54,187 matches
-
a fost o permanentă stare de suspiciune, dar constat din mărturisirile multora că aceeași stare guverna chiar și în diaspora. - Da, trebuie să fie un blestem al neamului nostru - ne certăm oriunde ne-am afla! Totuși nu trebuie să exagerăm chestiunea cu suspiciunea și cu dușmănia; să nu uităm că, după revoluția din 1848 au plecat din țară trei grupări - cea conservatoare a lui Heliade Rădulescu (din care făcea parte Grigore Grădișteanu, fratele unui strămoș al mamei), apoi gruparea considerată de
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
puțin mîndri de naționalitatea lor. Potrivit rezultatelor unui sondaj internațional, Planet Project, care s-a desfășurat între 15 și 18 noiembrie 2000 pe Internet, România se află pe ultimul loc, cu numai 46 la sută răspunsuri afirmative (dar despre această chestiune vom discuta cu altă ocazie)... Alți români ajunși în America, dimpotrivă, se arată refractari procesului de asimilare, trăind "drama imposibilității socializării, manifestînd de obicei o atitudine rezervată, dacă nu chiar rebarbativă în relațiile lor cu americanii". La aceasta își dau
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
orice religie instituționalizată, cineva care se consideră necredincios sau, în cazul cel mai bun, un "eretic gnostic" modern poate întemeia o teorie literară pe teozofia cabalistă altfel decât ironic - foarte, foarte ironic. Faptul că Bloom are atitudini extrem de ambigue față de chestiunile religioase este ilustrat abundent în cartea lui. De exemplu, el mărturisește că "mi-am găsit Biblia în poeți și Talmudul în criticii literari." În cartea de față, Sf. Pavel și Mahomed sunt considerați pur și simplu drept "genii ale limbii
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
peste care am dat în această carte sunt aceste comentarii asupra lui Dostoievski: "Obscurantismul lui, ceea ce el numește Creștinism rusesc, îmbrățișează un cult al tiraniei, o ură față de Statele Unite și față de orice democrație, și un adânc și vicios antisemitism."; " În chestiuni spirituale, el nu era decât un ignorant bigot (a bigoted know-nothing), al cărui autentic antisemitism a fost singura dovadă a elecțiunii lui ca profet rus." Undeva în cartea lui, Bloom spune: Întrebarea pe care trebuie s-o punem oricărui scriitor
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
lui era, pe deasupra, exact ce doreau irakienii să vadă: de pildă, un spital cu civili răniți. Nici pe Saddam, nici vreun buncăr, nici vreo armă chimică. Nimic esențial. Nu vreau să minimalizez îndrăzneala de care cei doi au dat dovadă. Chestiunea este legată de profesionalismul Antenei 1 care își trimite oamenii la război fără să-i înarmeze cu ce se cuvine. Nu era mai înțelept să ne ofere Coșarcă și Stoicescu informații luate de pe CNN (cum ne-au și oferit), să
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
unora de a fugi de greșeală și de a căuta corectitudinea lingvistică, percepută ca o trăsătură caracteristică și exclusivă a vorbitorilor educați de la oraș (urbanism). Cum am văzut mai sus, și dorința de a fi mai catolic decât Papa în chestiuni lingvistice poate duce adesea la greșeli supărătoare. A doua greșeală despre care mi-am propus să vorbesc în rândurile de față este oarecum asemănătoare celei dintâi, deși mult mai gravă. Într-un singur număr din "România literară", 8 din 26
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
lanț, inerție. Elita luptă împotriva istoriei. Tot ce e biruință istorică e mediocritate". Discursul istoric, purtător de particular, n-ar putea fi decît vătămător pentru creatorul care, în nobilă tradiție aristotelică, e îndatorat a urmări generalul, paradigmaticul, arhetipalul. Istoria eclipsează chestiunile esențiale ale conștiinței umane, avînd în consecință un rol alienant: În Însinguratul, se confesează Ionesco, dau cuvîntul unui personaj care este în conflict cu istoria sau, mai degrabă, care trăiește paralel cu istoria. Istoria și politica încearcă în van să
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
inclusiv din 1970), aforisme și interviuri, menite să clarifice aspectele legate de viața și opiniile (literare, dar și politice) lui Gheorghe Grigurcu. Autorul scrie pagini antologice despre viața într-un tîrg de provincie și își expune punctul de vedere în chestiuni controversate ale criticii literare (raportul dintre autor și operă, specificitatea și utilitatea cronicii literare, compatibilitatea dintre calitatea de poet și cea de critic literar, raportul dintre etic și estetic în judecata critică, disputa între generații, criza criticii etc.), are atitudini
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
