214 matches
-
un bătrân filozof înfulecă la un ospăț sumedenie de vulve de scroafă în oțet. Când i se reproșează necumpătarea, neobrăzatul bătrân răspunde: „Ce-are o vulvă cu vârtutea mea?“ Aici, îl asigură pedant Gaspadin, limba engleză redă cel mai bine cezura și muzicalitatea satirei eline inițiale, dacă traducem, de exemplu: A vulva cannot harm my virtue. Lui Nur Iulian îi ticăia inima și-și repeta întruna: „Trebuie să-i fut un cap în gură. Stă ca un șobolan cu atâtea comori
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
choisir souvent entre plusieurs intonations, mettre en valeur tel ou tel élément verbal en le faisant préceder d′un silence, en l′accentuant, en allongeant telle ou telle syllabe etc. ” Elementele ce compun prozodia textului dramatic sunt intonația, accentul, cantitatea, cezura, oprirea, pauza, suflul, timbrul vocii, exclamația. Un critic modern, M. Robert Champigny, definește opera dramatică drept un ansamblu de gesturi, dominant verbale, destinate a fi apreciate estetic cu ocazia unei reprezentări scenice („Une oevre dramatique, ou pièce de thèatre est
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
cipuri de silicon al ADN-ului Institue for Global Futures [Institutul pentru Prognoze la nivel Global] Instituții vs. indivizi Intel Mașini inteligente Intergovernmental Panel on Climate Change [Institutul Interguvernamental de Specialiști pentru Studiul Schimbărilor Climatice] Fondul Monetar Internațional Internet „conștientizarea” cezura, viitorul individului globalizarea, viitorul economia inovațiilor medicina asigurării longevității, internet asigurarea securității viitorului Războiul Invizibil Vezi, individul iPod IRA Irlanda iRobot Israel ITER ITunes Japonia Jianhong Zhu Jobs Steve Johannesburg, securitate extremă J.P.Morgan Chase Lord Kelvin John.F.Kennedy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fi cu atât mai grea cu cât se va dezvolta și perioada mai lungă și mai într-un suflet, și cu cât va fi totodată mai plastică întreaga formațiune a espresiunei. Căci cu mulțimea membrelor și a mai micelor lor cezuri crește și cerința atât [a] unei măsuri corecte a ondolațiunilor tonului în împărțirea lor cât și a unei puteri constante cu care să poți face ca, cu toate subordinatele ondolațiunii de ton prin cari se mișcă membrele incidente, totuși să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întîrzietor al narațiunei epice; din contra, dactilele reprezintă momentul mișcărei și a dezvoltărei progresive. Astfel înăuntrul compozițiunei sale hexametrul e accesibil de cea mai mare schimbare a acestor antiteze și câștigă o sumă din cele mai varii puncte prin mulțimea cezurelor, cărora li poate [da] cea mai varie putere ritmică; astfel în el se pătrund reciproc antitezele ținutei celei mai neclătite și a maiestății celei mai nalte cu movibilitatea cea mai fugitivă. Această bogăție îl face cu deosebire apt ca să serve
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi creațiunile unei lumi contrapuse realității; de-aceea atât trimetrul cât și alexandrinul pretind o mai energică sulevare a accentelor {EminescuOpXIV 322} ritmice decât iambul cincviped. Trimetrul grec însă poate, prin frumoasa variațiune a spondeelor și a iambelor și prin cezurele ce împreună totodată, să dezvolte o bogăție de varie schimbare și de frumuseți caracteristice, pe când alexandrinul cel desfăcut în doua față cu cel dentîi ni se prezintă monoton; și de-aceea trebuie o artă mare în declamațiune de-a acoperi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
artă mare în declamațiune de-a acoperi prin recitațiune această uniformitate imanentă caracterului versului. Monotonia lui însă se naște cu deosebire dintr-o continuă auzibilitate a diairesei; de-aceea e de dătoria artistului ca să suleveze cât se poate de puțin cezura alexandrinului și s-o subordineze cu totul înțelesului. Daca nu se-ntîmplă 405v aceasta atunci neobservabil se realizează la fiecare capăt de cezură un fel [de] ridicare a vocei, care, repețindu-se mereu, produce în declamațiune cântarea (Singsang) cea mai urâtă. Pe cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o continuă auzibilitate a diairesei; de-aceea e de dătoria artistului ca să suleveze cât se poate de puțin cezura alexandrinului și s-o subordineze cu totul înțelesului. Daca nu se-ntîmplă 405v aceasta atunci neobservabil se realizează la fiecare capăt de cezură un fel [de] ridicare a vocei, care, repețindu-se mereu, produce în declamațiune cântarea (Singsang) cea mai urâtă. Pe cât de puțin trebuie să auzim ritmul în elementele sale pe-atât de puțin și rima. Precum are artistul dătoria de-a lăsa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
