29,232 matches
-
îndârjesc să reziste deasupra bulboanei marine, pe parapete, uneori cu puținul lut roșu-negru strîns ferm în rețeaua de plasă metalică, pe Via dell'Amore, melc de granit dând ocol mării de la Riomaggiore la Pinarola, cea cu bărcile jos, iar ea cetate în munte. Eu, călător din Est, deci dinspre Levant, cumva, om totuși dintr-o țară mai friguroasă, năzuind la vinul liturgic și uleiul liguric, prețios ca uleiul verde din semințe de dovleac, din patria mea umbroasă, de dac, câștigându-mi
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
de pildă copiii? Dumnezeu mormăi ceva și admise după o ezitare. - În sfîrșit, spuse Abraham savurîndu-și victoria anticipat, hai s-o lăsăm la un singur drept! Ce diferență este între trei drepți și unul singur, atunci cînd vorbim despre o cetate cu zeci de mii de locuitori? - Dar, se înfurie Dumnezeu, aproape înecîndu-se cu ultimul dumicat, aș putea să-l scot pe dreptul ăla unic din cetate cu familia lui cu tot și peste tot restul orașului să vers foc și
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Ce diferență este între trei drepți și unul singur, atunci cînd vorbim despre o cetate cu zeci de mii de locuitori? - Dar, se înfurie Dumnezeu, aproape înecîndu-se cu ultimul dumicat, aș putea să-l scot pe dreptul ăla unic din cetate cu familia lui cu tot și peste tot restul orașului să vers foc și pară! - Nu te mînia, Doamne, cînd n-ai dreptate! Căci și pe cei cincizeci de drepți de la început ai fi putut la fel de ușor să-i scoți
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
și peste tot restul orașului să vers foc și pară! - Nu te mînia, Doamne, cînd n-ai dreptate! Căci și pe cei cincizeci de drepți de la început ai fi putut la fel de ușor să-i scoți cu puterea ta nemăsurată din cetate! Întrebarea este doar dacă de dragul unui singur om drept, vei voi să cruți o cetate mare și frumoasă, cu atîția prunci nevinovați în ea, atunci cînd ai fost de acord deja să o cruți pentru numai trei sau cinci drepți
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
n-ai dreptate! Căci și pe cei cincizeci de drepți de la început ai fi putut la fel de ușor să-i scoți cu puterea ta nemăsurată din cetate! Întrebarea este doar dacă de dragul unui singur om drept, vei voi să cruți o cetate mare și frumoasă, cu atîția prunci nevinovați în ea, atunci cînd ai fost de acord deja să o cruți pentru numai trei sau cinci drepți! Și apoi, hai să fim serioși: dacă există măcar un om drept la Sodoma, înseamnă
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
carne vie. Sodomiții, incoruptibili și inospitalieri, vrură să spargă casa, dar îngerii semănară confuzie printre atacanți, care nu mai putură nimeri poarta. A doua zi, îngerii îl salutară pînă în pămînt pe Lot ca pe singurul om drept găsit în cetate, și se duseră la treaba lor. Dar, abia de plecară, că veni poliția și-l arestă pe Lot pentru găzduire ilegală de străini suspecți și tentativă de sustragere de la urmărire. Lot fu judecat expeditiv de un tribunal militar (Sodoma nu
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
de vultur nu mai erau la modă), își cumpără echipamentul cel mai nou adecvat situațiunii și se făcu reporter acreditat la palatul regal. Oedip tocmai dădea o conferință de presă în care anunță că ciuma, izbucnită nu de mult în cetate, e sub controlul autorităților sanitare și că cei care mor, regretabil, oricum aveau cîndva să moară. Reporterii începură să pună întrebări. După ce așteptă ca alții mai pripiți să atace subiecte mai mult sau mai puțin nesemnificative, veni și rîndul Sfinxului
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
îngropate gesturi și sunete cumințenia zăpezii e o fragilă peliculă peste carnea verde a brazilor vreau să cred neauzit strigă inima mea un alt eu sfâșiat de îndoială dictează contururi e ca și cum ar amesteca esențele altor lumi la capătul unei cetăți inventate stă cerul cu litera stinsă atât pentru ziua de azi
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
noapte De fapt, îmi dau seama că nu sunt decât cauza propriei mele existențe pe cale de-a se curma la fiecare adiere de pleoapă Aud tropăitul greu al eroilor lui Homer pe strada mea înconjurând ca un șanț de apărare cetatea lui Priam iar Elena pe care o strâng noaptea în brațe privește încrucișat în oglinda ochilor mei cu ochiul morții spre ochiul strălucitor pâlpâind al vieții mele 18 dec. 2008 Se duce și anul Se duce și anul acesta ca
