430 matches
-
gură: produse de brutărie, carne crudă, carne afumată, pești sângerânzi, pești afumați, porc și pui la grătar, mere ca muniția, grenade-portocale antifoame. În șanțuri, pe lângă trotuare era multă mâncare, mâncată, cum vedea la trei dimineața, de șobolani ieșind din noapte. Chifle, oase de pui, pe care, odată, ar fi mulțumit lui Dumnezeu să le aibă. Când era partizan În pădurea Zamoșt, degerând, ochiul mort ca o bilă de gheață În cap. Invidiind bețe căzute pentru apropierea lui de starea lor. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ceilalți. Nici un evreu nu ar fi scăpat din ghearele morții. Dar așa cum stăteau lucrurile, Își păstrase conștiința, deșertăciunea, realitatea ființei - se trezea, trăgea În piept și răsufla gazele pământului, Își bea cafeaua, Își consuma partea lui de bunuri, Își mânca chifla de la Zabar, Își dădea anumite aere - toți oamenii Își dau anumite aere - lua autobuzul până pe Strada 42 ca și cum avea o ocupație, dădea peste un hoț de buzunare negru. Pe scurt, un om care trăia. Sau care fusese retrimis la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să avem un meniu vegetarian și asta a stârnit-o: nu credea în vegetarianism. Susținea că e un capriciu și că oamenii o făceau dinadins ca să aibă o notă discordantă. —Minunat, minunat, cum spui tu, am zis. Pot să mănânce chiflele. Eram mult mai îngrijorată de problema domnișoarelor de onoare. Simțeam sincer că n-aș fi putut face față celor patru surori ale mele contrazicându-se asupra culorilor, a modelelor și a pantofilor. Dar, printr-un noroc chior, Helen a refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înțeleagă, nu reușea... Nu... La un moment dat i se păru că a auzit una dintre propriile-i replici strigate către el. Ceva cu un elefant și o banană. „Trebuie să fugi când elefantul vrea banana ta.“ Sau: „Mănâncă o chiflă dacă elefantul vrea banana ta.“ Dar nu, sigur, nu. Cuvintele acestea nu semănau cu nimic din ce ar spune el. semănau cu niște focuri de armă, îl loveau ca niște gloanțe. Cu o acuzație de vinovăție. Dar el nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
trebuia să fie ceva special. Era OK. Sunt mai degrabă adepta vinului la cutie. Chelnerul ne-a adus un coș cu pâinici asortate împreună cu un bol din sticlă cu ulei de măsline în care să le înmuiem; am luat o chiflă cu roșii uscate și am mușcat din ea. Mergea bine cu vinul, cel puțin. Chelnerul s-a retras și brusc m-am simțit neliniștită. Stând lângă Sebastian așa de formal, amândoi bine îmbrăcați (da, el era la costum) și comportându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mine, fetișcanele din studenția mea cum se lasă cotropite de vârste, devenind, an de an, anotimp de anotimp, femei împlinite, cu păr alb, cu riduri, cu suferințe și toate celelalte. Intram adeseori în prăvălie nu atât pentru a cumpăra o chiflă, o pâine, o merdenea sau o sticlă de votcă. Intram mai mult spre a-mi adeveri, ca într-o oglindă animată, că anii trec și peste mine, că mă împovărez, că mă aplec sub poveri de clipe și frunze, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de clipe și frunze, că nu sunt nemuritor, cum gândeam în anii tineri, că îmbătrânesc ușor, fără dureri, fără zbucium, odată cu lumea care mă îmbrățișează. Lângă ferestrele mari, dinspre Bulevard, erau cinci-șase măsuțe înalte, unde puteai mânca ștrudelul, cornul sau chifla, puteai bea un iaurt sau un kefir. Mulți ani, kefirul era specialitatea prăvăliei. Și cerșetorii. I-am descoperit chiar din primul an de facultate. Un tip aparte de cerșetori. Nu erau nenorociții de pe Bulevard, de la ușile bisericilor sau bețivanii colindând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum îți beai paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase. Nu cred nici acum că un om poate privi în gura altui om, îndurerat și pofticios, dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile acum au aere de luxoase bordeluri), mișcându-se cu tăvile cu halbe sau sticle de vin, și în dosul tejghelelor vezi că se vând aceleași chifle, aceleași mezeluri și lactate, se frământă și se coc aceleași merdenele sau ștrudele. Ceva însă a murit. Au dispărut, dintr-odată, și vechile mele cunoștințe, acei oameni amărâți de demult. Generalul care spunea că făcuse trei ani la canal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te miri ce. Venea, de obicei, la „Spicul“, unde, rezemată de perete, în dreptul câte unei măsuțe cu picior, aștepta să i se ofere câte o chiflă și un iaurt. Nu cerea, dar te privea atât de galeș încât aproape te simțeai tu onorat să i le poți oferi. O mai întâlneam și la expresul de lângă Teatrul Tănase, sala „Savoy“. Se ruga atunci să-i cumpăr câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
