200 matches
-
să-i asculte cu atenție explicațiile, dar nu reuși din prima, de aceea el încărcă arma din nou. Tarabagiul aprobă toate aceste manevre, bucuros că nu trebuie să se deranjeze de pe taburetul lui, și continuă să-și molfăie între buze chiștocul. Petrache lipi cu o mână umărul fetei de pușcă, iar cu cealaltă o cuprinse de mijloc, proptindu-i cotul în căușul palmei. Ținând-o astfel în brațe, se simți cuprins de o căldură care pornea din coșul pieptului, șerpuia prin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Fane. Nu știu, mă gândesc și mi se face milă de el, așa șchiop și știrb... Mai bine iau totul asupra mea. O să fiu eu Dumnezeul șchiopilor. Tu, Chiorule, ai să fii Dumnezeul orbilor. Fiecare cu Dumnezeul lui. Și tu, chiștocule ? Coltuc rătăcea printre florile lui. — Eu, ce ? întrebă, tras îndărăt din lumile încrucișate. — Tu al cui Dumnezeu ești ? — S-o găsi cineva să se închine și la mine, spuse flăcăul, nehotărât. — Tu nu poți să fii Dumnezeu, hotărî Costică, trecându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
purta straie ponosite de călugăr. Avea părul vâlvoi, o barbă lungă și ascuțită, și-și ținea mâna dreaptă astfel încât să întruchipeze brațul arhanghelului Mihail. Dacă stăruiai însă cu privirea, observai că binecuvântarea pe care o strângeau degetele lui era un chiștoc de țigară pe care, de altfel, îl și duse la buze, trăgând din el, cu un ochi pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele țuguiate pe mucul îngălbenit, ar fi sugerat duhovnicie, dacă n-ar fi fost privirea fixă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scoase ca din același gâtlej, făcură o tură prin fața audienței înveselite. Apoi trecură la numărul de senzație. Puțică din dreapta începu să mănânce semințe de dovleac, băga câte una în gură și Puțică din stânga scuipa cojile. Apoi Puțică din stânga ceru un chiștoc aprins și trase un fum pe care Puțică din dreapta îl scoase pe nări. Apoi trase Puțică din dreapta și Puțică din stânga suflă câteva rotocoale desăvârșite. Fură atât de impresionați, încât Lucică încercă zadarnic, arătându-se pe rând ciung, olog, amândouă deodată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buzelor. Își făcea, din când în când, câte o cruce largă și continua, absorbit. — Nu te mai fă atâta, îi aruncă Pârnaie, plictisit. Nu e nimenea pe aici să te vadă. — Lasă-l să exerseze, interveni Bunelu, privind trist la chiștocul pe terminate. Ca să poți convinge pe alții că nu te prefaci, trebuie să fii și tu convins. Cum vine, ca să păcălești pe alții, tre’ să fii primul păcălit. Uite, io de multe ori nici nu știu dacă nu sunt orb
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cârlige. Să strigăm la el, poate ne-aude, deși niciunul nu știa pe ce nume să-l strige. Să-i băgăm ciorapul în gură, să nu-și muște limba ori să-și spargă dinții. Bărbatul de la parter, care trăgea din chiștoc, era singurul care nu se îmbulzise, preferând să stea deoparte, rezemat de tocul ușii. — S-a pișat pe el, observă și această constatare fu unica lui contribuție. — Rața ! strigă Maca, peste vocile celorlalți. Unde-i rața ? Primi cinci răspunsuri simultane
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cald, că altfel poate să se ducă la closet și să-și dea drumul el însuși pe acolo pe unde a lăsat tocmai ceva din el. Sufletul e Foamea, o Sete îngrozitoare și simțirea ciudată la Karli când își vâră chiștocul în Herta. Sufletul, asta-i, că trebuie să te prindă râsul când te chiorăști la un om care dă ortul popii. FOTZI (țopăie până la Karli): Rog bani pentru muzică. (Karli o apucă brutal între picoare și îi scuipă în palmă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ce era ori ce a fost Întotdeauna: un perfect fecior de lele. Celălalt s-a uitat atent la mucul de țigară pe care Îl ținea Între degetul mare și arătător. Apoi l-a aruncat departe, ca și pe cel dinainte. Chiștocul a căzut În același loc. - Dumneata nu ești prea milos, domnule. - Nu sunt. Dar e ciudat că spui asta. - Și, după părerea dumitale, ce ne ocrotește? Cultura, cum ai insinuat mai Înainte? Arta? - Nu știu. Nu cred. Markovic părea decepționat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sub lumina zenitală foarte puternică care Îl acoperea tot, s-a spălat pe mâini și pe brațe și, după ce s-a gândit o clipă, s-a dus la croatul care, tot așezat și nemișcat, stătea la umbră. Avea Între ghete chiștocuri de țigară stinse, o pungă de plastic cu gheață și patru cutii cu bere. - Frumoasă priveliște, a spus Markovic. Au rămas cu ochii la Întinderea albastră care, de la poalele falezei, se deschidea spre orizont În evantai: gurile de la apus la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
