376 matches
-
încă, I.A. Bassarabescu este colaboratorul cel mai perseverent, publicând nuvele (Flăcău bătrân, Oglinda) și poezii. Mai scriu versuri Const. Conțescu și un epigon eminescian, Scarlat, precum și I.I. Livescu. Din Montesquieu se traduce, sub inițialele Gh. T. M., Gelozia, din Chateaubriand C. Mălinescu oferă o variantă românească pentru Rugăciunea de seară pe podul unei corăbii, iar Al. Slătineanu transpune studiul Luna este sau nu locuită? al lui Camille Flammarion. R.Z.
REVISTA SOCIETAŢII „STUDENTUL ROMAN”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289263_a_290592]
-
persevereze, și N. Batzaria, căruia i se cere să trimită articole privitoare la obiceiurile și datinile populare ale românilor din sudul Dunării. Din Béranger traduce N. Burlănescu-Alin (Lauda beției), mai apar transpuneri nesemnate din Edmond și Jules de Goncourt (Calinot), Chateaubriand (fragmente din Martirii) și Grillparzer (Valurile mării și ale iubirii). R.Z.
REVISTA SCOALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289259_a_290588]
-
Sbârcea (în cadrul rubricii intitulate „Răbojul meu”), Alex. Ștefănescu și Constantin Țoiu. Apar numeroase traduceri de poezie, proză și eseuri (Alexandr Soljenițân în transpunerea lui V. Loteanu, Rainer Maria Rilke în tălmăcirea lui George Popa, Baudelaire în versiunea lui Radu Cârneci, Chateaubriand, tradus de Ioan Dumitru Denciu), însoțite uneori de o scurtă prezentare critică. În numărul 2/1990 este inclus un eseu al lui Emil Cioran, Istorie și utopie, începând cu numărul 21/1990 se publică Tratat de descompunere de același autor
REVISTA V. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289272_a_290601]
-
numere, din Istoria naturală a lui Jules Renard, sunt prezenți cu transpuneri D. Caselli, Ștefan Demetrescu (din Maupassant), Elena Farago (din Verhaeren), Ion Ciorănescu (din Lamartine), C. Nedelescu-Zlotești (din Camões, Bernardin de Saint-Pierre), Ion N. Petrescu. Se traduce și din Chateaubriand, Hugo, Marcel Prévost, Alphonse Daudet, Pierre Loti, L.N. Tolstoi, H. Sienkiewicz. A.F.
ROMANIA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289329_a_290658]
-
născute de nebunia lui Lăpușneanu. Piesa nu depășește un nivel mediocru. Ca poet, în Zâmbiri și lacrimi, R. este un romantic de un decepționism plat. Citate și motouri indică însă preferințe și lecturi din Victor Hugo, Théophile Gautier, Byron, Ossian, Chateaubriand, Shakespeare. Încercarea de a ilustra în versuri limbajul simbolic al florilor, ca în Florile vorbesc (1927), nu poate reține atenția. R. a dat prima traducere în volum (1891) a Sonatei Kreutzer de Lev Tolstoi, după o versiune franceză. SCRIERI: Flori
ROSCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
cărți, se oprește asupra lui V. Alecsandri, M. Sadoveanu, G. Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Mihai Ralea ș.a., pentru ca în Diverse II (1988) să-și extindă aria observațiilor la Antoine Meillet, Rabelais, Voltaire, Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Aloysius Bertrand, Chateaubriand, Hugo, Michelet, Stendhal, Nerval, Barbey d’Aurevilly, Jules Verne, Mérimée, Claudel, Gide, Rimbaud, Valéry, Camus ș.a., realizând portrete care „vădesc disponibilitatea epică a evocatorului, finețea pătrunderii psihologice și ductul plin de siguranță al desenului” (Mircea Zaciu). Scriitorul R. rezervă viitorului
