193 matches
-
spre el. În aer e un fior de anticipare, iar Artemis exultă arogantă. Da, domnule Harper ! spune. — N-am nici cea mai mică idee despre ce vorbiți, zice el. Întreaga asistență reverberează șocată, iar eu nu-mi pot abține un chicot. După cum știți, am lipsit o vreme din arena afacerilor. ZÎmbește. Mi-ați putea traduce ce ați spus În engleza normală ? — A, spune Artemis, complet luată prin surprindere. Păi, ziceam doar că, din punct de vedere strategic, dacă facem abstracție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bine. Foarte Încet, cu corpul total rigid, Își tîrșîie picioarele pînă la geanta Louis Vuitton, aflată pe un scaun. — Și ce faci dacă ai nevoie la budă ? zic, fixînd-o. Sau dacă te invită la el acasă ? spune Lissy cu un chicot. — E doar a doua noastră Întîlnire ! Nu mă duc la el acasă ! spune Jemina șocată. Nu așa obții - se chinuie să-și regăsească suflul - un inel cu piatră pe deget. — Dar dacă te trezești purtată de valul pasiunii ? Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cînd ai chef. Se Îndreaptă cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întîlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te grăbi. Ești sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
măști din papier-mâché fabricate În Taiwan și dantele urzite În Coreea. Intră În secția de poliție și schimbă saluturi prietenești cu cei doi ofițeri de serviciu. — Nici urmă de ea Încă, la capitana, spuse unul dintre ei, apoi adăugă un chicot disprețuitor la ideea că o femeie putea fi ofițer. Auzindu-l, Brunetti se hotărî să i se adreseze, cel puțin dacă avea să se afle În raza auditivă a celor doi, cu apelativul gradului și să-i ofere toate semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nedumerită, Ambrogiani explică: — Păi, n-a fost niciodată dat ordin precis - ceva de felul ăsta nu e niciodată -, dar vorba circulă că signor Gamberetto și afacerile lui nu trebuie cercetate prea amănunțit. — Altfel? Întrebă Brunetti. — O, făcu Ambrogiani cu un chicot amarnic, nu e niciodată atât de brutal. Este pur și simplu sugerat, și oricine are un dram de minte Înțelege ce Înseamnă asta. — Și nu se apropie de signor Gamberetto? — Întocmai. — Interesant, opină Brunetti. — Foarte. — Așa că-l tratați ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nou forfota gospodinelor, bucuroase că pot din nou să trebăluiască, unele mătură, altele scutură, unele sădesc, altele aerisesc. Prin fereastra deschisă intră soarele binefăcător. Razele lui încă firave se strecoară prin unghiurile casei și a sufletului. Glasuri de copii, de chicote și râs vin în sunet de tobă și fluier! Mielușeii zburdă pe câmpii. Toți oamenii, păsările și animalele au ieșit din amorțeala iernii și se citește pe chip o undă de frumos și bine. Pe cerul albastru-azuriu, se poate vedea
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
de beneficii. Nu pot să-ți dau acum un răspuns, l-a anunțat Hugo imaginându-și-l pe Neil Dustard contemplând o astfel de propunere. A simțit cum îi vine din nou să râdă și a încercat să-și deghizeze chicotul printr-un strănut. Următoarea persoană care a trebuit să se prezinte a fost Jim cel mic, dar zdravăn, bărbatul care crezuse că Amanda lucrează pentru The Bill. Jim era tâmplar și se născuse în St. Helens. — Ce minunat, a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nou să se lamenteze. Nu asta, a repetat Hugo cu mai multă forță. Ce voiam eu să spun este - cine o să aibă grijă de Theo? Amanda a căscat ochii uluită. — Sper că nu-ți imaginezi, a spus ea cu un chicot batjocoritor, că eu o să stau la țară și-o să schimb scutece? O femeie de calibrul meu? Cu talentele pe care le am de oferit lumii? — Dar ești mama lui Theo! a exclamat Hugo. Cum rămâne...? Cum rămânea, voia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Oare ne ascultăm cu-adevărat copiii?“ a citit, apoi a ridicat ochii umezi către Alice. Pe cuvânt că eu îl ascult. Ore întregi, în fiecare noapte, ca să fiu mai precis. Spre surprinderea lui, Alice a început să chicotească. Era un chicot absolut diferit de obișnuita hlizeală a Amandei. Era un hohot pornit din gât, cald, care făcea ca lumea să pară, dintr-odată, un loc mai bun și mai luminos. Ce problemă ai exact? l-a întrebat ea. —Îmmm, păi, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dubiu că intrasem deja În rol și eram tratată ca atare. Pentru mine fusese până În acel punct Șaman 93 doar un joc, pentru el - nu. Iar instrumentul lui se Înzdrăvenise deja, incitat de refuzul meu neașteptat. Din camera alăturată răzbeau chicotele și gângurelile Catincăi și ale Brunetului ei, care se vedea că nu pierduseră timpul. Atașamentul față de propriul ego devine un basm În clipa În care ai În față un mascul feroce care așteaptă să fie satisfăcut. Am râs și eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
