195 matches
-
puști și tărgi de pînză. CÎnd fețele palide ale tinerilor marinari englezi se Întoarseră spre soare, o miasmă de boală și răni ieși din camera Întunecată, Învăluindu-l. Caporalul japonez se uită fix la Jim, chircit În pijamua lui printre chiștoacele de țigări. Trînti ușa și Jim Îl auzi țipînd, În timp ce Îl lovea pe unul dintre soldații japonezi cu pumnul. O oră mai tîrziu plecaseră toți, lăsîndu-l pe Jim singur În salonul de copii. CÎnd răsună claxonul În Avenue Foch, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
legat de Shanghai, anii petrecuți În lagărul de la Lunghua Îl goliseră de viață. După ce ajunsese În lagăr, Jim se bucurase să-l găsească acolo, dar acum Își dădea seama cît de mult se schimbase domnul Maxted. Ochii lui căutau mereu chiștoacele de țigară aruncate de paznicii japonezi, dar numai Jim era destul de iute ca să le culeagă. Jim Îl lua În rîs din cauza asta, dar Îl ajuta pe domnul Maxted din nostalgie pentru visul lui din copilărie de a ajunge să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
A țigări Victoria și a lavandă. Mirosul lui cald topindu-se În mirosul rece al iernii. Peste optsprezece ani, Într-un noiembrie Înghețat, va muri. Tânăr și frumos. Slab și hăituit. Mirosind a crizanteme, a hoit, a cloroform și a chiștoace de Mărășești. De ce nu poți să-i spui, așa, din senin: „Tată, am luat un patru la germană!” Strângi din dinți și ești doar mândru. Ești totuși unul din pionierii curajoși ai detașamentului tău. Ai dus la școală zece kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îți povestește. Cum a fost el pește la Crucea de Piatră și-ți explică ce e ăla un pește și cum a vrut sora lui să-l otrăvească cu stricnină că de-aia a paralizat la picioare. Fumează tutun din chiștoace, Își face țigările cu hârtie de ziar și-ți spune că nimic pe lume nu-i mai urât decât o femeie crăcită, și-ți explică cum se vede când o femeie este crăcită și ce culori se văd acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Apucatul ăsta de cot, acest „voi“ în loc de „dumneavoastră“, întrebările astea despre „iugăre“ și despre cât „face“ vițelul, și pe urmă tăcerea și datul din cap, privitul în depărtare, până ce ochii țăranilor, care îl priveau cu pleoapele strânse, nu din cauză că fumau chiștoace, ci pentru că, de când se știau, nu avuseseră încredere în domni cu cravată și pantofi lustruiți, se făceau rotunzi și mari și eu însumi vedeam uimit că acest W., care era tatăl meu, avea ceva străin mie, dar comun cu țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
chiar acolo, în costumul lui negru, cu pălărie și mănuși, cobora trei trepte până la ușa unui local plin de fum, intra în încăperea scundă și se ducea la o masă la care ședeau bărbați în haine de lucru, își fumau chiștoacele și beau bere, își treceau mâinile peste chelie sau își scărpinau bărbia, dar când își făcea apariția domnul acela în vârstă, atât de amabil, se ridicau plini de respect ca să-i strângă mâna. El se așeza alături de ei, era servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sta gata să plesnească, descuia ușa odăii răsucind cheia aproape fără zgomot. Pentru o clipă rămâneam locului, orbit de răsfrângerea luminii din fereastra de vizavi și de la ușa dinspre grădină; mă respingea și mirosul umed și rece lăsat de fumul chiștoacelor. Simțeam femeia lângă mine, corpul acela înfășurat în stofa imprimată cu flori mari, simțeam o așteptare, pe care eu - fiul unui proprietar de fabrică - ar fi trebuit s-o îndeplinesc ca locțiitor, o așteptare care avea fără îndoială de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și alți oameni, își luau scaunele pliante și se așezau în zilele de duminică - în special la primele sfârșituri de săptămână calde de primăvară, când automobilele își obținuseră din nou permisele pentru semestrul de vară - pe marginea străzii. Bărbații, cu chiștoacele lor și câte o sticlă de bere, femeile, cu ceva de împletit. Urmăreai uimit modelele care treceau pe lângă tine, fără să trebuiască să te miști, de parcă strada ar fi fost un rând dintr-un text, care te lămurea mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj de un fel cu totul aparte: „...chiștoacele țigărilor răsucite de mână sunt curbate fiecare altfel, dar întotdeauna vizibil; scrumiera îmi comunică zilnic dacă criza mea face progrese.“ Privind lucrurile din perspectiva zilei de azi și de îndată ce împart evoluția anilor de până acum în trei secțiuni - a nefumătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
