301 matches
-
cel puțin. Hugo a admirat toate aceste lucruri în parte ca să nu se gândească la Alice în timp ce conducea. Când își amintise de gura lui în jurul sfârcului ei, lovise bordura de două ori. Și se temea să-și aducă aminte de chiloțeii ei cu broderie englezească în traficul aglomerat al navetiștilor. Măcar pentru binele mașinii lui, dacă nu și pentru altceva, intervenția câinelui fusese un dar ceresc. Nu știu de ce ești așa de mulțumit, a sărit Neil când Hugo a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în îmbrățișarea lui. —Hugo! Alice i-a luat fața în mâini și i-a tras gura către a ei. Mâna lui Hugo, ajunsă sub fusta ei, a făcut o descoperire. — Nu... Alice l-a privit curajoasă în ochi. — Nu am chiloței. Știu. Ți-aș fi spus la un moment dat. Trebuia să te aduc cumva încoace. Hugo s-a încruntat. —Voiai să vin aici? De ce crezi că ți-am spus de, ăăă, facilitățile din cameră? Dar n-ai vrut să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
brumă de erotism pe care aș fi putut s-o încerc (sau, cine știe, să-mi înflorească pe parcurs, ca o erupție primăvăratică de coșuri) trebuia dedicată Partidului, cu abnegație și fidelitate. Dacă aveam de gând să ating fuste și chiloței, ele se cuvenea să fie din materialul roșu al steagului conducător; dacă îmi trecea prin cap să mângâi pulpe și coapse, le-aș fi găsit tatuate cu secera și ciocanul; dacă tânjeam după un sărut umed și sexual, el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
glezne), am știut de ce mă îndrăgostisem. Vocea era puternică, încrezătoare, ascundea multe slăbiciuni. Le-am aflat pe toate, în timp: discuțiile despre Renașterea italiană sau saloanele lui Mützner, ciocolata dietetică, Minulescu (mereu îmi reproșa că nu-l predau la ore), chiloțeii cu talie joasă (colecționase vreo 70 de perechi, de la toate firmele mari: Victoria’s Secret, Lormar, I.D. Sarierri, La Perla, Cottonette), o mamă plecată în State la vârsta când fata ei tocmai se transformase dintr-un copil într-o puștoaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ochii, concentrându-mă de-adevăratelea. Până atunci doar simulasem interesul, să nu-și dea seama că-mi place tipa. Maria era geloasă și pe-o fotografie (nu mai vorbesc de reviste, filme sau emisiunile TV de pe italieni, cu prezentatoare în chiloței fini sub rochii transparente); nu vroiam s-o rănesc. „Între șuvițele de lângă ureche...“, mi-a arătat. „Chiar sub lob.“ La început, n-am deslușit nimic. Abia după câteva secunde, mi s-a părut că apare ceva. „Ei? Ei?“, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin tufișuri, mi se părea goală, lipsită de orice scop lucid: fustițe ridicate sau coborâte (uneori și pantalonași, pentru reciprocitate), degețele plimbate pe sau sub burtică (trăgând inabil de diferite boțuri de carne, într-o atmosferă de calm și indiferență), chiloței pătați cu fel de fel de lichide neprevăzute (de la urină, la cerneala din pistolul cu apă). Inevitabil, toate sfârșeau prost, riscant, cu un vecin săritor care anunța părinții sau cu vreo rudă venită mai devreme în vizită aplicând profilactic o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acolo, nu lipsea decât ochiul care să le citească și mintea, murdară și inofensivă, care să le proiecteze: părul lung, brunet-aprins, lăsat să se prelingă pe spatele neformat încă; rochița călcată perfect, la dungă, sub care vara nu mai există chiloțeii (e prea cald, se înțelege); întinderea netedă a brațelor, fără julituri, vânătăi sau ciupituri de vărsat; mușchii nerăbdători ai picioarelor, simpli și neatinși. Și, mai presus de toate, o privire mare, neagră, nevinovată, cum numai la cei care vor juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oricum nu se-auzea, doar hipnoza silențioasă a ritmului părea să țină mulțimea vie, fără să se prăbușească. Pe ecran curgeau pete verzi și bleumarin, împroșcate de lasere tridimensionale, decupând brațe, pulpe și abdomene. Fetele aveau șepci negre și ochelari-lacrimă, chiloței negri mulați, top și lanțuri subțiri prinse de gât și-n jurul taliei, ca o centură frântă de castitate. Rujul mov, căpșuniu sau caramelizat strălucea de poftă și gloss. Li se vedeau buricul gol și sexele strânse de materialul supraelastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să racoleze; mai nou, o întrebuința și poliția, ca să-i prindă pe proxeneți. Trecusem anunțul în România liberă, Adevărul, chiar și-n Libertatea (trona printre vânzări auto și întâlniri pe fir; dacă ridicai privirea, dădeai de poze cu pulpe și chiloței). Degeaba, nu mă căuta nimeni, nici măcar fata de la pagina 5. Abia prin luna a zecea, am primit un pont, un țigan de-al lui Scurtu de la Rosetti, care știa un nume. Nu mare lucru, dar, oricum, mai bine decât nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scotea în fața clasei și îți dădea o bucată de cretă. ‘Acuma, Dorabella, ce floare ai de gând să miroși?’ Hă, hă, hă! Ce mai râdeam. Fetița asta, Dorabella Feingold, începea să ridice nasul și să miroase până i se vedeau chiloțeii și albul ochilor de extaz. Și apoi spunea, „brebenei“. Era exercițiul zilnic. Stephanie Kreizcki spunea, „violete, trandafiri, năsturei“ Ținea trabucul între degete și îl mirosea cu nasul lui umflat. Imaginează-ți numai clasa asta mizeră, cu toți gogomanii ăia mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-mi pot vedea reflexia în ele. Mulțimea dinăuntru, toți oamenii cu picioare rupte și copii gata să se sufoce, s-au dat la o parte când m-au văzut. După aia, morfină intravenos. Minuscula foarfecă chirurgicală mi-a tăiat rochia. Chiloțeii de culoarea pielii. Fotografiile polițiștilor. Detectivul, cel care mi-a cercetat mașina în căutarea fragmentelor de os, tipul care văzuse atâția oameni cu capetele retezate de geamurile pe jumătate deschise ale mașinilor, el se întoarce într-o zi și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scăpasem. Faptul că eram în stare de șoc m-a ajutat. Pistolul și mănușa sunt într-un burlan din parcarea spitalului, acolo unde le-am aruncat, în caz că vreți dovezi. Apoi morfina administrată intravenos, minusculele foarfece chirurgicale mi-au tăiat fusta, chiloțeii, pozele poliției. Păsările mi-au mâncat fața. Nimeni n-a bănuit vreodată adevărul. Adevărul e că am intrat puțin în panică după aia. I-am lăsat pe toți să creadă ce nu trebuia. Viitorul nu e-un loc bun unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de poliție. Valentina apăsă TRIMITE și lăsă telefonul să cadă În marsupiul hanoracului său Înainte să citească MESAJ EXPEDIAT. — Nimic, răspunse dezinvolt. Se Înfioră, așa cum i se Întâmplase mai demult, când supraveghetorul o surprinsese Încercând să fure o pereche de chiloței de dantelă În magazinul Coin. — Nu-i așa că ai trimis un mesaj? spuse Antonio. Își Înfipse unghiile În palmă. Stai calm, stai calm. — Am făcut o Înțelegere, rosti el, forțându-se să nu-și piardă controlul. Telefoanele Închise până luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
evenimentul nu a avut o soartă publică. Abia apoi, prin 1913, a scris forma finală, cunoscută sub cele două piese - Spiritul pământului și Cutia Pandorei - care e o formulă cam ca la statuile acelea cu haine... A început să pună chiloței, perdeluțe, a ieșit un text foarte rafinat estetic, față de textul inițial, O tragedie monstruoasă. Așa am pățit și eu, am fost cuprins de pudoare și s-a născut un spectacol destul de cuminte.“ - regizorul Silviu Purcărete (Citiți despre conferința de presă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
șezut, provocându-i dureri atroce și impunând transportarea de urgență și internarea Într-un spital; tânăra ingineră stagiară i-a făcut să viseze pe toți masculii care i-au zărit lenjeria atârnată pe sârmă la uscat: libidinoșii au salivat privind chiloțeii roz, nespus de Înguști și cu - lucru de adâncă mirare - numele zilelor săptămânii imprimate pe minusculul petecuț din față; bătrânul Cocoșopărit, În vârstă de peste o sută de ani, un om pe care necazurile l-au cam ocolit de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rînduri de îngeri sînt înfășurați în straie glorioase de un alb strălucitor. Fiecare dintre ei are părul lung, blond, ușor cîrlionțat și ochi albaștri. Nu există bărbați aici. Ce ciudat că toți îngerii sînt femei". Nu există îngeri obsceni, cu chiloței seducători, jartiere și ciorapi, nemaivorbind de sutiene. Mi-am imaginat întotdeauna un înger drept o femeie care își oferă sînii de parcă ar fi de pe farfurioare, cu ochi fardați puternic și cu o gură roșu-aprins, plină de dorință, avidă să satisfacă
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