formă...” „Dumneavoastră sub ce formă Îl vedeți?” „Ehei”, făcu vesel Satanovski, „aș putea să spun că Îl văd sub toate formele. Inclusiv În formă de notă de plată... Apropo de plată: cât am de plătit?” „O cafea expreso și o chiflă...” „Da, da, și-o chiflă. Dar, ce zici, nu-i așa că diavolul Îți poate apărea În față luând pașnica Înfățișare a unui picior de lemn?” mai Întrebă el, Întinzându-i o bancnotă nou-nouță, scoasă din portmoneu. „A unui picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl vedeți?” „Ehei”, făcu vesel Satanovski, „aș putea să spun că Îl văd sub toate formele. Inclusiv În formă de notă de plată... Apropo de plată: cât am de plătit?” „O cafea expreso și o chiflă...” „Da, da, și-o chiflă. Dar, ce zici, nu-i așa că diavolul Îți poate apărea În față luând pașnica Înfățișare a unui picior de lemn?” mai Întrebă el, Întinzându-i o bancnotă nou-nouță, scoasă din portmoneu. „A unui picior de lemn?” făcu nedumerit tânărul, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nostru crede palavrele unor dezmoșteniți împotriva cuvântului unui frate ofițer. Nu lipsește decât să ne spună că Departamentul a fost responsabil pentru necazurile săraaaacilor semeni latini în timpul revoltelor. O interpretare roșcată destul de populară, aș adăuga”. Mal întinse mâna după o chiflă - menținându-și același ton al vocii ca să-i demonstreze irlandezului arțăgos că nu-i era frică de el. „Nu, o interpretare populară cu cei de la LAPD. Eram și eu acolo atunci, iar cei cu care lucram au catalogat întreaga rezolvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în picioare. Cămașa îi căzu și îl trecură fiorii. Audrey râse și urmări cu degetul cum i se face pielea de găină pe brațe, apoi își trecu mâinile peste părțile pe care Buzz și le ura: burta ca un pepene, chiflele de la șolduri, cicatricile tăieturilor de cuțit care se pierdeau în părul de pe piept. Când începu să-l lingă acolo înțelese că n-o deranjau. O ridică în brațe, ca să-i arate cât era de puternic - picioarele mai-mai că îi cedară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a citit el; un aparat imens de invocări de nume și de aranjări de nume, care-l sperie cu scopul și varietatea lor. Atâtea au fost făcute, vizitate și cunoscute. Atâtea informații de transmis, acum peste masă. Chelnerul apare cu chifle și tacâmuri și este expediat de acolo, fără a se întrerupe firul conversației. Jonathan simte că a pătruns în sanctuarul acestor lucruri, unde modelele sunt raționale și senine, iar locuitorii trăiesc departe de cei pe care vor să-i influențeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
castronul gol. Degetele îi sunt la fel de uscate precum niște crengi lipsite de sevă. — Terci, îmi zice. — Nu mai avem orez, îi răspund eu. Am săpat după argilă albă în grădină și am amestecat-o cu făină de grâu ca să fac chifle. Vrei una? Nu știi că argila albă astupă intestinele? Ba știu, dar nu mai e nimic altceva de mâncare. Ia chifla pe care i-o dau și dispare la capătul uliței. Tristă și cu moralul la pământ, merg prin zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răspund eu. Am săpat după argilă albă în grădină și am amestecat-o cu făină de grâu ca să fac chifle. Vrei una? Nu știi că argila albă astupă intestinele? Ba știu, dar nu mai e nimic altceva de mâncare. Ia chifla pe care i-o dau și dispare la capătul uliței. Tristă și cu moralul la pământ, merg prin zăpadă la Fann Sora cea Mare. Când ajung, îmi iau uneltele, mă așez pe bancă și încep să lucrez. Fann intră, mestecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Kung