241 matches
-
Garros, unde este eliminat în sferturile de finală de Andy Murray. Ajunge în finalele unor turnee "Future", între care Copa del Cafe în Costa Rica sau Cupa Juniorilor în Mexic. În luna iunie trece la profesionism și participă la primul turneu challenger din carieră, în Italia, la Reggio Emilia, unde este însă eliminat în semifinale. Prima victorie avea să vină în noiembrie 2005, la challengerul de la Montevideo, Uruguay, unde îl învinge în finală pe sârbul Boris Pashanski. Încheie anul între primii 200
Juan Martín del Potro () [Corola-website/Science/317100_a_318429]
-
Costa Rica sau Cupa Juniorilor în Mexic. În luna iunie trece la profesionism și participă la primul turneu challenger din carieră, în Italia, la Reggio Emilia, unde este însă eliminat în semifinale. Prima victorie avea să vină în noiembrie 2005, la challengerul de la Montevideo, Uruguay, unde îl învinge în finală pe sârbul Boris Pashanski. Încheie anul între primii 200 de jucători ai lumii, făcând un salt de aproape 900 de poziții. În februarie, del Potro participă la primul turneu din circuitul ATP
Juan Martín del Potro () [Corola-website/Science/317100_a_318429]
-
poziții. În februarie, del Potro participă la primul turneu din circuitul ATP, la Viña del Mar, unde îl învinge în primul tur pe Albert Portas, pentru a pierde apoi în runda secundă în fața lui Fernando González. După trofeul cucerit în challengerul Aguascalientes din Mexic, argentinianul, ajuns la vârsta de 17 ani, se califică în premieră pe tabloul principal al unui turneu de Mare Șlem, după ce trece de calificări la Roland Garros. În runda inaugurală este însă eliminat de spaniolul Juan Carlos
Juan Martín del Potro () [Corola-website/Science/317100_a_318429]
-
drogului. Nu a câștigat niciun turneu important în acest an și a căzut până pe locul 141 mondial, în noiembrie 1997. În 1998, Agassi a trecut la un program riguros de pregătire și a urcat în clasamente prin participarea la turneele Challenger din circuit (turnee cu un fond mic de premii destinate jucătorilor clasați în afara primilor 50 din lume). Avea să câștige cinci trofee și să urce de pe locul 122 la începutul anului, până pe 6 la final producând cea mai mare ascensiune
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
loc șase luni mai târziu. Recomandările Comisiei de Investigare a Accidentului Columbiei au tratat atât probleme tehnice, cât și probleme organizatorice. Accidentul a dus la oprirea operării navetelor spațiale timp de doi ani, așa cum s-a întâmplat și după dezastrul "Challenger". Construcția Stației Spațiale Internaționale a fost oprită, și, timp de 29 de luni, stația s-a bazat exclusiv pe Agenția Spațială Federală Rusă pentru reaprovizionare și pentru rotația echipajului până când zborurile navetelor spațiale americane s-au reluat cu misiunea STS-114
Dezastrul navetei spațiale Columbia () [Corola-website/Science/318280_a_319609]
-
Dezastrul navetei spațiale "Challenger" a avut loc la 28 ianuarie 1986, cănd naveta spațială Challenger s-a dezmembrat la 73 de secunde după lansare, ceea ce s-a soldat cu moartea celor șapte membri ai echipajului. Naveta s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic, în dreptul coastei Floridei
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
Dezastrul navetei spațiale "Challenger" a avut loc la 28 ianuarie 1986, cănd naveta spațială Challenger s-a dezmembrat la 73 de secunde după lansare, ceea ce s-a soldat cu moartea celor șapte membri ai echipajului. Naveta s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic, în dreptul coastei Floridei, la ora 16:39 UTC, 11:39 ora locală. Dezintegrarea întregului
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
fost televizată în direct din cauza prezenței la bord a Christei McAuliffe, prima membră a proiectului Teacher în Space. Accidentul a fost foarte mediatizat: un studiu a arătat că 85% dintre americani auziseră vestea la maxim o oră de la întâmplare. Dezastrul "Challenger" a fost utilizat drept studiu de caz în numeroase discuții pe problema siguranței și eticii la locul de muncă și a inspirat filmul de televiziune din 1990, "Challenger". "Challenger" trebuia să fie lansat de la Centrul Spațial Kennedy din Florida la
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
85% dintre americani auziseră vestea la maxim o oră de la întâmplare. Dezastrul "Challenger" a fost utilizat drept studiu de caz în numeroase discuții pe problema siguranței și eticii la locul de muncă și a inspirat filmul de televiziune din 1990, "Challenger". "Challenger" trebuia să fie lansat de la Centrul Spațial Kennedy din Florida la ora 2:42 p.m. EST în ziua de 22 ianuarie, dar, din cauza întârzierilor misiunii anterioare, STS-61-C, data lansării a fost amânată, inițial pentru 23 ianuarie și apoi pentru