La o vizită acasă am stat împreună cu o mamă și fiica ei de un an Vibeke. Fiica era într-un țarc și se juca cu o roată de bicicletă. Era rece. Vibeke era îmbrăcată cu o cămășuță subțire și un chiloțel de plastic cu scutec. Mama nu înregistra copilul. Copilul nu a luat nici o inițiativă în direcția mamei. După o oră în care mama mi-a vorbit fără pauza, copilul a început să plângă. Căzuse peste roata de bicicletă. Părea că
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
știau de vreo 20 de ani, cântaseră atâta împreună și nimic! Apoi, ea se ducea să cânte mereu cu Karajan, îl chema și pe el, "hai, Leone!", iar el "nu, că am treabă, am de studiat", dar era numai după chiloțeii balerinelor! Zlatina era o frumusețe, o pianistă foarte bună, de altfel, ei studiaseră împreună. Nicola Ghiuselev mi-a povestit însă că avea meteahna băutului, ceea ce a transformat viața lui Ghiaurov cu ea într o dramă. și așa, el dezamăgit, Mirella
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mâncau raci fierți, caș dulce de la stână și, într-o știoalnă din pădure, de pe pârâul Pietrosu, făceau „aviație inamică”. Poanta asta era dintr-un film: la ordinul sergentului, recruții săreau ca broaștele în baltă, cu fața în noroi. Numai în chiloței, copiii arătau ca purcelușii și, dacă nu li se părea destul, își mai turnau nisip în cap. Deși nu reușea să se scoale devreme, Gruia se dăruise trup și suflet perieghezelor. Ne făceam de lucru până să plecăm din cerc
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
copiilor erau sub vârsta de școală. Mircea, ține, te rog, lumânarea și chibriturile. Da, mama. Mama a sprijinit-o pe Țuki de umărul ei și i-a ridicat fustița. Apoi, ținând-o cu mâna stângă de spate, i-a lăsat chiloțeii jos și a așezat-o cu fundulețul pe oliță. Așa, iubita mea, așa, drăguțo... Mama... Nu se uită nimeni la tine, stai cuminte și fă lipsa mare, așa! Bine fetița mea, stai frumos, așa... Obiectul acesta de uz intim avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Băieșu, care mereu se plângea că nu este luat în seamă de sexul frumos fiindcă-i prea scund. Colonelul i l-a adus, la Pelișor, pe "maseurul de la Sinaia" specialist în alungiri miraculoase. Câteva zile la rând, în vreme ce pacientul, în chiloței, era masat cu sârg, în camera de alături, o croitorească adusă tot de Tăutu scurta cu 1 cm. pantalonii lui Băieșu. Teribil de încântat, autorul cuplului renumit atunci, "Tanța și Costel" își admira cocoșește în oglindă creșterea cotidiană, în vreme ce confrații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-aș pula În mămicile voastre de garoi urâți. După ce-i Împrăștie care Încotro și am rămas doar cu protejatul nostru, ăsta continua să orăcăie Îndârjit, roșu ca racul și cu mucii proaspeți atârnându-i și legănându-i-se până la brâul chiloțeilor tetra scroțiți de jeg, muncindu-se din răsputeri să rupă bolovani din arătura uscată ca să arunce după agresori. — Florinele, unde-i mă-ta? Se lăsase pe vine În fața lui, dar amarnic se mai perpelea Florinel În focul dorinței de răzbunare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lucru murdar; aș vrea să nu trebuiască deloc să o fac” sau „Aș vrea ca toată partea corpului dintre buric și genunchi să nu existe, pentru că ea nu servește decât la lucruri murdare” (1974). Isabelle nu-și mai dădea jos chiloțelul pentru că-i era silă să-l atingă, își mustra aspru surioara dacă uita să și-l pună pe al său și-i spunea că săvârșește păcatul necurățeniei (1972). Putem evidenția, în acest caz, o formațiune reacțională intensă împotriva pulsiunilor erotice
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Suze, luându-mi mâna. Hai să-mi vezi rochia! — E frumoasă? spun nerăbdătoare. În poză arăta senzațional. — E pur și simplu perfectă! Plus că trebuie neapărat să-ți arăt, am cel cel cool corset de la Rigby and Peller... și niște chiloței de te ia cu leșin... Luke își drege glasul și amândouă ne întoarcem pe călcâie. — O! zice Suze. Sorry, Luke. Vezi că avem cafea și ziare și tot felul de chestii în bucătărie, în direcția aia. Arată spre un coridor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
La o vizită acasă am stat împreună cu o mamă și fiica ei de un an Vibeke. Fiica era într-un țarc și se juca cu o roată de bicicletă. Era rece. Vibeke era îmbrăcată cu o cămășuță subțire și un chiloțel de plastic cu scutec. Mama nu înregistra copilul. Copilul nu a luat nici o inițiativă în direcția mamei. După o oră în care mama mi-a vorbit fără pauza, copilul a început să plângă. Căzuse peste roata de bicicletă. Părea că
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]