leagă ața de primul nasture de la roba mamei sale. Un eunuc îi dă o pereche de bețișoare, care prind între ele un ghemotoc de bumbac ud: prințul Kung șterge cu delicatețe pleoapele mamei sale. Oaspeții aduc înăuntru cutii cu chifle aburinde, decorate cu diverse modele. Farfuriile din fața altarelor trebuie să fie schimbate la fiecare câteva minute pentru a se primi alte cutii. Sunt aduse, de asemenea, sute de pergamente, care dau impresia unuio festival de caligrafie. Distihuri rimate și poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ani de zile și sute de meșteșugari ca să realizeze această lume din hârtie, iar în câteva minute ea are să fie transformată în cenușă. Cântările au început și focul a fost aprins. Pe măsură ce flăcările se înalță, călugării, lama și preoții aruncă chifle peste capetele mulțimii ce ovaționează. Chiflele urmează să fie consumate, chipurile, de fantomele fără adăpost. E un gest al mărinimiei doamnei Jin. Împăratul Hsien Feng a lipsit de la început până la sfârșit, susținând că e bolnav. Știu că o urăște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meșteșugari ca să realizeze această lume din hârtie, iar în câteva minute ea are să fie transformată în cenușă. Cântările au început și focul a fost aprins. Pe măsură ce flăcările se înalță, călugării, lama și preoții aruncă chifle peste capetele mulțimii ce ovaționează. Chiflele urmează să fie consumate, chipurile, de fantomele fără adăpost. E un gest al mărinimiei doamnei Jin. Împăratul Hsien Feng a lipsit de la început până la sfârșit, susținând că e bolnav. Știu că o urăște pe femeia asta și nu îl învinovățesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai a venit la mine, l-am dat la o parte. Eram furioasă și dezgustată de mine însămi. An-te-hai s-a lovit peste față cu ambele mâini până când i-am ordonat să înceteze. Obrajii i s-au umflat ca niște chifle coapte. Nu putea suporta suferința mea, mi-a zis. Și a insistat să înțeleagă prin ce trec. I-a mulțumit Cerului că îl făcuse eunuc și a zis că viața sa era destinată pentru a-mi împărtăși durerea nemăsurată. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și Brigit. Aveam nevoie de de toate: pâine, Coca dietetică, ceea ce înseamnă Coca-Cola dietetică, draga mea, nu Coca din aia de care folosești tu de obicei ca să slăbești... Auzind cât era de răutăcioasă, mi s-a strâns stomacul de frică. —... chifle, cafea, brânză. Iar tu cu ce te întorci? Cu pâine? Nu. Cu brânză? Nu. Cu ceva de pe lista aia? Nu. în schimb, ea se întoarce... Am știut că situația devenise critică în secunda în care Brigit a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gură - cu toate că, datorită stresului zilnic, eram mai slabă decât fusesem vreodată în toată viața mea. Nu puteam să înțeleg de ce cineva ar fi plătit patruzeci de dolari pe un mini-burger la Swifty’s, pentru ca apoi să dea la o parte chifla și abia să ia o îmbucătură din umplutură. Apoi era vorba de subiectul cumpărăturilor. Eu crezusem întotdeauna că-mi plăcea să merg la cumpărături. De fapt, atunci când ne mutasem în New York, eu și Bea mergeam la Bloomingdale de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spune, și, din fericire, un zâmbet nu costă nimic. Și asta e tot ce va primi Celeste față-ascuțită azi de la mine. Scumpo pe naiba. În spate, Lydia are un atac de panică. Îmi spune că, în timp ce scotea căruciorul, una din chifle a căzut de pe tavă și s-a rostogolit până pe podeaua toaletei. Cineva a lăsat ușa deschisă. E îngrozită pentru că în mod normal sunt o mulțime de chifle în plus. Dar azi nu. Avem treizeci și trei de chifle. Și același număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
are un atac de panică. Îmi spune că, în timp ce scotea căruciorul, una din chifle a căzut de pe tavă și s-a rostogolit până pe podeaua toaletei. Cineva a lăsat ușa deschisă. E îngrozită pentru că în mod normal sunt o mulțime de chifle în plus. Dar azi nu. Avem treizeci și trei de chifle. Și același număr de pasageri. Care chiflă a căzut pe jos? întreb ca fapt divers. — Am aruncat-o la coș. Mă duc la coș și îl scot din nișa lui. Iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]