670 matches
-
pe perioada weekendului, așa încât hoarde întregi de funcționari palizi, cu coșuri și costume ieftine dădeau buzna peste noi. Toți aveau ochii mari și erau nerăbdători să vadă staruri și să se îmbete, în orice ordine vreți voi. Tradiția noastră, a chelnerițelor, era să stăm rânjind disprețuitoare la clienții noștri prost îmbrăcați, să clătinăm din cap cu o milă neîncrezătoare privind atitudinea, frezele etc. bieților de ei, să-i ignorăm în primele cincisprezece minute de când apăreau în vizită, să trecem pe lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
însemna că avea părul negru, ochii verzi și peste un metru optzeci. Ar fi trebuit să privesc dincolo de costum și să văd sufletul omului ăluia. O, superficialitate, numele tău e Claire! Dar eu voiam să fiu în spate, cu celelalte chelnerițe, să beau bere, să fumez și să vorbesc despre sex. Clienții erau un bruiaj deloc bine-venit. Aș vrea ca friptura mea să fie pregătită foarte în sânge, mi-a spus unul dintre tipi. —Îmmm, am răspuns eu vag. Eram și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de secunde ca să se îndrăgostească de mine. Istoricii vor purta dezbateri pe tema asta. În primul rând, James a trebuit să se asigure că și eu citisem cartea în cauză. Pentru că se gândea că, dacă lucrez acolo pe post de chelneriță, trebuia să fiu și eu tot vreun manechin idiot sau vreo cântăreață. La fel cum și eu îl trecusem în categoria funcționarilor subumani. Să-mi fie învățătură de minte! —Ai citit-o? m-a întrebat el, evident surprins, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
foarte ușor să prevezi viitorul când acesta s-a întâmplat deja, dacă înțelegeți ce vreau să spun.) că îmi priveam destinul. Viitorul. După câteva minute, James s-a întors. —Scuze, a rânjit el, cum te cheamă? Cum au aflat celelalte chelnerițe că unul dintre costumați îmi ceruse numărul de telefon și, o chestie și mai gravă, eu chiar i-l dădusem, am început să fiu tratată ca o paria. A trecut mult timp până când am fost din nou invitată în gașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dădea niște sfaturi grozave legate de cum aș putea să investesc banii ăia. În bonuri de tezaur sau alte chestii de genul ăsta. De obicei, eu îmi cumpăram pantofi. Curând după asta, am avut norocul să fiu concediată de pe postul de chelneriță. (A fost o neînțelegere stupidă legată de mine, mai multe sticle de bere de import, un scenariu de genul „cină în poală“ și un client complet nerezonabil care nu avea deloc simțul umorului. Oricum, cred că cicatricele i-au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
timp de două săptămâni am zăcut în dormitorul întunecat și am plâns. Și-au făcut griji pentru mine când aveam douăzeci și trei de ani și am renunțat la serviciu ca să merg la Londra și să muncesc pe post de chelneriță. Și iată-mă acum, la aproape treizeci de ani, căsătorită și cu un copil, iar ei tot trebuiau să-și facă griji din cauza mea. Nu era deloc echitabil pentru ei, nu? Tocmai când răsuflaseră ușurați și se gândiseră că, slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lui) și am plecat la Londra într-o perioadă când Anna se afla la o vârstă delicată, iar eu îi creasem impresia că e complet acceptabil să renunți la o slujbă bună și să fugi ca să lucrezi pe post de chelneriță. Ce fel de model mai eram? mă întreba tata. Tata a încercat cu disperare s-o modeleze pe Anna după tipicul unui cetățean responsabil, care-și plătește toate taxele. A reușit să-i obțină un post într-un birou, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