cînd acuză rolul criticii în proliferarea nonvalorii: "Dacă revistele și editurile, cu toate bunele intenții, trimit în lume, periodic, cantități apreciabile de scrieri mediocre (...), cu adevărat de neiertat rămîne mediocritatea care dobîndește girul criticii. Aici rezidă, după părerea subsemnatului, miezul chestiunii. Conștiința critică, oricît de imperfectă, e un filtru împotriva subvalorii, care trebuie înțeles și respectat ca atare" (p. 299). Unele judecăți ale lui Gheorghe Grigurcu la adresa contemporanilor sînt excesiv de dure. Andrei Pleșu este luat în cătare (vezi p. 549) pentru
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
aceleiași comisii parlamentare pentru revizuirea Constituției. Deși reprezentanții autorizați ai majorității partidelor parlamentare și-au exprimat spirjinul pentru inițiativa A.N.U.C., se pare că există deja un acord politic asupra câtorva domenii care vor face obiectul revizuirii Constituției, chestiunea culturală nefigurând, deocamdată, printre acestea. În legătură cu fondul problemei, publicăm mai jos textul ce ne-a fost transmis de domnul avocat Roland Cotârlan, cosemnatar alături de A.N.U.C. al materialelor privind necesitatea completării Constituției cu prevederile referitoare la cultură. (Red
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
și simplu, nu ai ce face cu el". Lumea este pentru dramaturg agasant nonsemnificativă. Nu iraționalul se manifestă așadar în opera lui Ionesco, ci neraționalul care provine din îndoiala metodică, din impulsul a ceea ce, în duh cartezian, Camus numea o "chestiune de voință = a împinge absurditatea pînă la capăt". Întrucît absurdul nu e numai o experiență afectivă, ci și produsul unei operații logice, meditative (admite însăși Laura Pavel: "chiar atunci cînd se revendică de la un oarecare scepticism epistemologic, poziția teoretică a
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
poți trăi fără să povestești ce ai trăit, fără să poți mărturisi, pe scurt, dacă nu poți alege între "a trăi sau a povesti"? La Kertész "a trăi" înseamnă a nu trăi. Nu este vorba ca la Sartre de o chestiune morală, ci de o problemă psihică legată de faptul că nu reușești să povestești ce nu se poate trăi, ceea ce scapă oricărei categorii și în toate domeniile vieții. Or, în ce sens reușește Imre Kertész să ne facă să-i
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
de găsit urmașii. Numele sînt, în general, cele bine cunoscute istoricilor literari: Petru Grădișteanu, Gr. Gellianu, Alexandru Grama, Aron Densușianu și Anghel Demetriescu. Studiile au apărut între 1873 și 1903. N-am menționat întîmplător ghilimelele. Înainte de a intra în fondul chestiunii, e de văzut ce înseamnă detractor. Este evident că nu orice critic, oricît de drastic sau de neînțelegător, trebuie considerat detractor. Dl Dobrescu e conștient de diferența dintre unul și altul. Ampla prefață a d-sale se intitulează întocmai ca
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
lipsa lor de complexe, nu le-ar fi surâs, sincer vorbind, să dea senzația, fie și involuntară, a unor rezultate "subțiri" în zone de care nu se ocupă ca profesioniști. Apoi, sperând că am circumscris oarecum teritoriul dezbaterii, a doua chestiune presantă era definirea criteriilor integrării, evitându-se pe cât posibil jenantul rodaj al termenului în varii contexte. Unul dintre repondenți (Mircea Iorgulescu) a pus la îndoială proprietatea cuvântului integrare când este vorba de literatură și nu de politică sau economie, ca
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
devine o problemă de creativitate, iar vitalitatea biologică un înalt principiu estetic. Instinctul sigur de a ocoli capcanele calendarului și capacitatea rară de a fagocita clipele - fără ca noxele acestora să atace insidios ori să explodeze cu efect întîrziat - sunt adevărate chestiuni de stil și probe infailibile de rigoare morală. A sfida fără contenire proximitatea morții și a birui, cu armele propriei fragilități, ostilitatea materiei brute, seduse mereu de elanuri entropice, iată o componentă a capacității de a manipula ficțiunea pe care
Pe marginea unei capodopere by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14235_a_15560]
-
și a glisa către înjghebări anapoda. "Beția de cuvinte" e oricînd reprobabilă. Cassian Maria Spiridon o evită, păstrînd o claritate a expresiei în pofida faptului că se apropie nu o dată, cu emoția veșnicului învățăcel (vezi numeroasele citate din autori paradigmatici), de chestiunile dificile ale poeziei. Perspectiva d-sale e una preponderent spiritualistă. Fascinat de misterul creației lirice, o abordează entuziast sub semnul celor "trei virtuți teologale", conform Apostolului Pavel, care sînt interdependente: credința, nădejdea, dragostea. Esența poeziei, ne încredințează d-sa, este
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
și-a îndoielilor. Astfel, ea este absolutul ceasurilor noastre negative, nu al tuturor, ci doar a celor izvorîte din sentimentul de sufocare în universul verbal.(...) Cum trebuie să fie poezia: accesibilă sau ermetică, cu «mesaj» sau gratuită - asta-i o chestiune secundară. Exercițiu sau revelație, totuna. Ceea ce-i cerem este să ne izbăvească de sufocarea, de chinurile vorbirii. Cînd reușește, ea ne aduce, pentru o clipă, mîntuirea". Din acest punct de vedere, al artei verbale concepute ca o grație, ne apare
