229 matches
-
Înțeles. — Și dacă Patta nu Încearcă să te oprească? Brunetti ridică din umeri. Va aștepta și va vedea. Paola luă farfuriile. — Desert? El scutură din cap. — La cât se Întorc acasă copiii? Făcându-și de lucru prin bucătărie, ea răspunse: — Chiara vine pe la nouă. I-am spus lui Raffaele să vină până la zece. Diferența din felul cum se exprimase spunea Întreaga poveste. — Ai vorbit cu profesorii lui? Întrebă Brunetti. — Nu. E prea devreme, mai este din an. Când e prima ședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcut. Uită-te la televizor. — Urăsc televizorul. Atunci, ajută-mă să spăl vasele. — Ador televizorul. — Guido, repetă ea nu exasperată, dar nici departe de asta, ridică-te doar și pleacă de lângă mine. Auziră amândoi sunetul unei chei În broască. Era Chiara, deschizând ușa zgomotos și scăpând un manual școlar când intră În apartament. Străbătu holul spre bucătărie, Își sărută ambii părinți și se duse lângă Brunetti, cu mâna pe umărul lui. — E ceva de mâncare, mamă? Întrebă ea. — Nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
rău: — Bun, te-am prins. Mărturisește. Unde le ții? — O, papà, Încetează, zise ea, zbătându-se de Încântare. Tocmai am mâncat. Dar apoi mi s-a făcut din nou foame. Ție nu? — Tatăl tău așteaptă de obicei măcar o oră, Chiara. Apoi, cu mai multă blândețe, Paola Întrebă: — Fructe? Un sandviș? — Amândouă? se rugă ea. Pe când Chiara termină un sandviș, o chestie masivă plină cu prosciutto, roșii și maioneză, apoi Înghiți două mere, se făcu timpul să meargă cu toții În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de Încântare. Tocmai am mâncat. Dar apoi mi s-a făcut din nou foame. Ție nu? — Tatăl tău așteaptă de obicei măcar o oră, Chiara. Apoi, cu mai multă blândețe, Paola Întrebă: — Fructe? Un sandviș? — Amândouă? se rugă ea. Pe când Chiara termină un sandviș, o chestie masivă plină cu prosciutto, roșii și maioneză, apoi Înghiți două mere, se făcu timpul să meargă cu toții În pat. Raffaele nu se Întorsese până la unsprezece treizeci, dar Brunetti, trezindu-se În timpul nopții, auzi ușa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
alt om: prietenos, jucăuș, deseori drăgăstos. Îl disprețuia. În duminica aceasta, Brunetti se trezi la șapte, gândindu-se la ce ar putea face cu banii pe care-i câștigase la cazinou. I-o putea lua Înainte socrului său cumpărându-i Chiarei un computer. Își putea lua o nouă haină de iarnă. Puteau merge cu toții la munte o săptămână În ianuarie. Zăcu În pat o jumătate de oră, cheltuind și răscheltuind banii, apoi fu În cele din urmă alungat de acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un vag iz de la peștele ce se vindea acolo de sute de ani. Traversă un pod, se Întoarse la stânga și intră Într-o pasticceria. Comandă o duzină de foietaje. Chiar dacă nu le mâncau pe toate la micul-dejun, era sigur că Chiara avea să le dea gata În cursul zilei. Probabil În cursul dimineții. Balansând pachetul dreptunghiular În palma Întinsă, se Întoarse spre Rialto, apoi coti la dreapta și o luă Înapoi spre San Polo. La Sant’ Aponal, se opri la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
citească Paola În ziua aceea. Din nou acasă, treptele părură să nici nu existe când urcă la apartament. O găsi pe Paola În bucătărie, cu cafeaua umflându-se În ibric. Din capătul holului, Îl auzi pe Raffaele cum striga la Chiara prin ușa de la baie: — Hai, grăbește-te. Ai stat acolo toată dimineața. A, poliția apei reintrase În serviciu. Puse pachetul pe masă și desfăcu hârtia albă. Mormanul de foietaje strălucea de zahăr topit și câteva fire de zahăr pudră plutiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acesta, lungul drum cu barca spre insulă, soarele scânteind pe harababura aiuritoare a caselor colorate țipător pe măsură ce se apropiau de ele, Îi Înălță sufletul și mai mult. — Bună ideea, fu ea de acord. Și ce facem cu copiii? — Întreabă-i. Chiara va dori să vină. — Bine. Poate că va vrea și Raffi. Poate. Paola aruncă spre el Manifesto și luă Corriere. Nu avea să se facă nimic, nici un gest de Îmbrățișare a acelei zile glorioase, până ce nu avea să fi băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nou. Dacă se Întâmplă, trebuie s-o Închid cât de repede și să storc hainele cu mâna. — Paola, asta trebuie să faci de fiecare dată când speli rufe? — Nu. Numai dacă sunt prosoape și cearșafurile alea de flanelă de pe patul Chiarei. Aici, se opri din vorbit și ridică degetul mare deasupra butonului când aparatul scoase un clic. Brusc, aceasta izbucni Într-o mișcare smucită și hainele dinăuntru Începură să se Învârtă, apăsate de peretele cuvei. Paola se ridică În picioare, zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