A privit În jur, parcă pentru a vedea dacă nu uitase nimic. Apoi a făcut stânga-Împrejur și a ieșit afară. Faulques s-a dus după el. - Una dintre aceste vizite poate fi diferită, a spus Markovic. - Presupun. Croatul a aruncat chiștocul pe jos și l-a zdrobit conștiincios cu vârful ghetei. Apoi l-a privit drept În față pe pictorul de război, fără să clipească, și pentru Întâia oară i-a Întins mâna dreaptă. Acesta a șovăit un moment și, În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
elogiază legea prieteniei, lege nescrisă: "Parcă-l văd/ în pragul cârciumii/ Târând bețivi-n urmă toată gloata:/ avea priviri de foc și pumnii grei/ Și mușchii pe ciolane cu lopata (Pîcă)"."Prietenul la ultima țigară -/ cu prietenul își va-mpărți chiștocul!". "Sonetele aeriene" includ o "ars sonetica": Catrenul e o pereche de doi gemeni,/ Două catrene asemeni e-un quadruplu,/ E-o nuntă petrarchistă, scrisă-n cremeni; Shakespearian sonetu-i mult mal simplu." Se auto-consiliază, cerând un sunet nou în vechea goarnă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-i zguduie creierii și să-i usture palma, totuși se făcea că nu nimerește persoana. Cu lacrimi în ochi, dar cu zîmbetul pe buze. Gîtuindu-și strigătul de durere. Radu era foarte bucuros că nu era ghicit. I-a dat un chiștoc găsit pe stradă și a rîs cînd pe Cornel l-a apucat tusea. Au urmat și altele. Cornel scotocea prin scrumiere după chiștoace bune pentru Radu. La televizor a fost un caz cu doi băieți, dintre care unul l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mâna în buzunar și a scos nu un cuțit cum mi-a trecut mie prin capul ăsta prost, pentru că dacă ar fi vrut să mă facă, ar fi putut să o facă în timpul cât eu dormeam, deci a scos un chiștoc de țigară, de fapt un pumn de chiștoace, și pe care, fără să-și mute privirea de pe mine, mi le-a întins mie să-mi aleg cea mai bună țigară de acolo. Mă fixa. A dat scurt din cap ca să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ales pentru mine, care nu mai mâncasem de cu o seară înainte. Cred că eram în lift deja de vreo opt ore, ideea cu desfăcutul panoului din tavan venindu-mi imediat după ce amicul îngălat m-a servit cu prima țigară chiștoc, asta cam la patru, cinci ore de la primele vorbe schimbate. Cam atunci am abandonat și speranța părăsirii locului înainte de sosirea dimineții. Și ușor, ușor, am început să-l chestionez, mai mult de plictiseală. El mi-a răspuns ce a vrut
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
precis, o caută, aruncă plicul alături de o carte pe masă (ba chiar deasupra cărții, e bine să fim atenți la amănunte că nu știi niciodată de unde sare cheia textului), se Întoarce către scrumiera de Limoges (e epatant, nu?), Își ia chiștocul (se cam consumă repede țigările de foi și costă al dracului!) și se lasă să cadă puțin cam teatral Într-un fotoliu odihnitor; pot spune că aproape s-a ascuns, Întrucât nu-l mai văd; doar dâra de fum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avem „narativitate“, nici „spațiu romanesc“, nici nimic!); el Își ia tacticos țigara de foi Între degetele mâinii drepte, caută ceva pe masă, da, o brichetă (țigara se stinsese Între timp, cum era și firesc cu atâta lipsă de acțiune); aprinde chiștocul ce-i rămăsese, trage În piept adânc, aruncând fumul alb apoi În cercuri rare (știți, sunt puțini indivizii ce reușesc această scamatorie: aproape că aș ieși din colțul meu să-l Întreb cum face, să mă Învețe și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mama și tatăl său și spera că vor veni să-l viziteze curînd. Ascultă hidroavioanele care zburau de la baza aeriană navală de la Nantao. — ... Ah... ah... Soldatul clătină din cap, se aplecă din nou și cercetă podeaua imaculată În căutarea unui chiștoc. Pe coridorul aflat dedesubtul palierului, Jim putea auzi călugărițele misionare franțuzoaice dicutînd În contradictoriu cu poliția japoneză, care acum ocupa această aripă a