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
și se publică din ce în ce mai mult. Se și citește pe măsură? O mare parte, chiar cea mai mare parte din ceea ce se publică rămâne fără nici un cititor. Aceasta este bănuiala unor oameni de știință de mare prestigiu, dar, desigur, într-o chestiune de acest fel nu putem formula decât ipoteze. Avem în vedere aici literatura științifică, a cărei structură de ștafetă permite detectarea unor simptome ale fenomenului la care ne referim. Lăsăm cititorului să aprecieze în ce măsură considerațiile de față rămân plauzibile dincolo de
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
Simon sau Robbe-Grillet, făcând act de pionierat în opinia critică a momentului (suntem în anii 1957-59) prin analize foarte exigente; întâmpină - nu fără anumite rezerve privind determinismul excesiv în care este plasată literatura în raport cu o istorie mai degrabă pusă în chestiune de scriitori - debutul lui Roland Barthes cu Gradul zero al scriiturii; sesizează aspectele inedite ale personalității lui Sartre revelate de introspeția propusă de Cuvintele sale, salută publicarea Manualului de descompunere a "gânditorului crepuscular" Cioran, "venit din România", care "contra optimismului
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
de a se "obține" pe sine. Notând că prozatorul nu are harul observatorului detașat al celorlalți, că rămâne mereu întors spre propria subiectivitate, problematizând-o și propunând "atitudini de viață ce presupun alegeri prealabile ce pot fi constant repuse în chestiune", criticul evidențiază caracterul demonstrativ, oarecum didactic și ilustrativ al prozei gidiene. "Romancier, cu toate acestea", cum sună titlul unui subcapitol al analizei, Gide vede "alături de povestirea-teoremă... necesitatea unui roman-polifonie", cu vieți și voci simultane ale personajelor antrenate în aceeași acțiune
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
e cu chimia, care sunt marii specialiști din domeniu, în ce constă importanța fiecăruia... E bine ca fiecare să-și delimiteze o zonă de competență și să aspire să devină un specialist în ea. Dar cunosc medici mai competenți în chestiuni de literatură decât "literați" cu toate diplomele luate, prozatori buni care sunt și matematicieni străluciți, ba chiar istorici literari eminenți care nu au făcut studii de filologie. Regretatul Ovid S. Crohmălniceanu, de pildă, avea diploma de... inginer constructor. Îmi place
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
și-n lat. A suferit teribil cînd revista a trebuit să dispară. Ceva s-a rupt în el. Dar și-a asumat, tot tăcut și interiorizat, durerea. Rubrica săptămînală din Dilema îi dădea confortul prezenței, al esențializării unei idei, unei chestiuni. Un extraordinar exercițiu al condeiului scriitorului pus în pagină în una dintre cele mai prestigioase reviste de cultură și atitudine. Diogene cîinele, Platon, Socrate, Apa, Repetabila scenă a balconului, Transfer de personalitate, Oglindă, De mers în pustiu, Cine ajunge sus
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
de pe ecran!), am să spun că am văzut filmul la două-trei zile după premieră, la Scala, într-o dimineață, într-o sală înghețată, neprimitoare și goală, în care un individ răspundea cu o voce răsunătoare la mobil, în timpul filmului, rezolva chestiuni de serviciu, degajat și tare, fără ca nimeni să-i spună "dă-te mai încolo"; nici n-ar fi avut cine să-i spună, pentru că unicul "plasator" era foarte absorbit de film, intrase în rolul de spectator! Problema este că, iată
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
tinerețe ale părinților săi (chiar dacă recunoaște în cîteva rînduri că își adoră mama) nici nu se lansează, ca atîția alții (hélas, post festum) în rechizitorii iacobine la adresa defunctului sistem comunist. Ceea ce își propune el este să înțeleagă. De aceea tratează chestiunea cu empatie. Se pune în pielea celor care au crezut sincer în valabilitatea preceptelor comuniste. Încearcă să reconstituie din interior elementele care au făcut din acest sistem criminal o fascinație pentru milioane de oameni, așa cum mărturisește într-o discuție cu
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
iugoslavizare, s-ar fi mers spre destalinizare plus desovietizare. Dacă se mergea spre albanizare, se mergea spre desovietizare și superstalinizare. Prin comparație cu Dej, cu Răutu, cu Ceaușescu, Pătrășcanu era un potențial Tito" (p. 216). Cum trebuie pusă în discuție chestiunea crimelor comuniste în așa fel încît să nu fie lezată sensibilitatea milioanelor de oameni care au crezut sincer, au sperat și au suferit, în numele acestei utopii? Vladimir Tismăneanu oferă un răspuns indirect la această întrebare atașînd la sfîrșitul volumului superbele
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]