devenit mai târziu autonomă și a alimentat omnivorul roman, astfel încât pentru continuarea acestei relatări nu mai pot fi folosite decât niște rămășițe. În niște fotografii făcute de Hannes, fratele Trudei Esser, Geldmacher și cu mine fumăm împreună cu Franz Witte niște chiștoace semănând cu cele de trabuc. Cât de importanți părem, fiecare în rolul lui! Ah, prietenii mei! Amândoi continuă să-mi lipsească. Amândoi s-au stins de tineri. Amândoi au înnebunit din cauza talentului lor, dar și a lor înșiși; am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
toți, până hăt noaptea târziu, da canci. Cu mine a parolat o vreme și, fără să-mi sufle vrunu, am răspuns la toate Întrebările. N-a rămas cameră necăutată. A mea a controlat-o prolix, care-a umplut-o dă chiștoace și scrum. Numa morcovu ăla dă Poyarré, care cine știe ce pile are, și - pă bune - alde Grandvilliers n-a fostără deranjați. N-a luat-o la Întrebări nici pă Clementine, care dase pă față furtișagu. Toată ziua s-a vorbit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l pierduse-n război, nu ca mine, după aproximativ o lună nimeni n-a mai vrut să-mi acorde vreun credit, un respiro, sau măcar o țigară, și erau oameni pe care-i cunoșteam de mult, fumam acum propriile-mi chiștoace pescuite din gunoi pentru că soția mea refuza să mai ducă gunoiul, și, În cele din urmă, au izbucnit, inițial temperat, ultragiile, un șofer, de exemplu, m-a scuipat din mașină, ai luat premiu, bă, nenorocitule, și tot un pîrlit ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Lynn arestată. Exley l-a plesnit direct În figură. Omul de la laborator arătă spre o etajeră cu rafturi răsturnate: — ..okay, deci partea din față a tipografiei arăta mulțumitor, așa că făptașul nostru nu i-a dat atenție. Aici am găsit niște chiștoace de țigară Într-o scrumieră. Două mărci diferite. Deci putem bănui că frații Englekling au lucrat pînă tîrziu. Să presupunem că făptașul a descuiat ușa din față, s-a strecurat În vîrful picioarelor și i-a luat ca din oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei negru pe pernele canapelei și pe podea, espadrilele aruncate sub birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se întreceau în a-și sabota propriul habitat. Bătrâna de la 3 deșerta mâncarea direct în closet, transformând băile etajelor inferioare în delicioase săli de prezentare a vinetelor, conopidei și verzei dulci. Nepoata ei de la demisol bombarda holul cu semințe și chiștoace. Cât despre chiriașii de la scara B, ei își trimiteau periodic chiloții și cârpele murdare ca flote de submarine pornite în recunoaștere (și, inevitabil, eșuate) în țevile de canalizare. Tot de la scara B veneau și proiectilele aeriene, dar de la garsoniera ultimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de transpirație și parizer, cum numai la noi poți întâlni. Parcă tot vagonul mâncase în același timp, în mers, după o zi grea de muncă. Puțeau hainele, puțea părul, se aburiseră geamurile de-atâta acid și grăsime. Pe scaune rămăseseră chiștoace și ziare cu resturi de brânză. Te simțeai ca-n 331. N-aveai de ce să te ții, pe ce să pui mâna. Asta era. Mi se cerea prea mult, ca o îmbrățișare cu-o femeie murdară; pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i tragă de barbă sau ce?“ „Sau să nu le stingă țigara-n orbite.