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
document, ridicându-se la o idee generală. Dacă Sadoveanu n-a creat oameni, a creat însă un popor de o barbarie absolută, pus într-un decor sublim și aspru, măreț fabulos, dotat cu instituții geto-scitice, formulate pe cale imaginativă. Ca și Chateaubriand, Sadoveanu creează întâi un Univers pentru a-și așeza făpturile sale, care nu sunt însă mișcate ca la romanticul francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și se fac reflecții sensibile, aplicate asupra simbolului poetic. Mai interesante par a fi manuscrisele sale în limba franceză. Voyage à Rome, datând tot din 1864, cuprinde descrieri, impresii și divagații erudite. Ș. a publicat câteva traduceri din romanticii francezi (Chateaubriand). SCRIERI: Moartea lui Radu VII de la Afumați, București, 1854; Constantin Basarab Brâncoveanul, București, 1877; Diurpaneu, ultimul decebal al Daciei, București, 1879; Daciada, București, 1885; Domnul B. P. Hăsdeu și Radu-Negru, fondatorul Țării Românești, București, 1886. Traduceri: A. Cuvelier și Leopold
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
Daciei, București, 1879; Daciada, București, 1885; Domnul B. P. Hăsdeu și Radu-Negru, fondatorul Țării Românești, București, 1886. Traduceri: A. Cuvelier și Leopold, Macabeii sau Luarea Ierusalimului, București, 1849, Jertfa lui Avram, București, 1851; Jules Sandeau, Damicela de Kerouar, București, 1852; Chateaubriand, Aventurile celui din urmă Abenseragiu, București, 1852, Natchezii, I-III, București, 1854. Repere bibliografice: A. D. Xenopol, „Istoria generală a românilor din amândouă Daciile”, „Arhiva”, 1899-1890, 315-349; Ioan N. Șoimescu, „Revista Societății «Tinerimea română»”, 1896, 2; Ciorănescu, Teatr. rom., 49-52; Cornea
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
în care figurează Victor Hugo, Henri Bosco, Edmond Jaloux, Paul Claudel, René Lalou, D. H. Lawrence ș.a., dar și Geo Bogza. În textele scriitorului francez monograful descoperă influențe din poezia lui Homer, Hesiod, Vergiliu. Ca repere critice, se folosește de Chateaubriand, Van Thieghem, Tudor Vianu, din ale căror lucrări citează. În portretul omului și artistului rețeta de tip tradiționalist a demersului critic este înlocuită cu unghiul de abordare evocator-exegetic și cu dialogul comparatist. Ca traducător, S. a selectat scrieri de Ugo
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
de sinteză. „Spațialitatea” și „axa temporală” sunt considerate referințe estetice dominante pentru arta scriitorului francez dintre 1800 și 1900. Argumentele, selectate cu discernământ și cu fervoare analitică, au în vedere scriitori care au conferit personalitate secolului al XIX-lea francez: Chateaubriand, Victor Hugo, Alfred de Musset, Balzac, Stendhal, Gustave Flaubert și Émile Zola. Alături de exactitatea comentariului și de soliditatea construcției, pe care bogăția aparatului critic nu o sufocă, aceste contribuții se disting prin fluența și eleganța discursului. SCRIERI: Julien Green, o
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
că revista avea simpatii pentru direcția patronată în Europa de Romain Rolland. În acest sens militează prin publicistica să și Eugen Relgis. Contribuții de literatură mai dau George Mihai Zamfirescu și același Eugen Relgis, care, alături de cugetări de Victor Hugo, Chateaubriand ș.a., măi traduce din Ștefan Zweig. V. Ț.
