Prin somnul privirilor fără nume. Îmi spăl clipă tăcerilor închise În albia lacrimilor seci ... Și te regăsesc pe malurile reci Rătăcit în gândul astral. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Gândul astral / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
GANDUL ASTRAL de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358995_a_360324]
-
pruncii Nu i-a văzut demult...inima-i plânge „Din gard s-au rupt încet, încet ulucii...” Își zice-n gând și mâinile își frânge. Măicuță dragă, chiar plecați în lume Noi te purtăm în suflet cu mândrie În munți cerniți sau mările cu spume Căci rupți am fost de astă tristă glie Muncim, pribegi, străini, fără simbrie De la cicoii noi ce ne-o pângăresc Ne este dor de-o altă Românie De adevăr și suflet românesc! SPERANȚA Mai bate-o
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > MEMORIE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Memorie De sumbre ceruri numele spălate Și în generic de eroi topite; Nu se mai văd nici litere cernite, Dar inima lor, vie, tot mai bate. Cum florile din vis ușor trezite - Un vis profund ca o eternitate, Din chipurile lor transfigurate, De flori de măr doar numele șoptite. Livezi, păduri își freamătă frunzișul Prin anotimpuri de lumină cântă
MEMORIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359509_a_360838]
-
Tăcere, frigul și cataclismul așteptărilor, pun pe masă pâinea nenorocului, cuțitul stă în închinăciune și, dintr-o dată sufletul meu vorbește pădurilor: depărtați-vă de acest mincinos poet, tainele sale sunt furate din dansul bacantelor, șovăielile sale stau tolănite pe cearșafuri cernite, nu stăpânește nimic din Alfabetul Tăcerii, greșelile lui sunt greșelile greșiților noștri. Amin!” Întreitul simbol al vieții, Omul (trup, suflet, spirit) încununează creația, prin Cuvânt și Lumină: „Se sparge Tăcerea, rămâne Cuvântul, gazelul nescris îndură și tace, sângele tot l-
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
l-am zărit infrigurată, Izbindu-se de al tău geam...! Dar geamul tău, era-ncuiat! Să-ți intre-n casă, n-a putut Și s-a topit înlăcrimat... Puteai să-l vezi, dar...n-ai știut...! În casă, m-am întors cernită Plângându-mi gândul ce-a murit Lângă...fereastră! Stam mâhnită Și-o lacrimă, mi-am rătăcit Pe umbra gândului din zare Care-a murit la geamul meu... Iar amintirea lui mă doare C-a plâns, așa cum plâng și eu... Iar
EU NU VĂD, IAR TU N-AUZI!...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360552_a_361881]
-
trup se-nclină ca-n albe primăveri.../ puterile-mi sleite de așteptarea grea/ mi-adun, să mă-nsoțească în noaptea de-nvieri./ Strâmtoarea-năbușită mă ține pironit,/ stau nemișcat în rugă, tristețile-mi supun,/ desprins ca dintr-un clește în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte cu șuiere în gol,/ fărămițând în aer fășii subțiri de clopot./ Când temnicerul mișcă vizeta, mohorât
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
o mai stinge Nevolnici, în ritmu-i dement dănțuim Cazanu-i în clocot, pe margini prelinge, Dar punem pe foc încercând să trăim! Stăpân în odăi părăsite - păreri personale - versuri Lumina se stinge în lampa cerească În preajmă, sunt umbre cu văluri cernite Sunt singur și teama începe să crească, Căci noaptea, pătrunde-n odăi părăsite... Mi-e frică de noapte, c-aduce visarea Pe aripi de somn, sau în cupe de veghe. Sunt singur și iară pierdut-am cărarea Ce fuge de
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
său, ori din cine știe care alte motive, mintea lui de copil de noua ani, atunci, nu înmagazinase prea multe informații. Amintirile legate de acele momente, constau doar dintr-o succesiune de flash-uri mentale ... cu imagini rupte, discontinue: bunica în haine cernite ... două sicrie, pe-o masă mare în verandă ... preot, biserică, lume multă, miros de tămâie și lumânări aprinse ... lacrimi ... Ce se întâmplase de fapt, avea să afle și să înțeleagă mult mai târziu, pe la vreo paisprezece-cincisprezece ani. Se simțea și
