322 matches
-
Acest model este comun și pentru CsBr și CsI, dar și pentru mulți alți compuși ce nu conțin cesiu. În contrast, mulți alți compuși halogenați ale metalelor alcaline adoptă structura cubică a sării de bucătărie (NaCl). Totuși, structura clorurii de cesiu este cea preferată de cesiu, deoarece Cs are o rază atomică 174 pm și Cl de 181 pm. Mai des decât celelalte metale alcaline, cesiul poate forma numeroși compuși binari cu oxigenul. De exemplu, când cesiul arde în aer, se
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
pentru CsBr și CsI, dar și pentru mulți alți compuși ce nu conțin cesiu. În contrast, mulți alți compuși halogenați ale metalelor alcaline adoptă structura cubică a sării de bucătărie (NaCl). Totuși, structura clorurii de cesiu este cea preferată de cesiu, deoarece Cs are o rază atomică 174 pm și Cl de 181 pm. Mai des decât celelalte metale alcaline, cesiul poate forma numeroși compuși binari cu oxigenul. De exemplu, când cesiul arde în aer, se formează superoxidul CsO. Oxidul de
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
ale metalelor alcaline adoptă structura cubică a sării de bucătărie (NaCl). Totuși, structura clorurii de cesiu este cea preferată de cesiu, deoarece Cs are o rază atomică 174 pm și Cl de 181 pm. Mai des decât celelalte metale alcaline, cesiul poate forma numeroși compuși binari cu oxigenul. De exemplu, când cesiul arde în aer, se formează superoxidul CsO. Oxidul de cesiu „normal” (CsO), la care starea de oxidare este cea obișnuită pentru metalele alcaline (egală cu 1), formează cristale hexagonale
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
Totuși, structura clorurii de cesiu este cea preferată de cesiu, deoarece Cs are o rază atomică 174 pm și Cl de 181 pm. Mai des decât celelalte metale alcaline, cesiul poate forma numeroși compuși binari cu oxigenul. De exemplu, când cesiul arde în aer, se formează superoxidul CsO. Oxidul de cesiu „normal” (CsO), la care starea de oxidare este cea obișnuită pentru metalele alcaline (egală cu 1), formează cristale hexagonale de culoare galben-portocalie și este singurul oxid de tipul anti-clorură de
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
deoarece Cs are o rază atomică 174 pm și Cl de 181 pm. Mai des decât celelalte metale alcaline, cesiul poate forma numeroși compuși binari cu oxigenul. De exemplu, când cesiul arde în aer, se formează superoxidul CsO. Oxidul de cesiu „normal” (CsO), la care starea de oxidare este cea obișnuită pentru metalele alcaline (egală cu 1), formează cristale hexagonale de culoare galben-portocalie și este singurul oxid de tipul anti-clorură de cadmiu (CdCl). Oxidul se vaporizează la 250 °C iar la
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
obișnuită pentru metalele alcaline (egală cu 1), formează cristale hexagonale de culoare galben-portocalie și este singurul oxid de tipul anti-clorură de cadmiu (CdCl). Oxidul se vaporizează la 250 °C iar la temperaturi mai mari de 400 °C se descompune în cesiu metalic și peroxid de cesiu (CsO). În afară de superoxidul și trioxidul de cesiu (CsO), au fost studiați și alți suboxizi viu culorați. Printre aceștia se numără CsO, CsO, CsO și CsO (negru-verzui ), CsO, CsO, precum și CsO. Cel din urmă poate fi
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
cu 1), formează cristale hexagonale de culoare galben-portocalie și este singurul oxid de tipul anti-clorură de cadmiu (CdCl). Oxidul se vaporizează la 250 °C iar la temperaturi mai mari de 400 °C se descompune în cesiu metalic și peroxid de cesiu (CsO). În afară de superoxidul și trioxidul de cesiu (CsO), au fost studiați și alți suboxizi viu culorați. Printre aceștia se numără CsO, CsO, CsO și CsO (negru-verzui ), CsO, CsO, precum și CsO. Cel din urmă poate fi încălzit sub vid pentru a
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
galben-portocalie și este singurul oxid de tipul anti-clorură de cadmiu (CdCl). Oxidul se vaporizează la 250 °C iar la temperaturi mai mari de 400 °C se descompune în cesiu metalic și peroxid de cesiu (CsO). În afară de superoxidul și trioxidul de cesiu (CsO), au fost studiați și alți suboxizi viu culorați. Printre aceștia se numără CsO, CsO, CsO și CsO (negru-verzui ), CsO, CsO, precum și CsO. Cel din urmă poate fi încălzit sub vid pentru a genera CsO. Sunt cunoscuți, de asemenea, și
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
fost studiați și alți suboxizi viu culorați. Printre aceștia se numără CsO, CsO, CsO și CsO (negru-verzui ), CsO, CsO, precum și CsO. Cel din urmă poate fi încălzit sub vid pentru a genera CsO. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși ai cesiului cu sulful, seleniul și telurul, dar sunt foarte puțin studiați și nu există date referitoare la aceștia. În total, se cunosc 39 de izotopi de cesiu ce oscilează între valorile de 112 și 151 în masa atomică. Câteva dintre aceștia
