284 matches
-
decât acela care va trăi după moartea lui, dacă va fi cazul. De azi înainte Trifu este țigan căldărar ca și noi și să jurăm că-l primim în rândul nostru. - Jurăm! ziseră juzii într-un glas. Mihai scoase din chimirul bătut cu ținte de alamă un șuriu cu plăsele de os din corn de cerb, învelit într-o treanță roșie, scuipă pe lama lucitoare și apoi o șterse bine cu acea cârpă. În liniște și cu atenție își crestă pielea
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
aproape de genunchi. Feciorii, pui de domnișani, îmbrăcați în frumosul costum național, cu opinci din talpă, pantaloni din dimie albă, făcută în casă, strânși pe picioare, scoțându-le în relief pulpele sănătoase, pline de mușchi, cu cămașă cu pui, strânsă cu chimir din piele neagră sau maronie, cămașă care, în apropierea gâtului, era legată cu șnur negru, nu strâns, mai lejer, să se vadă pieptul arămiu și mușchiulos, pe care crescuseră fire de păr, atât de prețuite de către viitoarele neveste. Unii purtau
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
și cu tupeul de a ne fi luat clienții, pepinierele noastre fiind pline de pomi... - Și ce-o să-mi faceți? Mă bateți? N-o să reușiți! - O să te omorâm, finule! - Poftim, omorâți-mă, dacă aveți curajul! Campionul își scoase cămașa din chimir, se descheie la piept, arătându-și mușchii. Nervos, cel mic, de 20 de ani, fiul nașului, îi înfige lama unui cuțit fix în inimă. Cu lama ascuțită în inima lui bună, blândă, înțeleaptă, campionul se înarmează cu bolovani, cu care
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
simți chemare Iubirea pârjolitoare... Să nu-ți dea inima brânci Să te uiți la babalâci Că-au placă-n loc de dinți Și n-au locuri printre sfinți Nici socrii și nici părinți Nici neveste cu lipici Bani au la chimir pe sponci Sunt falimentari în bănci Neveste cu hibe multe Mai boite și mai slute N-au nici dor, nici jar în vatră Și nici pensie privată Iubirea li s-a răcit Strânsu-n brațe le-a slăbit Și poftele le-
DESTRĂBĂLARE AMÂNATĂ...(PARODIE DUPĂ M.R.P.) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348974_a_350303]
-
sfârșesc în alb - Semnu-mpăcării Constatare Fructe-n pădure În seciuri zmeura coaptă Ațâță urșii Nostalgie De la primul fior Cum a trecut iubirea- Pleoapa-mi tremură... Climă Miros de pospai Izvor de apă secat Vreme coclită Amprentă Prin codrii de fag Chimirul haiducului Chiot de mândre Monitor Dăltuind piatra Învelește suflarea Limba ceasului Referință Bibliografică: Monitor / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 418, Anul II, 22 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
MONITOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346820_a_348149]
-
nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Toate bune și frumoase-n țărișoara noastră dragă, Toți cei ce-au furat odată vor imaginea să-și dreagă, Merg la moaște, dau cu mir, se-nscriu la Teologie Fac orice pentru chimir,numai bine să le fie. Se unesc și se despart, se împroașcă cu noroi Și de dincoace de sticlă îi privim cu dezgust, noi, Cei care le vom da girul pentru încă patru ani Lor, ce sărăci-vor țara și
CANDIDATURI de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376997_a_378326]
-
-n tinerețea întreagă, Deșteptului nu i-a fost dragă! .......................................... M-am dus în casa lor frumoasă, „Cel drag” bătea cu pumnii-n masă Ca un stricat: „ dă-mi bani, bătrâne, De vrei s-apuci ziua de mâine, Hai, scoate din chimir piștarii, M-așteapt' afară cămătarii...” Și bietul om cu fața suptă Ca un erou căzu în luptă Sub ochii mei- ce trist acord În ultimul atac de cord! Și-acum își ceartă din văzduh Copilul văduvit de duh; Cuvintele de-atunci
COPILUL DIN PUF... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376379_a_377708]
-
-ți dea cea mai bună soluție, însă numai Sfânta Nevoie te mai poate salva. Și, într-adevăr, Mărțișor țipă disperat, chiar din gura cuptorului când soldații îi împingeau și închideau ușa după ei. Într-o fracțiune de secundă, scoase de la chimir scoica vrăjită și strigă: - Râu, râușor, vino-n ajutor! Și unde începură să țâșnească în fața lui jeturi puternice de apă, ca din mii de furtunuri ale pompierilor. Cuptorul se umplu de aburi albi, ca o ceață groasă prin care nu
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
sfârșesc în alb - Semnu-mpăcării Constatare Fructe-n pădure În seciuri zmeura coaptă Ațâță urșii Nostalgie De la primul fior Cum a trecut iubirea- Pleoapa-mi tremură... Climă Miros de pospai Izvor de apă secat Vreme coclită Amprentă Prin codrii de fag Chimirul haiducului Chiot de mândre Monitor Dăltuind piatra Învelește suflarea Limba ceasului ... Citește mai mult CertitudinePână la urmăCulorile sfârșesc în alb -Semnu-mpăcăriiConstatareFructe-n pădureîn seciuri zmeura coaptăAțâță urșiiNostalgieDe la primul fiorCum a trecut iubirea-Pleoapa-mi tremură...ClimăMiros de pospaiIzvor de apă secatVreme coclităAmprentăPrin