TRIBUNA LIBERA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290250_a_291579]
-
Al. Grama și-a tipărit mai întâi aici, în 1891, studiul obtuz, pătimaș și nedrept în care îl ataca înverșunat pe Mihai Eminescu. Cu scopul de a oferi începătorilor modele literare corespunzătoare ideilor estetice ale lui Grama, se traduce din Chateaubriand (Atala, Aventurile ultimului Abencérage). Alte tălmăciri din scrierile lui Fr. W. Weber (versuri în transpunerea lui Elie Dăianu), W. Schwartz (în versiunea Elenei din Ardeal) și Lewis Wallace (Ben Hur) se adaugă prozei ușoare, mai mult umoristică, tradusă din franceză
UNIREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290350_a_291679]
-
și toate discursurile din Cameră. Ulysse de Marsillac e prezent cu numeroase însemnări despre literaturile română și franceză: Jenăchiță Văcărescu, Gérard de Nerval, Lettres sur la littérature roumaine, „Leș Misérables”, „Babă Hârca” de Matei Millo, Leș Poètes roumains. Vasile Alecsandri, Chateaubriand, Jules Michelet publică studiul intitulat La Poésie roumaine, iar Ange Pechméja traduce în franceză, număr de număr, pagini din literatura populară (Mănăstirea Argeș, Miorița, Tinerețe fără bătrânețe si viata fara de moarte) sau din literatura contemporanilor (Grigore Alexandrescu, Cântecul soldatului
VOIX DE LA ROUMANIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290637_a_291966]
-
Bran-Lemeny, Maria Baiulescu și proză de Ecaterina Pitiș. Revista mai cuprinde o recenzie la volumul de poezii Drumul spre stele de Adrian Maniu, sub semnătura lui Ion Focșeneanu, două medalioane consacrate lui N. Iorga și lui Emanoil Bucuța, cugetări de Chateaubriand, o cronică a revistelor, informații din actualitate. M.W.
NAZUINŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288377_a_289706]
-
Reflexe preromantice în literatura română: Edward Young și Thomas Gray, în care s-a ocupat de modul cum Nopțile lui Young și Elegia lui Gray au pătruns pe continentul european prin prelucrările lui Le Tourneur, influențând lirica lui Lamartine și Chateaubriand. S-a născut astfel o adevărată „sentimentalitate preromantică”, prizată și la noi prin traducerile făcute de Simeon Marcovici. Raportări de mare utilitate sunt făcute la soarta poeziei lui Lamartine în România sau la circulația romanelor Doamnei de Tencin, ale lui
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
Iosif Popovici, Octavian Tăslăuanu, Ilarion Pușcariu ș.a. Beneficiind de o informație directă și raportându-se mereu la ceea ce socotea a fi datoria unui scriitor român din Transilvania, traduce din scrierile lui Hans Christian Andersen, J.E. Volkelt, Bjșrnstjerne Bjșrnson, Selma Lagerlöf, Chateaubriand, Erkmann-Chatrian, Alphonse Daudet, Georges Courteline, Octave Feuillet, Petőfi Sándor, Bozena Némcova, Karel Capek, Maurice Maeterlinck, Alfred Sutro, Aleko Konstantinov, L.N. Tolstoi, I.S. Turgheniev, A.P. Cehov, Maxim Gorki, Leonid Andreev, Multatuli, Schiller, Roberto Bracco ș.a. A colaborat la „Luceafărul”, „Viața românească
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
pref. Cornelia Pillat, București, 2000. Ediții: Mateiu I. Caragiale, Opere, pref. edit, București, 1936, Craii de Curtea-Veche, pref. edit., București, 1965; Mihai Eminescu, Opere, I-VI, introd. edit., București, 1939-1963; Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele, București, 1952. Traduceri: De la Chateaubriand la Mallarmé, îngr. și pref. trad., cu portrete de Rudolf Rybiczka, București, 1938; ed. îngr. și postafță Dumitru D. Panaitescu, Cluj-Napoca, 1976. Repere bibliografice: Davidescu, Aspecte, 278-283, 386-388; Lovinescu, Scrieri, IV, 347-349, 545-547, VI, 60-61, VIII, 243-248; Ibrăileanu, Opere, III
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