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
încălzit sub vid pentru a genera CsO. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși ai cesiului cu sulful, seleniul și telurul, dar sunt foarte puțin studiați și nu există date referitoare la aceștia. În total, se cunosc 39 de izotopi de cesiu ce oscilează între valorile de 112 și 151 în masa atomică. Câteva dintre aceștia pot fi sintetizați cu ajutorul elementelor mai ușoare; în natură, aceste reacții au loc și în timpul procedeelor din interiorul stelelor bătrâne, precum și în interiorul supernovelor. Totuși, singurul izotop
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
și respectiv 2 ani. Cs se descompune în izotopul cu viață scurtă Ba prin radiații beta, iar cel din urmă ajunge la forma non-radioactivă cunoscută de bariu. În acest timp, Cs se transformă în Ba în mod direct. Izotopii de cesiu cu numerele de masă 129, 131, 132 și 136 au un timp de înjumătățire cuprins între o zi și două săptămâni, în timp ce alți izotopi au timpuri de înjumătățire cuprinse între o fracțiune de secundă și o secundă. Însă, mai sunt
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
exmplu, Cs și Sr generează cea mai mare sursă radioactivă din zona Cernobîlului. Este puțin probabil ca Cs să poată fi creat prin captură nucleară (datorită ratei de captură mici), iar ca rezultat nu trebuie să fie dezintegrat. Aproape tot cesiul produs prin fisiune nucleară provine prin dezintegrarea beta a produșilor de fisiune mai bogați în neutroni, printre care se numără și izotopii iodului și ai xenonului. Din cauza faptului că iodul și xenonul sunt volatili și difuzează prin intermediul combustibilului nuclear și
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
fisiune nucleară provine prin dezintegrarea beta a produșilor de fisiune mai bogați în neutroni, printre care se numără și izotopii iodului și ai xenonului. Din cauza faptului că iodul și xenonul sunt volatili și difuzează prin intermediul combustibilului nuclear și al aerului, cesiul radioactiv este creat, de obicei, la o anumită depărtare de locul fisiunii. Odată cu începutul testării armelor nucleare din jurul anului 1945, cantități de Cs au fost emise în atmosferă, iar acestea au revenit pe suprafața Terrei prin precipități radioactive. Cesiul este
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
aerului, cesiul radioactiv este creat, de obicei, la o anumită depărtare de locul fisiunii. Odată cu începutul testării armelor nucleare din jurul anului 1945, cantități de Cs au fost emise în atmosferă, iar acestea au revenit pe suprafața Terrei prin precipități radioactive. Cesiul este un element relativ rar în natură, iar măsurătorile determinate au estimat concentrația sa la aproximativ 3 părți per milion din crusta Pământului. Această răspândire îi atribuie cesiului locul 45 între elementele chimice din punctul de vedere al prezenței sale
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
în atmosferă, iar acestea au revenit pe suprafața Terrei prin precipități radioactive. Cesiul este un element relativ rar în natură, iar măsurătorile determinate au estimat concentrația sa la aproximativ 3 părți per milion din crusta Pământului. Această răspândire îi atribuie cesiului locul 45 între elementele chimice din punctul de vedere al prezenței sale în natură, și locul 36 printre metale. Cu toate acestea, cesiul este mai abundent decât elemente ca stibiul, cadmiul, staniul și wolframul, și mult mai abundent decât mercurul
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
au estimat concentrația sa la aproximativ 3 părți per milion din crusta Pământului. Această răspândire îi atribuie cesiului locul 45 între elementele chimice din punctul de vedere al prezenței sale în natură, și locul 36 printre metale. Cu toate acestea, cesiul este mai abundent decât elemente ca stibiul, cadmiul, staniul și wolframul, și mult mai abundent decât mercurul și argintul, care au o importanță majoră în industrie. Însă, cesiul este cu 30 de ori mai rar decât rubidiul, cu care împarte
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
prezenței sale în natură, și locul 36 printre metale. Cu toate acestea, cesiul este mai abundent decât elemente ca stibiul, cadmiul, staniul și wolframul, și mult mai abundent decât mercurul și argintul, care au o importanță majoră în industrie. Însă, cesiul este cu 30 de ori mai rar decât rubidiul, cu care împarte proprietăți chimice similare și se află deasupra cesiului în Sistemul Periodic. Datorită mărimii razei sale ionice, cesiul este unul dintre așa-zisele "elemente incompatibile". În timpul solidificării magmei, cesiul