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
femeii era resorbită de buzele care o căutau înfrigurate si nerăbdătoare. Dacă cele mai tari armate ale lumii, cedaseră în fața celor puternici, cum putea rezista ea, o femeie fragilă, dorinței tumultoase ce-i pătrundea ființa? *** Doamna în negru, cu voal cernit, a îngenunchiat pe lespedea de marmură albă. Amintirile îi sfâșiau inima. Și-a culcat fruntea pe piatra nemiloasă a morții. Suspinul plin de durere a tulburat liniștea cimitirului. Sărutând trandafirul roșu, l-a pus deasupra literelor aurii: Lord M.Joseph
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
durere, chiar și o revoltă împotriva acelor evenimente care o fac să fie departe de țară, nu neapărat împotriva voinței ei dar nici cu bucurie. „Măicuță dragă, chiar plecați în lume/ Noi te purtăm în suflet cu mândrie/ În munți cerniți sau mările cu spume/ Căci rupți am fost de astă tristă glie”. (Mi-e dor ... , Limasol). Dar dincolo de orice considerații de natură relațională între operă și autor, poezia Georgetei Resteman poate fi comparată cu o dantelă. Folosesc metafora fiind exact
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]
-
scăpătat (Sonete disperate) Frate Pituț, iartă-mă că plâng (în memoria lui Gheorghe Pituț) Și soarele a scăpătat Pe după dealul cu spinarea Înfiptă-n ceruri precum marea Învolburata pe-nserat Și a căzut din cer lumină S-au stins și stelele cernite Și toate par a fi silite Să dea numai pe mine vină & Dar eu sunt umbră, nu culoareaJe meurs de soif auprès de la fontaine Le ciel accroche mes paupières pesantes L'eau est vive, clăire, pure, Je brûle,la soif
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
petale). Textualismul poate fi și o metodă de recitire a clasicilor, fie și în tonalitate vetustă, atinsă de sterilitate: „În albia luminii să răsară din sîmbure de gheață și de ceară/ Din amalgam de fum, de-alean tămîie, din veșnică cernită mohorîre,/ Dintr-un adaos răstignit pe toacă și din scînteie tremurînd să facă/ Din depărtare amustind a fîn și dintr-o lacrimă de vis păgîn/ Imaginea rebelelor mistere, ardente, însă pururi efemere,// Ce-a fost mai bun,mai pur, ne-
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
alt convoi, cu statuie și traseu propriu. Întâlnim așadar de la albul imaculat, până la roșul turbat, violet, bordo, verde sau albastru. Doar negrul pare să dețină un rol aparte, strecurându-se răzleț printre petele multicolore. Nu-i de mirare, căci penitenții cerniți sunt ceva deosebit. Publicul îi contemplă cu teamă, în tăcere. Sub costumul lor sumbru se ascunde întotdeauna un răufăcător condamnat la închisoare. Puțini sunt cei cărora li se permite după îndelungi tergiversări să iasă din temniță o singură dată în
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Vorbește-mi mesteacănul meu ! Îți voi picta cuvinte de poet. Îți voi spăla cu nalbă și cicoare Toate rănile-ți mute și tăcute... Și ochii decojiți de plâns. De vrei, poate și trupul de te doare Cu anii de orfan cernite. Privește-mă mesteacănul meu ! Oricând, fără voia ta; Prin foșnetul cel verde și candid Și din albastrul ochiului dorit. Dă-mi cugetarea, dorul tău Din luciul alburiu al scoarței, Cuprinde-mi răgazul, acoperă-mi rana Mângăie-mi sufletul înmărmurit Și alb
MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359611_a_360940]
-
ultima rămășiță de viață. Nemiloasă sfâșie din carnea și spiritul tău ... cățeaua în doliu, nesătulă. Întuneric ... întuneric de smoală ... dens, gros, cu iz greu. Dezumanizare, nepăsare.. Dublă crimă cu premeditare, uciderea conștiinței, a spiritului. Te prinzi cu disperare de haina cernită, tragi cu ură viscerală, zgârii, lupți. E viața ta, dreptul tău. « Care drept? L-ai pierdut in nevolnica ta existență când ai sugrumat speranța. Îi aude râsul lipsit de milă, răsuna înfricoșător ca un ecou. L-a înșfăcat de piept
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]