european în secolul al XVIII-lea (1974). A mai publicat lucrarea Morfologia romanului european în secolul al XIX-lea (1977). Este autorul unor prefețe și studii introductive la traduceri din beletristica universală (la René, Atala și Aventurile ultimului Abencérage de Chateaubriand, la Domnișoara de Maupin de Théophile Gautier) și la lucrări de teorie literară (Oscar Walzel, Conținut și formă în opera poetică). Din 1977 a fost lector de limba și literatura română la Universitatea din Amsterdam, unde, după ce s-a stabilit
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
cu lecturi din Corneille, Racine, Musset, Goethe, Shakespeare, care îi vor modela decisiv personalitatea, desăvârșită mai tarziu prin descoperirea lui Nietzsche și Wagner. Dintre lecturile copilăriei și adolescenței, cu amprenta în cele ce va scrie, nu pot fi omiși Pascal, Chateaubriand, Lamartine, Francis Jammes și Verlaine. La treisprezece ani se vădește total confiscată de muză poetica și compune două albume de versuri. Frédéric Mistral vede în mica autoare o viitoare scriitoare de geniu. Integrându-se, prin căsătoria cu contele Mathieu de
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Un om cu noroc. D. Nanu, A. Steuerman-Rodion (sub pseudonimul Tristis), Eugen Herovanu, I. Adam (autor al unor spirituale Poznășii țărănești) semnează nuvele, amintiri de călătorie, schițe satirice. Eugen Herovanu, C. Săteanu ș.a. tălmăcesc din proza lui Herder, Byron, Schubart, Chateaubriand, L.N. Tolstoi, Turgheniev, Al. Dumas, Zola, François Coppée și Maupassant. A. Steuerman- Rodion, Șt. Cruceanu, Gh. D. Mugur și G. Botez-Gordon sunt autori de versuri, alături de consacratul D. Nanu și de începătorul Mihai Codreanu. În O. se face loc și
OPINIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
București, 1956, Vlaicu Vodă și alte scrieri despre teatru, pref. Marian Popa, București, 1975; Perpessicius, Eminesciana, pref. edit., București, 1971, Opere, V-XII, București, 1972-1983, 12 prozatori interbelici, pref. edit., București, 1980, Lecturi străine, pref. edit., București, 1981. Antologii: De la Chateaubriand la Mallarmé. Antologie de critică literară franceză, tr., îngr. și pref. Perpessicius, postfața edit., Cluj-Napoca, 1976. Traduceri: Piero Gadda Conti, Gagliarda sau Asediul insulei Capri, București, 1943; Giovanni Verga, Familia Malavoglia, București, 1955 (în colaborare cu Nina Façon); Domenico Rea
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
autor ca Nietzsche, prestigiul „metodei științifice” de cercetare rămâne nechestionat. Celebra separație a „științelor” între Naturwissenschaften și Geisteswissenschaften slujește tocmai acelei dezbinări lăuntrice atât de proprii omului modern. Au existat, desigur, atitudini irenice și simpatii explicite față de tradiția preclasică. De la Chateaubriand (1768-1848) și Novalis (1772-1801) până la Søren Kierkegaard (1813-1855) sau John Ruskin (1819-1900), o anumită nostalgie pentru ordinea creștină devine manifestă. Care este însă principala insuficiență a acestui demers? Tradiția poate fi recuperată doar tematic, ca ordine naturală pe care prezentul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
craiului Avraxat și a crăiesii sale Pantea), Enea Silvio Piccolomini (Amoriul prin carele s-au alunecat și s-au ofticat Lucreția din cetatea Suna din Italia din carele i s-au tras și moartea), S. Gessner (Întâiul corabiariu), Marmontel (Laurette), Chateaubriand (Atala) sau din scriitori mai puțin celebri - Aug. Bohse, I. F. Castelli, L. Schiemann. Două vodeviluri de Aug. von Kotzebue au fost jucate la Brașov, în 1840, după texte (care nu s-au păstrat) intitulate, în traducerea lui B., Cetățuia
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
piele neagră. — Petrecea aici o jumătate de oră, chiar o oră, examinînd volumele, citind cîteva rînduri dintr-o carte, cîteva din alta. — Ultima carte a fost Lucien Leuwen de Stendhal. — Stendhal era descoperirea ei cea mai recentă. A citit Înainte Chateaubriand, Alfred de Vigny, Jules Sandeau, Benjamin Constant, Musset, George Sand... Numai romantici. O dată, a luat o carte de Balzac, nu mai știu care, și a doua zi a adus-o Înapoi. Am Întrebat-o dacă nu i-a plăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]