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
cadmiul, staniul și wolframul, și mult mai abundent decât mercurul și argintul, care au o importanță majoră în industrie. Însă, cesiul este cu 30 de ori mai rar decât rubidiul, cu care împarte proprietăți chimice similare și se află deasupra cesiului în Sistemul Periodic. Datorită mărimii razei sale ionice, cesiul este unul dintre așa-zisele "elemente incompatibile". În timpul solidificării magmei, cesiul este concentrat în fază lichidă, așa că este printre ultimele ce cristalizează. Prin urmare, cele mai mari depozite ale elementului sunt
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
mercurul și argintul, care au o importanță majoră în industrie. Însă, cesiul este cu 30 de ori mai rar decât rubidiul, cu care împarte proprietăți chimice similare și se află deasupra cesiului în Sistemul Periodic. Datorită mărimii razei sale ionice, cesiul este unul dintre așa-zisele "elemente incompatibile". În timpul solidificării magmei, cesiul este concentrat în fază lichidă, așa că este printre ultimele ce cristalizează. Prin urmare, cele mai mari depozite ale elementului sunt pegmatitele. Din cauza faptului că cesiul nu este un substituent
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
cesiul este cu 30 de ori mai rar decât rubidiul, cu care împarte proprietăți chimice similare și se află deasupra cesiului în Sistemul Periodic. Datorită mărimii razei sale ionice, cesiul este unul dintre așa-zisele "elemente incompatibile". În timpul solidificării magmei, cesiul este concentrat în fază lichidă, așa că este printre ultimele ce cristalizează. Prin urmare, cele mai mari depozite ale elementului sunt pegmatitele. Din cauza faptului că cesiul nu este un substituent așa puternic și nu substituie potasiul așa de repede cum face
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
mărimii razei sale ionice, cesiul este unul dintre așa-zisele "elemente incompatibile". În timpul solidificării magmei, cesiul este concentrat în fază lichidă, așa că este printre ultimele ce cristalizează. Prin urmare, cele mai mari depozite ale elementului sunt pegmatitele. Din cauza faptului că cesiul nu este un substituent așa puternic și nu substituie potasiul așa de repede cum face rubidiul, mineralele evaporitice silvină (KCl) și carnalit (KMgCl•6HO) conțin numai 0,002 % cesiu. Cesiul se găsește în puține minerale. Mici cantități de cesiu pot
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
cele mai mari depozite ale elementului sunt pegmatitele. Din cauza faptului că cesiul nu este un substituent așa puternic și nu substituie potasiul așa de repede cum face rubidiul, mineralele evaporitice silvină (KCl) și carnalit (KMgCl•6HO) conțin numai 0,002 % cesiu. Cesiul se găsește în puține minerale. Mici cantități de cesiu pot apărea în beril ((), în avogadrit (), mai mult de 15 wt% CsO în pezotait, Cs(BeLi)AlSiO), mai mult de 8,4 wt% CsO în mineralul rar londonit (), și cantități
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
mai mari depozite ale elementului sunt pegmatitele. Din cauza faptului că cesiul nu este un substituent așa puternic și nu substituie potasiul așa de repede cum face rubidiul, mineralele evaporitice silvină (KCl) și carnalit (KMgCl•6HO) conțin numai 0,002 % cesiu. Cesiul se găsește în puține minerale. Mici cantități de cesiu pot apărea în beril ((), în avogadrit (), mai mult de 15 wt% CsO în pezotait, Cs(BeLi)AlSiO), mai mult de 8,4 wt% CsO în mineralul rar londonit (), și cantități foarte
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
că cesiul nu este un substituent așa puternic și nu substituie potasiul așa de repede cum face rubidiul, mineralele evaporitice silvină (KCl) și carnalit (KMgCl•6HO) conțin numai 0,002 % cesiu. Cesiul se găsește în puține minerale. Mici cantități de cesiu pot apărea în beril ((), în avogadrit (), mai mult de 15 wt% CsO în pezotait, Cs(BeLi)AlSiO), mai mult de 8,4 wt% CsO în mineralul rar londonit (), și cantități foarte mici în rodizit. Cel mai important mineral ce conține
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
pot apărea în beril ((), în avogadrit (), mai mult de 15 wt% CsO în pezotait, Cs(BeLi)AlSiO), mai mult de 8,4 wt% CsO în mineralul rar londonit (), și cantități foarte mici în rodizit. Cel mai important mineral ce conține cesiu este polucitul , ce se formează în câteva zone cu pegmatite din lume, unde poate fi asociat cu minerale conținătoare de litiu, cum ar fi lepidolitul și petalitu. Una dintre cele mai semnificative și bogate surse de concentrare a metalului este
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]