avut nici un dubiu că intrasem deja în rol și eram tratată ca atare. Pentru mine fusese până în acel punct doar un joc, pentru el - nu. Iar instrumentul lui se înzdrăvenise deja, incitat de refuzul meu neașteptat. Din camera alăturată răzbeau chicotele și gângurelile Catincăi și ale Brunetului ei, care se vedea că nu pierduseră timpul. Atașamentul față de propriul ego devine un basm în clipa în care ai în față un mascul feroce care așteaptă să fie satisfăcut. Am râs și eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu Titi, povesti întîmplări de la școală. Titi îndrăzni și el și adăugă altele, Sohațchi trecu în pantomimă, își puse pe cap șapca pe care o avusese la liceu, imită șchiopenia unui profesor și fu un haz general. Fata râdea cu chicote exagerate, de o veselie ridicolă, ținîndu-și pieptul cu mâinile. Titi fu predat curând grupului de lângă sobă, care-l primi cu prăjituri, vin și întrebări. Fata cu râsul convulsiv avea nări largi, o ușoară mustață, pulpe groase, și, mai ales, o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
povești, de noutăți, astfel încît podul moarei era mai mult o piață de târg decât streșina unei case. Adeseori, neștiut de nimeni, ședeam și eu pe-un sac de făină, cu luleaua aprinsă și cu pălăria lăsată pe ochi, în chicotele fetelor, în poveștile bătrânilor, în înjurăturile bărbaților, în scârțâitura amorțită, însă dulce a unei vioare vechi, pe care un țigan bătrân o făcea să răsune când vesel, când plâns. Fața neagră și espresivă, barba albă ca zapada, ochii mai stinși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ferestei închisorii. Veni bătrânul în ornatul lui... El era și mai ciudat și mai fantastic ca mai nainte. Bonetul îi sta strâmb pe cap, părul lui lung și sur flutura în vânt. Când evreica-l văzu începu să râdă cu chicot de bucurie. - Ai sfârșit palatul tău cel nou? întrebă ea. Cu odăi frumoase îmbracate-n mătase roșie, cu oglinzi nalte de șapte coți în care să mă văd goală din creștet pîn-în călcâie... Da, goală, albă ca omătul în acele sale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iar... o clipă suspendată... - O, Rodope! Rodope, murmură el trist. Ce am numit eu Rodope [? ]... o umbră. Regele ieși și trânti ușa după sine... Oglinda singura. se-ncreți ca suprafața unui lac... glasuri se certau în fundul ei ca sfada valurilor... Chicot și plâns... țiuit, urlet... suspin și un glas mare începu să râdă pin tot caosul de glasuri mici... - O, inamicul meu cel mare... spunea un glas ce îmbla pin sală... Piramide și temple, orașe și grădini suspendate puneți contra pasurilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în soarele de iarnă și parcă eternul părinte al vieței îl împlea de sănătate și-mprospătare... Nu! Nu! nu voi s-o mai văd... El vedea în ziua caldă de iarnă copii jucîndu-se pe strade și *** îndu-se cu mingi de omăt... chicot, râs, veselie... Toată natura naivă și bucuroasă că trăiește, numai [el] întunecat, nefiind bucuros de viața lui, el cu naivitatea lui pierdută, cu ochii adânci, cuminți, însă fără de speranță... "Și se zice că nu e fericire-n lume", murmură el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că doar n-am să vin o viață cu sufertașul, ca la spital! Eu am plecat. (către Costache) Tu mai stai? Stai, că tot degeaba. (pleacă) (în tăcerea care se instalează, din direcția spărturii din gard se aud glasuri nedeslușite, chicote de rîs pe înfundate) Costache: Mă, cine-i acolo? Vocile: (printre sughițuri de rîs)... Noi... Costache: Care noi, mă? Vocile:... Noi... Costache: Da ce căutați voi pe-aici?! Vocile:... Nimic... Mere... căutăm niște mere... (rîsete) Costache: Care mere, măi neastîmpăraților