poate juca o carte. — Motivul pentru care au aflat de groapă a fost acela că un băiețel a căzut În ea și și-a ars brațul cu lucrurile care se scurg din butoaiele alea. Putea fi orice copil. Putea fi Chiara. Privirea contelui era rece. — Te rog, Guido, acum ești exagerat de sentimental. Era adevărat, Brunetti știa asta. — Nu-ți pasă de nimic din toate astea? Întrebă el, incapabil să-și ascundă pasiunea din voce. Contele Își Înmuie degetul În urma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
obrajii. A, draga mea, zise contele, aplecându-se spre mâna ei. Căsătoriți de patruzeci de ani, Își spuse Brunetti, și Încă-i mai sărută mâna când ea intră În cameră. Cel puțin el nu pocnește din tocuri. Tocmai vorbeam despre Chiara, spuse contele, zâmbindu-i blând soției sale. — Da, admise Brunetti, tocmai spuneam cât de fericiți suntem eu și Paola că amândoi copiii noștri sunt așa sănătoși. Contele Îi aruncă o privire peste capul soției sale, dar ea zâmbi În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Părul Îi fusese tuns de curând și blugii pe care-l purta aveau o dungă vizibilă de-a lungul fiecărui crac, pe partea din față. Ascultă ce spuneau părinții lui fără să obiecteze și, foarte straniu, nu se certă cu Chiara pentru ultima porție de paste. La terminarea mesei, protestă când i se spuse că era rândul lui să spele vasele, lucru care-l liniști pe Brunetti, dar apoi le spălă fără suspine și mormăituri de nemulțumire, iar tăcerea aceea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu el În dimineața aceea. Trase ușa și se uită Înăuntru. Acolo era amestecul obișnuit de obiecte abandonate: o singură cizmă galbenă, o geantă de cumpărături plină cu ziare vechi, două plicuri mari, căptușite și o umbrelă roz. Roz. A Chiarei, uitată acolo cu luni În urmă. Dacă-și amintea bine, avea pe ea elefanți mari, veseli, dar nu voia s-o deschidă ca să afle. Era destul de rău că era roz. Se uită mai bine, dând lucrurile la o parte delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
commissario. Nu e În Veneția. E În Vicenza. Brunetti Își duse furia acasă, și aceasta plană Între el și familia sa În timpul mesei. Încercă să răspundă la Întrebările lor, Încercă să fie atent la ce spuneau, dar În toiul relatării Chiarei a ceva ce se Întâmplase la școală În dimineața aceea, văzu zâmbetul viclean de triumf vesel al lui Viscardi; când Raffi zâmbi la ceva ce spusese mama lui, Brunetti Își aminti doar zâmbetul nătâng, iertător, al lui Ruffolo, În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
presus de fire, mintea mai presus de minte Ce destinul motănimei îl desfășură-nainte! Ah! atei, nu temeți iadul ș-a lui Duhuri - liliecii? Anathema sit! - Vă scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ungaretti, Poeme, Timișoara, 1943; Umberto Saba, Poeme, Timișoara, 1944; Eugenio Montale, Poeme, Timișoara, 1945; Henri Delacroix, Plăcere și durere, Timișoara, 1946; Salvatore Quasimodo, Poeme, Timișoara, 1946; Giacomo Leopardi, Către Italia, București, 1956; Friedrich Hölderlin, Poezii, pref. trad., București, 1969; Piero Chiara, Cu fața la pământ, București, 1969, Împărțeala, Timișoara, 1994; Friedrich Novalis, Poezii, pref. trad., București, 1969; Nello Ponente, Modigliani, București, 1970; Giuseppe Gatt, Gainsborough, București, 1971. Repere bibliografice: G. M. Ivanov, Primăvara literară în Banat, RML, 1939, 37; Lucian Costin, Noul scriitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
di sé stessi în un rinvio senza fine ad un giorno în realtà improrogabilmente diverso e di mutamento del proprio cammino.La differenza tra îl bene e îl male și situa esattamente nell'intorpidimento della verità, che fugacemente s'intravede chiara, inseguibile, afferrabile un po' ovunque, nonostante rimanga sempre ottusamente indistinguibile e sfuggente. Esattamente perché "altrove": și tratta di un qualsiasi ovunque che și radicalizza purché non sia în Cristo, appunto un qualsivoglia altrove fuorché în Dio. Perciò non potrebbe avere
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