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
și că o voce calmă, egală, revine, puțin afectată de interesul interogației, poate chiar disimulată de un rost anume. „ Băiete, zicea „moș” Dâră, acolo pe unde vei fi călcat tu cu gândul, n-ăi fi văst' acul cu care împungi chimirul, cojocul și opincile lu' unchiu'?! Neprimind un răspuns, repetă întrebarea dar pân' la jumate, pentru că Damas, mogâldeața de nepot'su de câțiva anișori se și repezi peste pragul ușii, „mătură” împrejur zăpada proaspăt căzută și peste grătarul de șters de la
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
de diferite profesii. Au interpretat dansuri și cântece populare din întreaga țară. Fetele poartă părul în coc, cu coroniță de flori, cămașă, ilic brodat cu motive florale, ciucuri, fotă, poale, pantofi. Băieții: ie, ilic brodat, cu ciucuri, ițari din postav, chimir lat din piele, brodat cu motive florale, cizme. Pe lângă dansatori, a fost reprezentat la festival de soliștii vocali: Cătălin Anghel și Bogdan Șeitan. Ansamblul “Floare de cireș” de la Bănești, județul Prahova, coordonator Mihaela Tudose, coregraf Cristi și Vali Colezea, are
FESTIVALUL “PRAHOVA IUBEŞTE BASARABIA”, PLOIEŞTI, 2015 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372242_a_373571]
-
și luna”) sunt destul de rare, iar „tonul țărănesc silit” (G. Călinescu) are rostul de a întrerupe aglomerarea suavităților. Și în versificație tiparul folcloric face loc unor rafinate experimente („Pe ogor de malaiște,/ Sună boabele ca niște/ Bani de aur în chimir” sau „Năruie-te, năruie,/ Lutule, pe anii mei,/ Lună, codrilor de tei,/ Dăruie-te, dăruie”). Prin „stampe în lumină” ori în pasteluri pline de culoare, subiectivitatea se lasă întrevăzută în bucuria de a trăi în ritmul naturii și al cutumelor
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
de „țăranul social”, adică „țăranul sărac [...] care avea nevoie de reforme, de ridicare, de transformare”, prin „distrugerea totală a formelor vechi”. De aici decurge ostilitatea față de rămășițele economice feudale, de țărănismul și tradiționalismul conservator, de țăranul patriarhal „cu plete și chimir, care nu știe să citească și stă în poeticul bordei, cântând din trișcă”, dar și față de Neoiobăgia lui C. Dobrogeanu-Gherea, considerându-se că România „dacă nu poate fi scoasă din balcanism prin industrie mare, ea se poate ridica din balcanism
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
În tăcuta ta ogradă...”), dar mai ales în multiplicarea imaginilor, a căror construcție amintește imediat pe „iconari”. Rezultatele sunt uneori notabile: „S-a închis amurgul ca un trandafir. Noaptea mușcă lacom din obrazul serii/ Și peste cătunul cu basme-n chimir/ Își scutură cerul frunzele tăcerii” sau „M-aș vrea-n cătunul meu cu porumbei/ S-adun în piept căpițe mari de soare”. Alunecarea în artificiu („Vulpea serii/ A intrat în cortul zilei/ Și-n gingiile tăcerii/ Sparge sâmburii luminii”) și
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și lanțuri, puse în mișcare de cai. Sau se înghesuiau în barăcile de tras la țintă, unde
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și lanțuri, puse în mișcare de cai. Sau se înghesuiau în barăcile de tras la țintă, unde
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bine! acolo, ca în sânul lui Avram! Ți-o spun eu, neică Marine, pe onoare! Omul dădu din cap. Crâșmarul îi puse în mână a doua țuică. O sorbi și pe asta încet. Începu după aceasta să se scociorască în chimir. Scuipă cu greață și mormăi: Nu-i!... Ce să fie? Tutun! tutun! strigă Sandu. Las’ că-ți dă boierul Niculiță un pachet!... Așa boier zic și eu; om nu glumă! Și-ai văzut ce cal are? Un zmeu, neică Marine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jura pe onoare și striga că a fost caporal în artilerie. Era o vulpe șireată domnul Sandu Popescu, de nu mai avea margine. Țuicile pe nesimțite le strecura spre pușcaș: boierul plătește! și tutunul, ori lipsea, ori nu lipsea din chimir, un pac nu strica: boierul plătește! Și zâmbea cu fața rumănă ca o lună plină, așa de fericit, că n-aveam ce face, tăceam și plăteam cu voie bună... De altminteri, aveam și de ce. Pândele, vânătorile noastre erau foarte fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai prelungi. Putui să deosebesc într-un timp: Un om înecat, adă cangea, moș Gheorghe!... Bătrânul își strânse sumanul roșcat peste cămășoiul de câlți încins cu brâu roșu, scuipă în pipă, îi închise căpăcelul de alamă ș-o vârî în chimir. Cu stânga își ridică de pe frunte căciula jerpelită și porni spre căsuță și spre podul umblător care sta de partea asta de mal, pe când odgonul se întindea neclintit, negru, încovoiat în jos din mijloc, deasupra râului. Nu se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]