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
dintre americani auziseră vestea la maxim o oră de la întâmplare. Dezastrul "Challenger" a fost utilizat drept studiu de caz în numeroase discuții pe problema siguranței și eticii la locul de muncă și a inspirat filmul de televiziune din 1990, "Challenger". "Challenger" trebuia să fie lansat de la Centrul Spațial Kennedy din Florida la ora 2:42 p.m. EST în ziua de 22 ianuarie, dar, din cauza întârzierilor misiunii anterioare, STS-61-C, data lansării a fost amânată, inițial pentru 23 ianuarie și apoi pentru 24
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
echipat pentru aterizări nocturne, lansarea a trebuit să fie amânată pentru dimineață. Prognoza meteo nefavorabilă de la Centrul Spațial Kennedy (KSC) a cauzat reprogramarea lansării pentru ora 9:37 a.m. EST în ziua de 27 ianuarie. Conform cărții lui Malcolm McConnell, "Challenger: A Major Malfunction," NAȘĂ ar fi efectuat în mod normal lansarea în condițiile prognozei de 50% șanse de ploaie dacă nu s-ar fi plănuit vizită vicepreședintelui George H. W. Bush pentru lansare, acesta fiind în drum spre Honduras. Lansarea
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
Aldrich să ordone continuarea pregătirilor de lansare. Aldrich a decis să amâne lansarea navetei cu o oră pentru a da ocazia echipei de dezgheț să mai facă o inspecție. După această ultimă inspecție, în timpul căreia gheață părea că se topește, "Challenger" a primit permisiunea de lansare la ora 11:38 a.m. EST. Relatarea următoare a evenimentelor provine din datele telemetrice în timp real și din analiza fotografică, precum și din stenogramele comunicațiilor vocale dintre navă și centrul de control al misiunii. Toate
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
ermetizării. Investigațiile inginerilor de la Morton-Thiokol au determinat că uzură O-ringurilor era legată direct de timpul necesar extrudării, și că vremea rece, care cauza întărirea O-ringurilor, prelungea durată de extrudare. (Articulația de teren a propulsoarelor, reproiectată, utilizată după accidentul "Challenger" a utilizat un sistem de cavitate și trunchi suplimentar cu un al treilea O-ring, ameliorând scurgerile.) În dimineața accidentului, O-ringul primar se întărise atât de tare de frig încât nu a putut realiza etanșarea în timp util. O-
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
structurală a vehiculului de forțele aerodinamice, la Ț+28, motoarele principale au început să decelereze pentru a reduce viteza navetei în troposfera, conform procedurii normale. La Ț+35,379, au decelerat până la 65%. După încă cinci secunde, la aproximativ altitudine, "Challenger" a depășit Mach 1. La Ț+51,860, motoarele principale au început din nou să accelereze până la 104% vehiculul depășind Max Q, perioada de maximă presiune aerodinamică asupra vehiculului. Când naveta s-a apropiat de Max Q, a suferit cea
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
bruscă schimbare a direcției vântului întâlnită până atunci în programul Space Shuttle. La Ț+58,788, o cameră video a imortalizat începutul unei emisii de gaze de lângă bară de legătură din spate a propulsorului din dreapta. Fapt necunoscut de cei de pe "Challenger" și de cei de la Houston, începuse să se scurgă gaz fierbinte printr-o gaură din ce in ce mai mare dintr-una din articulațiile propulsorului din dreapta. Forță cauzată de schimbarea vântului a înlăturat violent capacul temporar de oxid care luase locul O-ringurilor defecte
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
Covey a informat echipajul că au permisiunea de a duce motorul la putere maximă, iar comandorul Dick Scobee a confirmat decizia. Răspunsul său, "Roger, go at throttle up" ("am înțeles, duc motorul la putere maximă"), a fost ultima comunicație de pe "Challenger" către sol. La Ț+72,284, propulsorul din dreapta a părut că se depărtează de bară din spate care-l ținea prins de rezervorul exterior. Analiza ulterioară a datelor telemetrice a arătat o bruscă accelerare laterală spre dreapta la Ț+72
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
față, si a lovit structura dintre rezervoare. Dezmembrarea vehiculului a început la Ț+73,162 secunde la o altitudine de ). În condițiile în care rezervorul exterior se dezintergra (și propulsorul din dreapta, semidetașat, contribuia cu puterea sa într-o direcție anormală), "Challenger" a virat de la altitudinea să corectă în raport cu fluxurile de aer locale și a fost dezmembrat imediat de forțele aerodinamice anormale ce au avut ca rezultat un factor de încărcare de până la 20G — mult peste limita nominală de 5G. Cele două
