337 matches
-
comunitatea monastică întemeiată de părintele Sofronie; lipsită de o regulă monastică în genul celor redactate de Sf. Pahomie, Sf. Vasile cel Mare ori Sf. Benedict, comunitatea trăiește armonios în ritmul rugăciunii și al slujirii neobosite față de aproapele, căutând să respecte charismele unice și, prin urmare, libertatea fiecărei persoane chemate de Hristos, dar și porunca dragostei necondiționate, în care se descoperă și smerenia fără margini a Domnului. Numai în libertate omul poate iubi și atinge desăvârșirea. Numai iubind, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al omului, născut din Tatăl și pătimind pe cruce, mijlocește compasiunea pentru suferința trupească și ignoranța duhovnicească în care atâtea ființe își poartă zilele. Prin urmare, această compasiune este cu adevărat universală atunci când este inspirată de Sfântul Duh1, fiind asemănătoare charismelor mucenicilor care, de-a lungul istoriei, au murit pentru Hristos, zidind trupul Bisericii. Epilogtc "Epilog" Numai primind aceste charisme ale Duhului, părintele Sofronie a putut culege materia primă pentru teologia sa exigentă. Fără aceste daruri, teologia devine un exercițiu narcisist
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atâtea ființe își poartă zilele. Prin urmare, această compasiune este cu adevărat universală atunci când este inspirată de Sfântul Duh1, fiind asemănătoare charismelor mucenicilor care, de-a lungul istoriei, au murit pentru Hristos, zidind trupul Bisericii. Epilogtc "Epilog" Numai primind aceste charisme ale Duhului, părintele Sofronie a putut culege materia primă pentru teologia sa exigentă. Fără aceste daruri, teologia devine un exercițiu narcisist și se inserează într-o acoladă a vanității. Pentru decenii, părintele Sofronie a preferat să-și împărtășească gândurile doar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îi era împietrită în capiștea fărădelegilor. Liber, iar nu rob, Zaheu se vânduse pe sine demonilor. Gândurile lui de mărire erau hrana unei imense iluzii. Demonii îl făceau pe bietul Zaheu să creadă că ar poseda cu adevărat vreo putere, charismă, independență și demnitate. Simpla apariție a umbrei lui Hristos îl face pe Zaheu să-și descarce conștiința. De ce oare Zaheu promite ștergerea tuturor datoriilor omise și comise față de aproapele? Pentru că, întâlnindu-L mai întâi pe Domnul, Zaheu s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
neîmpăcată cu sine și cu ceilalți? De acea stare de disperare pe care o au doar oamenii aflați în primejdie, sau care singuri își creează primejdia spre a afla soluția de ieșire? Toți ne naștem cu o zestre, cu o charismă, ceea ce nu este un merit, ci un dar al naturii, la fel cum e talentul. Ceea ce e important să reținem e că iudaismul a purtat și continuă să poarte o uriașă tradiție sacră, lăsând moșteniri nu mai puțin sacre evreului
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
30 de ani. Tuns foarte scurt, îmbrăcat sportiv, l-am remarcat și pe el atunci când și-a făcut apariția în zonă, însoțit de soție și de un copil de vârstă mică. Posedă ceea ce aș putea numi, pseudo- weberian, o puternică „charismă de funcțiune” : ar putea fi, în viața de toate zilele, polițist, agent de pază sau interlop local, în orice caz, se vede că dispune de o putere reală și simbolică brutală, imediată, cinică. El a rămas angajat în rândul de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Freedberg notează concis, cu un fel de „satisfacție” ascunsă printre rânduri, că literatura antropologică sau metaantropologică rămâne destul de vagă, dacă nu este de-a dreptul reticentă, atunci când este vorba să analizeze astfel de cazuri de „obiectivare” a puterii (transfer de charismă) în situația unor asemenea obiecte traficate și comercializate în cadrul pelerinajelor. Tot el afirmă că există o legătură directă între cum arată un obiect și cât de eficace este acesta în ochii pelerinilor. (Freedberg, 1989 : 135-136). Iar eu nu pot să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
valoarea propriu-zis simbolică și cea de piață rămân relativ independente, chiar și atunci când anumite sancțiuni economice se adaugă consacrării culturale (Jonveaux, 2011 : 19-52). Este vorba (și) de o economie charismatică, deoarece la valoarea de „bun simbolic” a produselor se adaugă charisma personală a călugărilor, care au acest privilegiu, în timpul târgurilor, expozițiilor, pelerinajelor, „de a fi în lume și în exteriorul acesteia, produsele de mănăstire având în ochii clienților imaginea că vin dintr-o lume extraordinară, fabricată de persoane ieșite din comun