delimita trasând hotare vaste; limita nu mai conferă acum identitate unor regiuni, ci unor forme, unor corpuri. Nu mai este limita care împlinește hotărnicind, ci aceea care împlinește modelând. Iar hotărârea divină a devenit, la rândul ei, voință de sculptură. Cezura între primele trei zile și ultimele trei ale genezei este distanța între geometrie și sculptură. Dumnezeul Facerii își încheie opera ca artist al formei (pe om sculptîndu-l pur și simplu), deci apolinizînd. Căci apolinia, așa cum a definit-o Nietzsche, este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
autentic, în transcendental, în deschiderea sinelui. Existăm în orizontul Ideii, întru Idee, și fiecare Idee e sporită de orice nou individual care apare și există întru ea. Platon nu era ceea ce a devenit, și vulgaritatea de a vorbi despre o cezură care ar rupe realitatea de "raiul Ideilor" este efectul derivat al adaptării lui Platon la imperativele teologiei care-l preia. Istoria preluării este însă remarcabilă și este articulată pe următoarele capitole: Origene, Grigore de Nisa, Augustin, Pseudo-Dionis, Maxim Mărturisitorul, hesychasm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
conceptul la nivelul operei, în vreme ce în plan existențial te afli încă sub nivelul judecății. Problema nu este deci de "a-ți gândi gîndul", ci de a-ți trăi gândul. Într-un fel, asta a fost "tema" primei mele cărți. Marea cezură eu nu o văd între cultura judecății și cea a conceptului, ci între existență și cultură. Mă preocupă să văd că, indiferent de drumul și reușitele noastre culturale, sîntem , atât eu cât și Gabriel, în pur analfabetism existențial. Nu avem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
abordării tale, așa cred eu că ai să revoluționat studiul hasidismului. Mă întreb și dacă nu cumva experiența târgului - aflat, cum spuneai chiar tu la început, la jumătatea distanței dintre oraș și sat -, te-a ajutat să înțelegi mai bine cezura tipologic-funcțional-intelectuală sat/oraș. În atelierul bunicului tău, la nunți, în drumețiile tale de copil și adolescent, ai văzut toate astea cu ochii tăi, poate fără să le înțelegi, dar le-ai păstrat în amintire și le-ai folosit mai târziu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
formă fixă, alcătuită din 14 versuri, împărțite în patru strofe: 2 catrene și 2 terțete. Are doar două rime dispuse astfel: în catrene abba și baab, iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi, endecasilabul la italieni. Deoarece versul sonetului italian, ca și cel românesc, are ritm iambic se numește endecasilab iambic. În literatura română au scris sonete: Gh. Asachi, Iancu Văcărescu, C. Boliac, M.
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
s-o citim acuma împreună silabisind cât ne-o ține veleatul privind la cuvinte de-a dreptul de-a curmezișul de-a latul sau dacă vrei le putem da de-a dura ca să le sară semnele de punctuație metafora gândul cezura Vai vouă cititorilor dacă dispare cenzura Ori numai așa intra-vom în eternitate cu câte-o desagă de vameși în spate RUGĂ ÎN TREI I Fă, Doamne cum vrei numai nu seca Marea Neagră a ochilor mei Că-ndureratele înneguratele și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sunt cazuri, sunt dosare binecunoscute și în atenția comunității internaționale o adevărată imagine, admirabil dirijată de altminteri, asupra Belgradului, după cum folosirea unui arsenal specific anticatolic împotriva Zagrebului și Liublianei a fost foarte bine dirijată de la Belgrad, a creat o teribilă cezură și o teribilă prăpastie care, de la nivelul mediatic a trecut la nivelul politic, la nivelul parlamentar și apoi a prins foarte mult în masele fostei Iugoslavii, care, trebuie să vă spun, în 1991 erau încă departe de a se afla
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
sociale. Poezia trebuie să fie frumoasă chiar dacă este sângeroasă, trebuie să curgă dar și să se folosească de clasicele figuri de stil atunci când este cazul; în nici un caz poezia nu are voie să fie proză sub formă de vers, iar cezurile să fie puse anapoda. Poate sunt în ochii unora conservator, însă altfel nu pot concepe poezia. Dacă-i o proză, atunci proză să fie! Poți să faci portretul robot al cititorului de poezie român, de astăzi? Dar al cititorului de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a evidenția că echipa de conducere trăiește brandul. În situația în care echipa de conducere rămâne în posesia viziunii și direcției strategiei de branding ca duhul în lampa fermecată, fără să o transmită prin implicare directă mai departe, apare o cezură care se traduce în comunicare informală necontrolată și necontrolabilă. În acest fel, lucrurile pot scăpa de sub control, iar curentul creat de mesajele infomale poate fi o opoziție redutabilă la promisiunea brandului. Cazul Reuters ne mai pune o problemă: aceea de