spitalului. În ciuda saltelei tari, a pereților văruiți pe care se aflau icoane deasupra fiecărui pat - pruncul Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ar putea să-l vadă pe tatăl lui, cînd caporalul de gardă urlă o comandă În casa scării. TÎnărul soldat era Îngrozit de acest caporal mărunt și sever, care părea să fie gradul cel mai important În armata japoneză. Azvîrli chiștocul de țigară, Își luă pușca și ieși din salon, făcînd cu degetul un semn amenințător spre Jim. Mulțumit să rămînă singur, Jim se dădu imediat jos din pat. Pe fereastră, putea vedea un grup de orfani chinezi convalescenți pe balconul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cîmp, alergă spre zidul Împrejmuitor. Locotenentul Price abandonase Opelul și Încărcătura lui de mătăsuri și rații. CÎnd Jim ajunse acolo, găsi camionul stînd singur Între parapetele antitanc. Pe jos, lîngă ușa pasagerului, se mai ridica Încă un fum slab de la chiștocul ultimei țigări Lucky Strike a lui Tulloch. Jim se uită pe geam la bord. Ar putea oare să conducă mașina pînă la Shanghai? Era prea periculos să se predea soldaților naționaliști din stadion, ei l-ar Împușca la vedere, luîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de tuia, încât osiile se făcură surcele, carul căzu pe-o parte și animalul, cu ochii ieșiți din orbite și cu nările căscate, galopa prin grădină. Strigând și înjurând, bărbații de la garaj năvăliră la fața locului; căruțașul, ținând în continuare chiștocul între buzele strânse, își lovea animalul ca turbat, până când doi bărbați îl trântiră la pământ, un al treilea se agăță de hățurile calului, încercând cu vorbe domoale să calmeze animalul, pentru a-l duce, în sfârșit, de acolo. Pe banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar fi lăsat smulsă de acolo, halele de producție erau ridicate. Și în acele clădiri înalte și luminoase „It’lienii“ băteau cu ciocanele de mama focului, sudau, înșurubau cu chiștocul în colțul gurii, locuiau în case țărănești goale-goluțe, pregătite pentru demolare, ca să facă loc unui șantier pe care alți italieni deveneau sclavii mașinilor pe care cei de aici le construiau. Trebuia să se ridice urgent o nouă clădire pentru birouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care bântuiau Primul Război Mondial, Verdun, inflația. Îi răsplăteam cu țigări, valuta mea: le dădeam câte două-trei, pe care le fumau imediat după ședință sau după un acces mai lung de tuse până când abia dacă mai aveau de unde să țină chiștocul. Fiindcă tot nu fumam, acum eram solvabil la orice oră, rezervele mele de tutun fiind sleite cu precădere de desenatul după model. O singură dată s-a întâmplat ca un bătrân cu părul ondulându-i-se vâlvoi pe cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
empanaditas care, după miros, par să fie cu carne de porc. Ager ca duelgiii, Montenegro s-a suit pe-o bancă, Îndeplinind ordinul maestrului. Apoi a coborât cu un salt teatral. — Toate la vremea lor, a spus, privind fix un chiștoc strivit. A scos un ceasornic mare din aur; i-a Întors arcul și l-a consultat: Astăzi este 17 iulie; se Împlinește exact un an de când ați descifrat trista enigmă din Castellammare. În această atmosferă de cordială camaraderie, ridic paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nimeni. Naratorul pleacă, mânat de necesități care țin de domeniul practicii. Revine după zece ani. Don William a murit, fiul dăinuie În legea lui, În mansarda plină de mașinării și cu respirația regulată. Plecând pentru totdeauna, naratorul lasă să cadă chiștocul unei țigări aprinse, care dă foc casei de țară, și nu va ști dacă a făcut-o Înadins sau din pură Întâmplare. Așa se sfârșește povestirea lui Huergo, care În vremea lui era ciudată, dar pe care astăzi o depășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ajutat să intru la psihiatrie, Autoportret, Grigorescu nu. Gâdea. În ’82, Mașa, de care m-am Îndrăgostit la cutremurul din ’77 și-am continuat să mă Îndrăgostesc În sala de disecție unde-i puneam cîte unui cadavru mai trist un chiștoc aprins În gura fără buze, prima lui țigară În noua atitudine, și ea o arunca furioasă, s-a Îmbolnăvit de un sindrom alergic extrem de rar, Stevens Johnson, nimeni de la Victor Babeș nu știa ce-i ăsta, nu văzuseră așa ceva, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]