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a fi în lume și în exteriorul acesteia, produsele de mănăstire având în ochii clienților imaginea că vin dintr-o lume extraordinară, fabricată de persoane ieșite din comun” (Jonveaux, 2011 : 438). Prin observații direct din teren certific modul în care „charisma” personală a călugărilor și a călugărițelor contribuia la vânzarea produselor ; mă gândesc doar la mierea de la Mănăstirea Turnu sau la tincturile, uleiurile „naturiste” ale Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, Petru Vodă. Acest „mar keting” al tradiției, al întoarcerii la surse nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
putere dorința fierbinte a pelerinilor de a crede, de a se atașa de un „regim devoțional” mai intens, mai plin de emoție, de figura unei personalități pe care o pot înțelege. Ea intră în coliziune cu „ortodoxia” Bisericii, care acceptă charisma, dar numai după ce ea este supusă unei gramatici interne de funcționare. De unde și necesitatea unei sociologii critice a pelerinajelor devoționale și a impactului schimbării sociale asupra autorității Bisericii. La fel ca și la Mešugorje, apariția unor politici autonome de „autorecunoaștere
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
perioada interbelică. În dorințele noastre, laserele, amplificatorii și decibelii produc din nou un întreg univers emoțional și tribal, bogat în revivals și farmece. Trezesc gustul marilor mese colective. Magii și vrăjitorii, sunete și lumini, Fecioara și sfinții. În plan religios, charismele autoritare, stimulate de unde, cunosc din nou o plenitudine, o forță de atracție senzorială insolită pentru fiii Literei, chiar și în sînul Bisericii. Hugo: "După papă, papirusul." Da. Și după papirus, papa. Bineînțeles că nu mai e același papă, dar nici
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
filiația Cuvîntului invocă adevărul. Prima beneficiază de o aderare spontană la valorile electronice ale modernității, cea de-a doua suportă rigorile unei aculturații de ucenicie și de competență. Este Cuvîntul viu împotriva Scripturii, parohul din Horsaint împotriva lui Jean Guitton, charisma împotriva academismului. Adevărul rostit prin viu grai contra spunerii adevărului, sufletul contra culturii. Best-seller-ul exploziv contra tirajului scăzut cu vînzare lentă. Este, ar fi spus Michelet, locuitorul de la munte împotriva celui din Gironde, inspirația împotriva scribului, spiritul credinței împotriva spiritului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu mai vorbim că, în familie, e cea mai reușită creatură care a mâzgălit câte ceva. I.B.M. un rachiu, că sunt bun de-mi vine să și plâng! Sunt unele diferențe și în ce privește alcoolizarea. Băutorul de capitală, aveam să constat, are charismă, e preocupat de soarta semenilor, euforic. Îi consideră pe toți frații lui, e generos. Bețivul de provincie e respingător, libidinos, n-are maneră și i se pune frecvent pata. Îi detestă pe toți. Nici măcar pe sine nu se suportă. Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lui Corneliu Codreanu, l-am rugat să-mi explice cum a fost posibil ca intelectuali de rasă ca Mircea Eliade, Noica, Cioran și destui alții să cadă victimă ideologiei Căpitanului, singurul cuvânt care i s-a desprins de pe buze suna: charismă. Ceea ce seamănă ca două picături de apă cu răspunsul lui Heidegger la întrebarea lui Jaspers privindu-l pe Hitler: „mâinile lui“. Eu cred că a fost o boală care bântuia atunci în lume și care poate fi mai lesne explicată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
până la dânsul. Nichifor Crainic a lărgit cercul preocupărilor teologice, a deschis zări nouă, dar Înnoirile sale nu sunt altceva decât o surpare a zăgazurilor care țineau teologia noastră Închisă dinspre fluviul bogat și viu al Tradiției. FINAL PASAJ RETRAS Prin charisma, inteligența și talentul său pedagogic, Crainic și-a pus amprenta asupra mai multor generații de teologi români. Articolele sale din Gândirea, precise și totodată elegante, erau căutate cu interes de un public larg, format nu numai din preoți și călugări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mai multe ori, în cadrul rubricii „Cultura pe sticlă“, ce caută pe micile noastre ecrane unele figuri de comentatori pe care le vedem toată ziua bună ziua. Aceeași nedumerire șiau exprimat, în repetate rânduri, și alte voci din presă. Ce competențe, ce charismă televizuală, ce calități de vorbitor are de exemplu o Monica Tatoiu, de se înghesuie toate televiziunile so invite în platourile lor și so pună săși dea cu părerea despre absolut orice, de la divorțuri mondene la criza economică, de la problemele amoroase
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
invitat pe Tinu, dar, după câteva emisiuni, șiau dat seama că omul nu era alegerea potrivită - „nu trecea sticla“ (după expresia lui Radu Moraru și a celor care lucrează în televiziuni). Directorul ziarului Adevărul era șters și total lipsit de charismă. Atunci - continuă povestea lui Moraru - Sârbu ia zis că nu mergea și că trebuie să găsească pe altcineva, iar producătorul sa gândit săl propună pe adjunctul lui Tinu din vremea aceea, Cristian Tudor Popescu. Bossul ProTV, deși nu auzise de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