costul pantofilor lui Kate pentru toată viața, proiecte de economii majore, fonduri prăbușite, amortizări și alte chestii de genul ăsta. În fond, omul ăsta era în stare - și probabil c-o și făcea în mod frecvent - să calculeze bacșișul unei chelnerițe până la a paisprezecea decimală. Nu vreau să spun că era zgârcit. Era doar foarte, foarte organizat. Mereu scria pe spatele plicurilor sau pe șervețele, pentru ca apoi să-ți scoată la lumină un calcul incredibil de detaliat care, absolut straniu, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rând, te rog să nu-mi mai spui de azi încolo draga mea! Bine, bine, vom vedea, dar explică-te... Doina trecu direct la subiect, fără a mai face o prealabilă pregătire. Ce sens mai avea? E adevărat ce vorbesc chelnerițele și asistentele din spital, precupețele și câți alții, Teo? spuse Doina pe un ton voit calm, dar în care mocnea un foc în stare să incendieze un oraș întreg. Bănuind că soția lui a ajuns să dețină dosarul incriminării sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Deocamdată nu, am zis. Doar dacă nu e unul din locurile acelea în care personalul începe să danseze step în fiecare seară după nouă. —O, Doamne. (S-a luat cu mâinile de cap.) Nu m-am gândit să verific. Când chelnerița ne-a luat comanda, a întrebat: —Plătiți acum sau vă fac nota mai târziu? Nu, acum, am zis. S-ar putea să trebuiască să plec în grabă. Când am rămas din nou singuri, am spus: — În caz că te dovedești a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-o ca fiind a ei. O detest deja, a zis. E vreo problemă cu vinul? Nu, e perfect. Doar că îl bei puțin cam încet. Nu pe-atât de încet pe cât îți bei tu berea. De trei ori a venit chelnerița să întrebe - „E totul în regulă cu băuturile?“ - și de trei ori a fost trimisă la plimbare. După ce l-am pus la curent pe Aidan cu viața mea, mi-a povestit despre el. Despre cum a crescut în Boston, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Delicat, adio! — O să mănânce alunele, am zis prompt și m-am oprit pentru că tocmai apăruse. M-a sărutat, s-a strecurat lângă mine și a salutat-o pe Jacqui, dând din cap. —Pot să vă aduc ceva de băut? O chelneriță înșira pe masă șervețele pentru băuturi, apoi a pus în mijlocul mesei un bol cu alune și fructe. Un saketini 1, am spus. —Două, a zis Jacqui. —Și domnul? Chelnerița se uita spre Aidan. Nu sunt capabil să gândesc singur, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dând din cap. —Pot să vă aduc ceva de băut? O chelneriță înșira pe masă șervețele pentru băuturi, apoi a pus în mijlocul mesei un bol cu alune și fructe. Un saketini 1, am spus. —Două, a zis Jacqui. —Și domnul? Chelnerița se uita spre Aidan. Nu sunt capabil să gândesc singur, a zis. Să fie trei. Mă întrebam ce va zice Jacqui de asta. Erau cocteilurile o băutură prea feminină? N-ar fi fost mai bine să ia o bere? —Alune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
toată ziua. Asta a fost singura întrebare care i-a fost adresată toată seara, singura indicație că ceilalți o considerau ca făcând parte din grupul de petrecere. Altfel, toată lumea, inclusiv Jake, părea să aibă senzația că se afla acolo în calitate de chelneriță. —...trebuie să depășim înfierarea gunoiului. Această ultimă remarcă fusese rostită de Joss, ai cărui ochi ardeau cu o flacără mesianică. Gunoiul este o responsabilitate individuală, a tunat la rândul ei Jessamy. Trebuie urmat mottoul celor trei R - Reduceți, Refolosiți, Reciclați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
camere digitale. Ce noroc avuseseră să dea peste acest mic restaurant rustic (pe care până și localnicii Îl evitau cu un dispreț autentic). Ce noroc pe bucătar (pe care Wendy Îl promovase la rangul de „bucătar-șef“) și soția lui, chelnerița. Nu mai văzuseră un client Înfometat de trei zile. —Ce să comandăm? Întrebă Bennie pe toată lumea. Nu câine! strigă Esmé. Atunci poate șarpe? glumi Rupert. Oare mănâncă pisici? adăugă Heidi și se cutremură la acest gând. Domnișoara Rong traduse mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
piele și cămașă în carouri. Muzică country și pop în surdină, ca o leșie fierbinte și continuă. Deodată, am impresia că mă găsesc aruncat în plin turnaj al unui film american, un road-movie cu buget redus. Plus figura obosită a chelneriței, plimbându-se tot timpul printre clienții cu caschete trase pe ochi. Niciodată nu am văzut până acum o față de ființă umană atât de blazată, de împăcată cu soarta ei. Știe că va crăpa în acel fund nenorocit de lume, cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a spus brusc că trebuia cel puțin să-mi pun mâinile în fața sexului așteptând hainele pe care el (sau ea) îmi promitea să le caute. Numai punându-mi amândouă mâinile peste sex, abia atunci am resimțit o mare rușine. Unei chelnerițe i s-a făcut milă de mine și mi-a dat un șervet pentru a-mi elibera mâinile, căci trebuia să mănânc, și pentru a mă apăra de privirile celorlalți. Abia am avut timp să mă acopăr cu șervetul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