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
spori emoțiile fiindcă oricum, el este cel care va apărea în fața comisiei, Alex, Ina și Vișinel îl însoțiră. Chiar dacă nu o mărturiseau, se intuia din neliniștile lor că erau purtătorii unor mari emoții. La susținerea probelor teoretice, Mihăiță avu câteva cezuri pe care comisia le consideră ca fiind nesemnificative. Ajuns în fața probei practice, fu întrebat: - Ei, tinere, cunoști lista probelor de admitere? Neașteptând răspunsul candidatului, președintele comisiei îi oferi o coală de hârtie pe care erau inserate ariile impuse ca probe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
interes major pentru a înțelege cum a raportat aceste probleme la el însuși. Din nefericire, nu avem încă la îndemână toate sursele și instrumentele cerute de cercetarea istorică a acestei raportări. Se pot distinge totuși două momente diferite a căror cezură se situează undeva în jurul întoarcerii sale din Germania și al începutului carierei universitare. Într-o scrisoare către logodnica sa, după circa trei luni de frecventare a Universității din Göttingen, Nae Ionescu se exprimă critic față de una dintre cărțile fundamentale ale
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
fin, Se vede trupul ei cel alb deplin. {EminescuOpIV 356} IAMBUL De mult mă lupt cătând în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri, Ce fără piedeci trec sunând cezura. Ce aspru mișcă pânza de la steaguri Trezind în suflet patima și ura - Dar iar cu dulce glas îți împle gura Atunci când Amor timid trece praguri! De l-am aflat la noi a spune n-o pot; De poți s-auzi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sud-dunăreană, în secolul al VII-lea (după 602), "cu o forță de neînvins", părea că va mătura totul și va șterge orice urmă de romanitate de o parte și de alta a Dunării. Cu toate acestea, în epoca când o "cezură" părea inevitabilă, elemente romanice sau romanizate au continuat să traverseze Dunărea și să se amestece cu noii năvălitori barbari (slavi). După Menandru, în 578, slavii din Muntenia capturaseră numeroși prizonieri romani, în cursul expedițiilor lor în sudul Dunării. În secoul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1000. Din șirul interminabil de migrații peste Dunăre care au avut loc aproape secol de secol, de la retragerea stăpânirii romane (275) și până la restabilirea suveranității Imperiului (971-1018), se cuvine să reținem că nu a existat niciodată o separare totală, o "cezură definitivă" între cele două maluri ale fluviului. Este de ordinul evidenței că poporul român nu s-a format numai în Dacia (nordul Dunării), din coloniștii romani lăsați aici de Aurelian, amestecați apoi cu slavii. Este cât se poate de clar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fără ecou, dar el n-a atins amplitudinea și interesul celui grecesc decât în epoca Unirii. În plan european, anul 1859 nu atinge zenitul mișcării emancipative naționale, însă două popoare, italian și român, îi conferă atunci elementele unui moment de cezură. În acest proces, italienii se află înaintea românilor „cu câteva lungimi” în parcurs, pentru că, asemenea grecilor, ei sunt purtătorii unei civilizații din care se revendică lumea modernă, ei au o cultură strălucitoare, relații economice omniprezente, o viață politică tumultuoasă, de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de el. Socotim necesar că încheiem introducerea cu o precizare. Care sunt motivele alegerii ca limite cronologice ale lucrării anii 1825 și 1861 ? ar fi o întrebare pe deplin justificată, de vreme ce nici unul din cei doi ani nu reprezintă momente de cezură în politica externă a Rusiei țariste, ci, rămânând în epocă, anii 1815 și 1863 (insurecția polonă). Adevărul este că cele două limite cronologice nu au fost alese, ci impuse de partea perfect conturată și unitară a istoriei Rusiei și anume
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care nu va mai fi necesară o revenire la demonstrații faptice și va scuti pe autor sau autori de efortul precizărilor (costisitoare sub raportul timpului). Limitele cronologice inferioară și superioară ale lucrării, anii 1825 și 1861, nu constituie momente de cezură în politica externă a Rusiei țariste. Ele sunt convenționale, dar se încadrează perfect periodizării generale a istoriei Rusiei. Totuși, acest din urmă motiv nu este suficient de convingător pentru opțiunea noastră. Socotim că s-ar fi cuvenit să luăm ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]