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
postoperatoriu până la 5 ani; cele mai multe complicații iau cu asalt organele filtru; prezentul este o durere continuu sporită, pe care nici Dante nu a imaginat-o în lumea sa de dincolo de poartă: Lasciate ogni speranza, voi, ch'entrate. Cum din vechile cetăți au rămas doar câteva pietre măcinate și tot mai albite de vreme, așa din noi, câteva frânturi de oase, care țin pământul să nu cadă în haos. O operație radicală, ca un sacrificiu pentru un zeu gelos pe veșmântul ce-
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Nici măcar nu știu de ce m-am băgat în jocul ăsta . Ce m-a vîrît?Asta-i întrebarea la care nu poți să răspunzi și chestia asta te chinuie să răspunzi toată viața. Firește, n-are rost, vor spune unii. Înțelepții cetății. Ce, bă, cum să nu știi tu tocmai chestia asta? Mai bine stai sub umbrar, așa, precum Khayyam, și scrie poeme vorbite și înroșește urechiușele lascive ale femeilor sărutîndu-ne. Mai bine stai și asculți vinul roșu clătinîndu-se în tine. Ca
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
Ocean/ își trage către sine calea de foc/ tot mai secătuită abia de se mai vede dar discul/ de acuma roșu fața își îngroapă în nouri de tristețe în marele Ocean al nopții/ potopit de ape IV ultima lumină învăluie Cetatea părăsită/ pavaje/ case/ palate/ falnice cîndva sînt astăzi paragină/ uitare peste tot doar mîna lungă și uscată a sărăciei V din discul roșu și ultima felie o înghite marea am rămas cu înserarea și mirosul de alge o briză aleargă
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
egală măsură intimă, în egală măsură mediată, o întâlnire a entuziasmelor juvenile, a tinerilor învățăcei cu ma-eștrii, cu marea muzică. Se poate vorbi deja de o tradiție. Datează de un deceniu și jumătate. în prima decadă a lunii august, Sighișoara - cetatea propriu-zisă din centrul localității - a găzduit cea de-a XV-a ediție a Festivalului de Muzică Academică. Este un eveniment destinat prioritar tinerilor din România, celor ce studiază în instituțiile noastre de învățământ universitar și liceal. Și nu numai. în
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
înțelesuri (duble) cu două fețe: Nimeni, Mândru, Bărbat Vârtos Ramunc De Mândru-Loc Să-I Cauți Locul în Cer. întru care zic ție: Ramuc Cere Marei Mame Amua să te mute în Cer, Cere-i Scara Cerească să urci la Tatăl Cetății Să-ți dea un pumn de secară Către Zamenos, către Seamănul Său Ceresc, Să te duci la seceră, la moară să urci s-aduci făina Să frământe Ea pâinea De Calea Vieții: Călăvia Cu semenele sale Zâne din Muntele Mut
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
aducătoare de pace. în dreptul Pomului Cerului, arborele neamului tău: Cetina Muntelui cu Murii ^Nalți Mă Tem Să Trec Eu din Haita Timoceană sunt și trec în Haita Tomitană Până la Cetine port creanga de tisă Pomul Muntelui, De pe Cheatră până-n Nori, Cetatea Tatei, Vincea-Tulus, Cetăți de Etate, Și prin toate fost-am Tatăl Cetățean al Locului cu numele său, Și de la Tumulul Băluța la promontoriul Moiseiului Toate colinele Lu Maris Ripicenius Lu Meandriu, Mândrul Lumii, Drumețul Basu Jubileisis Bi, șcel de-al
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
în dreptul Pomului Cerului, arborele neamului tău: Cetina Muntelui cu Murii ^Nalți Mă Tem Să Trec Eu din Haita Timoceană sunt și trec în Haita Tomitană Până la Cetine port creanga de tisă Pomul Muntelui, De pe Cheatră până-n Nori, Cetatea Tatei, Vincea-Tulus, Cetăți de Etate, Și prin toate fost-am Tatăl Cetățean al Locului cu numele său, Și de la Tumulul Băluța la promontoriul Moiseiului Toate colinele Lu Maris Ripicenius Lu Meandriu, Mândrul Lumii, Drumețul Basu Jubileisis Bi, șcel de-al Doilea Fericit Fie
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Locului prin Locuirea Cerească în ținerea de minte și învățătura ce mi s-au dat în Repaosul Zodiei Și-n Locuirea în corpurile viețuitoarelor și arborilor, în metamorfozis. Cere-o pe Ceres să te renască, Mireasă, astrală locuire Cere-o Cetății, Zeului Cetățean Xalmoxis (de nevastă), O gură de vin alb din strugurii tatălui său cere-i întru aceasta, Cere-i să te dea-n grija Tatălui de Stei, Omul de Piatră, Unde stau cu herbul numelui locului, Cere-te la