spre ieșirea nordică a stației Asagaya și mai mergeți vreo sută cincizeci de metri. Dați de un magazin de fierărie, unde o luați la dreapta. După vreo cincizeci de metri vedeți restaurantul „Salcia“. Domnul Uehara e încurcat cu una din chelnerițele de acolo și-și petrece tot timpul în preajma ei. M-am dus la stație, am cumpărat bilet și m-am urcat într-un tren care mergea spre Tokyo. Am coborât la Asagaya, am luat-o spre ieșirea de nord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Am coborât la Asagaya, am luat-o spre ieșirea de nord și, urmând indicațiile primite, am ajuns la „Salcia“. Era pustiu acolo. — Tocmai a plecat cu un cârd după el. Ziceau c-o să-și petreacă noaptea la Chidori în Nishiogi. Chelnerița era mai tânără decât mine, calmă, manierată și prietenoasă. Mă întrebam dacă ea o fi fata cu care s-a încurcat Uehara. — Chidori? Unde anume în Nishiogi? Eram descurajată și-mi venea să plâng. Mă întrebam dacă nu cumva mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vatmani, lucrători la poștă și femei de serviciu din birourile din Loop. Hering marinat și cafea pentru el, clătite și lapte pentru mine. Era tare sociabil în locul ăla, cu ceilalți clienți fideli ai cârciumii și cu grecul, Christopher, și cu chelnerițele. Nu avea mare lucru de spus, dar râdea la orice vorbă. La ora aceea criminală dintre patru și cinci, când chiar și cei cu cele mai puține motive de grijă sunt posomorâți și înnegurați, și parcă nu le-ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
valoare modelul ciorapilor mei croșetați când puneam picior peste picior, modul în care se asorta papionul cu gulerul Princeton mă loveau în inimă cu o putere și o foame extraordinare. Eram copleșit. Pentru scurt timp m-am combinat cu o chelneriță de la Symington, Willa Steiner. O duceam la dans la Merry Garden și mergeam apoi pe plajă. Mă lăsa cu bunătate să-i fac orice voiam, fără să facă pe deșteapta sau pe nebuna, căci era o fată drăgăstoasă. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Sunt foarte frumușele, nu-i așa? Mai ales aia brunetă. Superbă. Și ghidușă, parcă ar avea pe dracul în ea. Dar, Augie, nu uita că ești însoțitorul meu; eu sunt răspunzătoare de comportamentul tău. Și fata asta nu e o chelneriță așa că să nu te prind că-ți închipui știi-tu-ce. Dragă băiete, ești inteligent și cumsecade și vreau să te văd că avansezi. Am să am eu grijă de asta. Însă cu genul ăsta de fată n-ai nici o șansă. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vezi care e părerea lui! Întâi trebuie să învețe cum să gândească, asta dacă nu vrea să fie un nătărău care să lucreze toată viața pentru alții. Dacă n-aș fi cu ochii pe el, ar fi deja însurat cu chelnerița de vizavi, indianca aia cu nasul lat, cu un copil pe drum, și în doi ani ar fi gata să se împuște. Îi pui aur în față și el zice nu, preferă rahat! A continuat pe tonul ăsta, terorizându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fuste pe corp și pulovere și tocuri înalte care confereau un arc de nerăbdare încordată mușchilor gambelor ei; avea un pas mărunt și frumos și un râs violent, total, și critic. Nu-mi prea amintea de Willa de la Symington, tot chelneriță și ea. Willa, pe care eu personal o preferam, această fată de la țară - cred că aș fi putut să fiu perfect fericit împreună cu Willa și să trăiesc toată viața într-un orășel de provincie dacă aș fi avut șansa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Mimi. Însă ce voia ea să discute la cafea era de fapt o nouă metodă de avort de care auzise. Deja încercase să ia medicamente precum ergoapiol, să meargă, să urce scări, să facă băi fierbinți și acum una din chelnerițele de la local îi pomenise de un doctor lângă Logan Square care provoca avorturi prin injecție. N-am mai auzit de una ca asta, da’ merită încercat, și am de gând să mă duc. Cu ce face injecția? De unde să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]