“, am admis, cu jumătate de gură. Cât nu puteam eu să sufăr facultatea asta, tot mă apucau nervii când era devastată. Unde întorceai capul, găseai numai chiștoace, urme de tălpi pe pereți și statui ciobite sau împroșcate cu suc. La intrare, patinai pe rahații rămași din timpul nopții, de la cerșetori: unul după altul, ca mușuroaiele de cârtiță. Le-aș fi tăiat o mână vinovaților, ca-n Arabia Saudită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu șase trepte, pe care nimeni nu-și amintea s-o fi văzut vreodată mergând: încremenise în panourile de marmură care-o încadrau, ca un basorelief de metal. La Colțea, scara funcționase câteva ore, dar se înfundase cu hârtii și chiștoace aruncate de trecători. Dincolo, spre Muzeul de Istorie al Orașului București, se furaseră benzile de cauciuc de pe margini, iar la Teatrul Național nu se mai montase nimic, tot nu folosea. Doar spre metrou rula una, cu șenilele descentrate: zdroncăneau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deșertăciunea peisaj, clipele de negru compact Ruginoasa Tîrgu Frumos DN 28 așteptare răsplătită, mașini-trasoare descriu cotiturile cu încetul, de credință pînă aderă la tren, negrul nopții moaie înghețul, Tîrgu Frumos crucea începînd din deal, țigara același loc, aceleași gesturi, patru chiștoace sub picior, apleacă-te să scuipi, regizezi exclamațiile la telefon, mucul în scrumiera de pe culoar, între ieșiri am consumat G.G. Marquez, "A trăi pentru a-ți povesti viața", lectura pe alocuri în comun, Sîrca pomicultură, iazurile accelerația de linie dreaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de tărie în față, povesteau din experiența lor în lupta cu această forță nevăzută încă de nimeni. Am mers la Crasnaleuca ieri și am intrat în adăpostul stației de autobuz de la răscruce. La Zgîrieta ? Da, acolo. Pe jos erau șapte chiștoace de Carpați cu filtru. Au fost acolo șapte ... Nu, unul, dar a fumat șapte țigări. A așteptat să se așeze noaptea ... Sigur este de peste Prut. Sau vrea să treacă Prutul. Nu. Am mers pe urmele proaspete de pe zăpadă. Duceau spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acuma se face ziuă și Încă n-am căzut la o Înțelegere. Tăceam toți patru și poate că n-am mai fi avut mult până să adormim acolo-n cur pe saltele, cu sticlele și farfuriile pline cu scrum și chiștoace dinainte. Fusese ceva care ne făcuse să ciulim urechile. Un vuiet Înfundat și pe urmă am auzit două bubuituri distincte, și numaidecât s-au pornit Împușcături răzlețe alternând cu rafale de mitralieră. Altminteri, zvonul războiului de afară abia de ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
colțuri, vedeam că sergentul de serviciu nu-i dă raportul comandantului de companie, iar a doua zi dimineața aduceam comandantul de companie: "Măi, dă-i tu raportul lui, dacă nu ești în stare să-l primești de la el!" Sau, găseam chiștoace pe jos și înșiram cadrele pe-un rând: Puneți mâna și le culegeți voi dacă nu sunteți în stare să vă puneți subordonații să le strângă!" S. B.: Asta da, știu că mai făceați, căci au ajuns și la noi
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
culegeți voi dacă nu sunteți în stare să vă puneți subordonații să le strângă!" S. B.: Asta da, știu că mai făceați, căci au ajuns și la noi poveștile: Ați văzut ce-a făcut Mureșan? A pus cadrele să culeagă chiștoace". De asta îmi amintesc. Râdeau și cadrele noastre dar cu reținere, ca să nu strice autoritatea colegilor lor în fața noastră. M. M.: Ce să le fac dacă ei n-au fost în stare să-și pună subordonații? Era o chestiune normală
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
aveam și țigări, că ne mai dădeau minerii francezi. - „Caporal”? - „Caporal”, sigur. Dar nu numai „Caporal” - erau și țigări mai bunicele. Nu țin minte să fi fost „Gauloises”... Prețurile variau. De exemplu, o țigară reprezenta, dacă țin bine minte, șapte chiștoace de țigări. Parcă două țigări erau o porție de pâine. De la cine puteai să cumperi? Pâine nu puteai să cumperi de la deținuții obișnuiți, pentru că ar fi murit și nu mai aveau ce face cu țigările. Însă cumpărai de la Stubendienst sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
umbli, să scrii, să ai creion sau stilou; n-aveai voie să coși, să ai ac... Ce, ăstea-s povești! Dar bineînțeles se mai găsea la noi, câte un bețișor, câte un ac, că întotdeauna eram prevăzători. Și care mai aveau chiștoace, aveam „neagra” ascunsă la lumina de deasupra ușii și băgata de dedesubt așa... Ce era „neagra”? Un nasture cu ață, cu care poate te jucai când erai copil. Se învârtește nasturul și aveam o cârpă și o pietricică pe care
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]