di erfassen) nella sua illimitatezza, sebbene differenziabile nelle molteplicità del senso e nelle variabilità del tempo e delle sue interpretazioni. Ogni metamorfosi ha îl suo tempo che non muta mai e che resta appeso a quella linea che s'intravede chiara e pulita all'orizzonte, luce che sgorga dalla volontà di amore al vertice di questa terra nell'attimo stesso în cui îl cielo pare unirsi a essa. Quella stessa luce, però, percepisce pur sempre qualcos'altro quasi ignorato, che aveva
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
storico francese Stephane Courtois, se egli și considerasse un dissidente o un oppositore del regime comunistă, Kadare risponde: "Con la parolă "dissidente" sono state fatte speculazioni pesanti în tutto l'ex impero comunistă. Una specie di scambio alcune volte non chiaro. I criteri sono stați spesso vaghi. În Albania, come ovunque, uno dei criteri è stată la prigione. Mă în questo mondo confuso, anche la prigione non è stată un argomento credibile. Veniva certo messa în prigione gente meravigliosa, di spirito
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Not at all! Thus, Coseriu would remember (and remind uș) with pleasure the words of Antonino Pagliaro, his Italian master: "Poiché è sempre utile richiamare quello che pensavano gli antichi șu questioni che allora și presentavano în una luce più chiara e non annebbiata dai residui di troppe esperienze speculative." (apud Coseriu 1999: 9). That is why, preparing the above mentioned discussion, I will resort, apart from Aristotle, to a series of scholars that Coseriu highly appreciated, such aș Ernst Cassirer
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cu "revoluția" care se petrecea în URSS), filmul lui Bellocchio se bazează pe o carte (romanul Prizonierul de Anna Laura Braghetti), nu strict pe fapte reale. Contextul istoric e clar marcat, dar apar și erori - imaginile cu Stalin din fanteziile Chiarei: brigatisti îl venerau pe Lenin, dar îl detestau pe Stalin din cauza birocrației și a oligarhiei care nu se conformau deloc ideii de putere a maselor. Plasându-se deci între realitate și ficțiune, Bellocchio se concentrează pe viața pe care o
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
familia sau prietenii (doar unul nu mai rezistă și se duce să-și viziteze iubita), iar presiunea publică le parvine doar prin intermediul televizorului. Singura care nu împărtășește prizonieratul (care pentru cei trei e autoimpus, dar involuntar pentru Aldo Moro) este Chiara (Maya Sansa), care-și păstrează slujba de bibliotecară și care e supusă deopotrivă tensiunilor din afara (vânătoarea de vrăjitoare care se soldează cu arestarea unui coleg care scrisese un scenariu despre răpirea politicianului) și dinăuntrul apartamentului. Filmul adoptă perspectiva ei pentru
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
face decât să gătească și să spele, nu pare să aibă dreptul celorlalți de a conversa cu Moro) și nu atât de inflexibilă ideologic ca ceilalți. Aici mi se pare că deslușesc o slăbiciune a filmului: tocmai datorită preponderenței perspectivei Chiarei, cele trei personaje masculine sunt relativ inconsistente: observi că sunt îndopați cu Marx, Lenin etc., vezi că așteaptă cu sufletul la gură catalizarea maselor și acceptarea condițiilor de către oficiali pentru a-l elibera pe politician, dar nu le înțelegi resorturile
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
acest titlu. Lungmetrajul este excelent, chiar dacă inegal, filmat: se trece de la un montaj eliptic, destul de rapid (filmul începe cu achiziționarea apartamentului), la unul lent, dar nu liniar - segmentat de imaginile de la televizor, care funcționează în dauna climaxului, și de fanteziile Chiarei, marcate muzical - în care prevalentă e compoziția cadrelor, jocul de lumini postrenascentist sugerând dubla detenție (cea ideologică, a teroriștilor și cea factuală, a politicianului). Oricum, dincolo de defectul pe care l-am menționat, filmul merită cu prisosință Premiul pentru cel mai
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
căprui" - Claraîntâiaadouatreia, Cesar se refuză încadrării imediate, se disipează în diferite ipostaze. Dominant rămâne însă spiritul malefic care eșuează în căutarea obsesivă a completitudinii prin însuși natura sa distructivă, singura care se sustrage și are intuiția (chiar viziunea) răului este Chiara soția sa - dedublarea funcționând și în cazul ei: Chiara diafană, Chiara despotică, Chiara retrasă în somn ca într-un refugiu. Concomitent, Cesar autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]