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
a III-a Secretă din Muntele de cretă Și de Ritul Fericirii Fiului Iepei, Zi-i Irotisei, șhierodulei sacre a ritului,ț Și Hierodulei Cerealia Syria Lumina Serii, Cere-le lor aripi de Zburător, Cere-i întreitei Erote a Troiei, Cetatea Celestă Cu Eroul-Zeu Bun Lumină pe Cer Lucind: Dă-mi, Colăcere, mâncarea de Colărezii Căii Cerului Pe Cal de Rege cu nimbul nopții călător, Pe cel bun îl sărută, pe cel rău îl arde șscrumeșteț: Iedera pe care să te
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
știi de este un cap ori o capcană De prins felinele mari (în rănile lor te-ai pierde. Mireasma întunericului cu adieri de mușchi verde Te-ar duce spre lacrimi ce sapă în stînci, nu spre-o apă). Rămîi în cetate, prins în mrejele ceții eterne Și-n zăpada neagră a cîmpului ars. Iarba a fugit de mult din cenușă, S-a ascuns în pămînt și așteaptă să crească cu firul în jos, Pe cealaltă parte a lumii. O pădure cu
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
mai plăcut pentru cititor". Rămîne să ne dumerim acum asupra genului plăcerii prezumate: să oftezi de ușurare că s-a isprăvit mai repede cartea, sau să fii lăsat în voia propriei fantezii, ispitit a preface spațiul virgin al paginii "în cetăți cu mii de minarele, în palate cu mii de încîntări"? Structura eminamente barocă a operei înclină cumpăna spre varianta secundă. Extrag în treacăt din Adrian Marino (Dicționar de idei literare, I, 1973) cîteva trăsături ale barocului: echilibru instabil, mobilitate, metamorfoze
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
straiele bărbaților. Copiii nu mai ieșeau din cuvântul părinților, bătrânii sperau să-și prelungească viața într-o altă eră, căci mulți dintre ei depășiseră veacul, și nu le mai rămăseseră multe zile de trăit. O liniște aburindă se lăsă peste cetatea supusă mutațiilor, în vreme ce ciuperca muntelui amenința să se extindă ca o tumoră, mușcând până și din cer. Prezența ei enigmatică nu mai interesa pe careva, deoarece urmau să evadeze din cușca lor spațială pentru a călători în timp. Etnologul scruta
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
în vreme ce ciuperca muntelui amenința să se extindă ca o tumoră, mușcând până și din cer. Prezența ei enigmatică nu mai interesa pe careva, deoarece urmau să evadeze din cușca lor spațială pentru a călători în timp. Etnologul scruta cu încântare cetatea, întregul platou. Se făcea acum o selecție naturală, căci nu toți oamenii erau pregătiți pentru căderea în timp. Mai existau destui nehotărâți, dar aceștia nu stăteau cu mâinile în cruce, ci pe arme. Aceasta era noutatea momentului. Îi înzestrase cineva
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
Epoca de Aur, erau avansate. Dar nu sigure. Asemenea ei, ursuzi, posomorâți, erau și alții, care nu de o sărbătoare păreau pregătiți, ci de o înmormântare. Amestecul de date și informații, de planuri și strategii, sporite în ultimele zile în cetate, nu avea darul să aducă liniște montagnarzilor. Dimpotrivă, să-i deruteze și mai mult. Poate că și amânările numeroase contribuiseră la confuzia generală. În absența magicienilor, care întârziau să se arate, se cuvenea ca Negrescu să le întrețină speranțele. Dar
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
de aceea se lăsau atât de mult așteptați. Iar, între timp, unii mai găseau tăria să se lanseze în supoziții. Încă nu cunoșteau decizia lui Negrescu. Se hotărâse și el să îngroașe rândul medievalilor sau prefera îndeletnicirea de custode al cetății. Se înrola în oastea lui Stănchescu sau era pregătit să evadeze. Nu era singur în această situație. Nici Ursula și nici Drumezea nu optaseră încă. Trăseseră de timp, ocoliseră subiectul, și se pare că nici nu primiseră vreo somație să
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
nu se aventura acolo unde bănuia că ar putea risca. Stătea la pândă, păianjenul. Nu se hotăra să-i incite la revoltă pe montagnarzi, o practică predilectă a lui, nu se mișca în cabina lui rulantă, care făcea rondul întregii cetăți. Își supraveghea doar ostașii, încremeniți în posturile lor de veghe. Deplasarea pe orizontală făcea o separație și între întunericul de dincolo de cetate și luminile făcliilor, lumânărilor și felinarelor din interiorul ei. Nu se știa cât e ora. Ceasurile de mână
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]