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
plăci de oțel de grosime și erau mult mai solide decât orbiterul și decât rezervorul exterior; astfel, ambele propulsoare au supraviețuit dezmembrării navetei, desi propulsorul din dreapta încă mai suferea de pe urma arderii articulației care a declanșat procesul de distrugere a lui "Challenger". La centrul de control al misiunii, în momentul dezintegrării navetei "Challenger", s-a auzit doar zgomot alb pe legătură radio aer-sol. Ecranele de televiziune au arătat un nor de fum și vapori de apă (produsul combustiei hidrogenului) în locul unde fusese
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
orbiterul și decât rezervorul exterior; astfel, ambele propulsoare au supraviețuit dezmembrării navetei, desi propulsorul din dreapta încă mai suferea de pe urma arderii articulației care a declanșat procesul de distrugere a lui "Challenger". La centrul de control al misiunii, în momentul dezintegrării navetei "Challenger", s-a auzit doar zgomot alb pe legătură radio aer-sol. Ecranele de televiziune au arătat un nor de fum și vapori de apă (produsul combustiei hidrogenului) în locul unde fusese "Challenger", cu bucăți din navă căzând spre ocean. La aproximativ Ț
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
La centrul de control al misiunii, în momentul dezintegrării navetei "Challenger", s-a auzit doar zgomot alb pe legătură radio aer-sol. Ecranele de televiziune au arătat un nor de fum și vapori de apă (produsul combustiei hidrogenului) în locul unde fusese "Challenger", cu bucăți din navă căzând spre ocean. La aproximativ Ț+89, directorul de zbor Jay Greene a cerut informații ofițerului de dinamică zborului. Acesta a răspuns: „...filtrul (radar) are surse discrete”, o indicație în plus că "Challenger" se desfăcuse în
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
în locul unde fusese "Challenger", cu bucăți din navă căzând spre ocean. La aproximativ Ț+89, directorul de zbor Jay Greene a cerut informații ofițerului de dinamică zborului. Acesta a răspuns: „...filtrul (radar) are surse discrete”, o indicație în plus că "Challenger" se desfăcuse în mai multe bucăți. După un minut, controlorul de la sol a reportat „contact negativ (și) pierderea legăturii” radio și de date telemetrice cu "Challenger". Greene a ordonat echipei sale să se uite cu atenție pe date și să
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
zborului. Acesta a răspuns: „...filtrul (radar) are surse discrete”, o indicație în plus că "Challenger" se desfăcuse în mai multe bucăți. După un minut, controlorul de la sol a reportat „contact negativ (și) pierderea legăturii” radio și de date telemetrice cu "Challenger". Greene a ordonat echipei sale să se uite cu atenție pe date și să caute orice semn că orbiterul ar fi scăpat. La Ț+110.250, ofițerul de la Cape Canaveral responsabil cu urmărirea rachetelor a trimis semnalele radio ce au
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
cu zborurile comerciale certificate.) S-a renunțat la furnizarea unui sistem de salvare în timpul lansării pentru echipaje mai mari, din cauza „utilității limitate, a complexității tehnice și a costului excesiv în bani, greutate și în întârzieri ale producției.” După pierderea lui "Challenger", chestiunea a fost redeschisă, iar NAȘĂ a luat în considerare mai multe opțiuni, inclusiv scaunele ejectabile, rachetele tractoare și salvarea prin baza orbiterului. Totuși, NAȘĂ a concluzionat și de această dată că toate sistemele de salvare luate în considerație erau
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
din cauza limitărilor ce ar fi rezultat asupra dimensiunii echipajului. A fost proiectat un sistem de ejectare pentru a da echipajului opțiunea de a ieși din naveta în timpul zborului în planare; totuși, acest sistem n-ar fi fost util în scenariul "Challenger". După dezastru, NAȘĂ a fost criticată pentru lipsa de deschidere față de presă. "New York Times" a notat în ziua de dupa dezastru că „nici Jay Greene, directorul de zbor al ascensiunii, nici alții din camera de control, nu au fost puși la
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
seara dezastrului, Presedintele Ronald Reagan trebuia să țină discursul anual despre starea națiunii. Inițial, a anunțat că discursul va fi ținut, dar apoi l-a amânat cu o săptămână și a ținut în acea seară un discurs special pentru dezastrul "Challenger" din Biroul Oval de la Casa Albă. Discursul a fost scris de Peggy Noonan, si s-a încheiat cu următoarea frază, în care se cita din poezia „High Flight” de John Gillespie Magee, Jr.: După trei zile, Presedintele Reagan împreună cu soția
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]