adeziunea întregului colectiv la decizie; c. alegerea deciziei care ia cel mai puțin timp. Ullich (1995) arată că principalele modele și strategii ale deciziei sunt: - modelul clasic (de tip rațional comprehensiv); - modelul planificării formale (ușor anticipativ, proiectiv); - modelul antreprenorial (impune charismă și risc); - modelul adaptativ (incrementativ, cu decizii succesive, limitate). Atributele unei decizii care poate fi însoțită de reușită în urma aplicării acesteia rămân încă necunoscute sau, mai corect spus, inaccesibile managerului căutător de perfecțiune. Cea mai bună decizie este aceea care
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
locuitori. Clădirea, patru măicuțe, câțiva cai și șaptesprezece paturi. Aceste modeste începuturi au rămas departe în urmă. Închis după conflictul din 1948, spitalul a renăscut la viață în anii 1960. Este acum condus de un chirurg simpatic și plin de charismă, doctorul Salim Nakhleh, francofon și decorat, susținut de Franța și bine integrat în sistemul de sănătate israelian chiar dacă, aparținând unei organizații private, nu este subvenționat de stat. Personalul e mixt, ca și pacienții: arabi creștini, dar și musulmani, druzi, evrei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îți trebuie patru lucruri esențiale, pentru a te menține patru sau cinci ani (depinde cum va fi revizuită Constituția si când). Primul lucru ar fi credibilitea în fața electoratului, mai ales că acesta fost mințit douazeci și doi de ani. Apoi charismă, pe care mulți candidați n-o au, ei devenind un fel de păcălici ai politicii românești. În al treilea rând, curajul de a da socoteală în fața poporului după un an de mandat , printr-o conferință de presă la Palatul Cotroceni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
orice fel, precum și pasivitatea, ar anihila această tendință: voința, activitatea. Misia educației ar rezida tocmai în declanșarea actului voluntar spontan, iar eficiența în educație ar consta în crearea condițiilor cât mai favorabile de dezvoltare a voinței. În acest spirit, întreaga charismă a educatorului trebuie focalizată pe sensibilizarea acelor stări psihice creatoare ale elevului. Drept urmare, în concepția sa povestirea/nararea (utilizată nu numai în predarea istoriei și literaturii, dar și în predarea științelor naturii) trebuie să ocupe un loc important, chiar dacă profesorul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
un concurs de Miss pe care fetița (care are șapte ani) visează să-l cîștige. Concursul se dovedește a fi o afacere sinistră, setată la cote everestiene de ambiție și profesionalism și, pe lîngă toate mini-Miss-ele alea cu nume gen Charisma, programate pentru performanță, optimizate genetic, androidizate, fetița noastră (Abigail Breslin) pare, ei bine, o fetiță care se joacă. Cu alte cuvinte, are zero șanse de succes. De altfel, succesul nu e chiar trăsătura cea mai marcantă a familiei ei. Fratele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pe acolo și un tînăr predicator pe nume Eli (Paul Dano), care-și construiește propria biserică din banii lui Daniel. Eli are o față de lună plină și un aer moale neplăcut. Inițial nu pare să aibă cu ce să concureze charisma lui Daniel, dar în scurt timp devine evident că ambiția lui e la fel de oțelită și că moliciunea lui e insidios posesivă. El și Daniel sînt adversari de la prima vedere concurenți în dominarea comunității , dar fiecare depinde de celălalt ca să poată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
au acces din motive strict materiale. Instruirea este cea care determină apoi autoinstruirea și ajută la afirmarea inițiativei personale și a judecății fiecăruia. Ori, se cunoaște situația grea a învățământului românesc. Aceste deficiențe au condus la alegerea unor oameni datorită charismei lor (farmecului lor personal) sau imitând alegerea făcută de alții. Fostul ministru francez Jules Simon afirma că: „Adunările politice sunt locul de pe pământ unde sclipirea de geniu se face cel mai puțin simțită. Aici nu se ține cont decât de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de tablouri inestimabile? Privit în infraroșu, Muzeul Prado trebuie că emană o aură densă în jurul său. Aflându-te înăuntru, simți foarte clar asta, pentru că interacționezi cu acele câmpuri de energie inefabilă. Te marchează și apoi te strivesc. Nu este doar charisma artistului care s-a conservat, peste timp, în fibra tablourilor. Te asaltează o imensă umanitate, o lume dispărută, la care nu te-ai gândit, și această lume a avut în mod cert un trecut și continuă să existe așa cum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]