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mijlocul Postului Mare), că nu se mai ouă găinile. Cînd primăvara vezi grauri mulți zburînd e semn că ai să scoți mulți pui de găină pe vară. La Lăsatul Secului de brînză, sara, să te duci în obor, să dai chicot și să zici: „Găinile tele (ale vecinului) sînt necîrcîitoare, neouătoare și neclocitoare, iar ale mele sînt și cîrcîitoare, și ouătoare, și clocitoare“, că vei scoate pui mulți pe vară. Oul cel dintîi al vreunei găini se ia pe mînă, se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pictorul incomparabil al unei umanități care nu și-a irosit copilăria-, fiindcă forța lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei, ―el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alții, dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin, sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloatăăG.Călinescu). Umorul și limbajul lui Creangă în ―Amintiri din copilărieși în ―Povestea lui Harap-Alb Mihail Sadoveanu îl situează pe Creangă alături de Ion Neculce, ca pe înaintașul și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
SONORITĂȚII] [1] 2258 hobot bocet secetă * fuget țușni camătă a țișne huet deget buget raget * grohot vîjet fuged * țocăt * hopot fîlfăt * treamăt freamăt * țîșnet * foșnetul trăsnet plesnet șteamăt cotropitor 108 {EminescuOpXV 109} [2] 2268 clocot muget hohot răget strigăt răget chicot strigăt zornet zinghet *** urlet [SINTAGME RĂZLEȚE] 2254 O privesc Facă lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258 Dacă se Unde a dus surdul roata și mutul iapa Domnilor Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2 prosop
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
al tău. —Ash-ling. Ash ca la țigări 1 și ling, care rimează cu sing. —Ash-ling. Ashling. Bun, pot pronunța asta. În regulă, Ashling, pe parcursul ultimilor opt ani ai lucrat la reviste... —La o revistă, mai exact. Ashling a auzit un chicot nervos și și-a dat seama disperată că era al ei. E vorba despre o singură revistă. —Și de ce pleci de la Woman’s Place? Caut o nouă provocare, explică Ashling agitată, urmând sfaturile lui Sally Healy. Ușa se deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
după cum s-au desfășurat evenimentele, ultima. După acea primă privire, era terminată. Nu că ar fi purtat pică vreunuia dintre ei. Erau făcuți pentru a fi împreună, așa că era cazul să fie corectă și să recunoască asta. Clodagh scoase un chicot obosit: Serios, totul e în regulă. Sau cel puțin va fi când voi schimba paleta de culori din sufragerie. —Alte decorațiuni! Abia trecuse ceva vreme de când Clodagh redecorase bucătăria. De fapt, nu trecuse atât de mult timp nici de când redecorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pare deloc inteligent să râzi de bolile mintale, recunoscu ea. Poate dacă ești extrem de amuzant, ceea ce el nu este. — Și cine ți se pare că e nostim? întrebă el, cu subînțeles. Păi, tu, evident, spuse ea, după care împărtăși un chicot cu el. Și Samuel Beckett. Ashling a izbucnit în râs, până când a văzut că el era serios. Rahat! — Eu îl consider cel mai bun scriitor de comedie al secolului, spuse Marcus. — Eu am văzut odată Așteptându-l pe Godot, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iar apoi Își duse unghia Între picioarele ei, prefăcîndu-se c-o gîdilă. Winnie țipă din nou. Len continuă să gîdile figurina, rîzÎnd, pînă cînd o femeie mai În vîrstă Îi spuse tăios să Înceteze. Atunci, rîsul lui se transformă În chicot și-i făcu cu ochiul lui Duncan. — Ar vrea să fie ea În locul ei! zise el pe un ton prea scăzut ca femeia să prindă ceva. Apoi turti figurina, readucînd-o la starea informă, și o aruncă În căruciorul cu resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întoarse capul, căutîndu-l din priviri pe bărbatul blond, care Încă Își lua notițe În carnetul lui despre mașina de făcut lumînări. Întinse mîna și-i atinse brațul: — Îmi dați voie să vă arăt...? Fetele care stăteau la banc Își curmară chicotele și priviră În sus, așteptînd. Bărbatul veni mai aproape și-și ridică privirea. — Aici este micul nostru sector de felinare, Îi spuse doamna Alexander. Duncan vă poate explica procesul. Duncan, dînsul este... Bărbatul se oprise totuși În drum și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]