1,778 matches
-
Simona Tache Vorbeam, acum puțină vreme, despre alcoolism și insistam pe ideea că e o boală. Așa este, alcoolicii nu sunt niște cetățeni care beau că așa au ei chef, sunt niște oameni bolnavi, chinuiți cumplit de o dependență. Ceea ce poate n-ai știut, dragă cititorule (și n-am știut nici eu, până de curând), e că și ceilalți membrii ai familiei unui alcoolic ajung să se îmbolnăvească. Boala lor poartă numele de codependență. Când
Să fii apropiat al unui alcoolic poate fi o boală by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20254_a_21579]
-
articol care nu mai are nevoie de absolut nici un comentariu. Cel mult de intervenția urgentă a Spitalului 9 la domiciliul lui Marty, ridicarea stăpânei și transferul ei urgent în cămașă de forță. Marty, săracul, e un motan bătrân, surd și chinuit. Când nu-l târăște mămică-sa pe la televizor, să prezinte moda (am văzut eu, toată jalea din lumea era în ochii lui Marty, în timp ce prezenta treninguri și ce mai pusese aia pe el), îi aduce parapsihologi și-i face blog
Motanul cu blog şi parapsiholog by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20566_a_21891]
-
Juriul este cât se poate de subiectiv, dar cu desăvârșire incoruptibil, pentru că este alcătuit din copii de 10 ani. De exemplu, fac pariu că mie, care, după cum reiese și din poza de mai sus, am desenat pe degete niște floricele chinuite, nu mi-ar da vreodată vreun premiu. În apărarea mea, aș spune că, fix înainte de a mă apuca de desenat, dădusem o raită pe imobiliare.ro, unde văzusem niște case supermișto, pe care momentan nu mi le pot permite. Era
Zece pentru imobiliare.ro by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20955_a_22280]
-
vedeți cum trebuie procedat atunci când vrei să fii SIGUR-SIGUR-SIGUR-SIGUR că nu obții ceea ce ceri, dar vrei să fii SIGUR-SIGUR-SIGUR-SIGUR că o să te faci de cacao. În primul rând, în loc să scrii un mail fluent, natural și simpatic, scrii unul jenant și chinuit, cu fraze de compunere de clasa a II-a, gen “ Modul în care un blogger iși aduce aportul este unic tocmai prin limbaj, creativitate, prin modul subiectiv în care schițează fiecare frază, creând o relație cu cititorul cum numai el
Să-mi îmbunătăţesc abilitatea de a scrie? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21007_a_22332]
-
ai mai visat Și de mult n-ai mai cântat... Nu mai arzi la mine-n piept Și te chem...și te aștept... Ce mai faci doruțul meu? Oare ție nu ți-e greu Toată ziua pustiit Într-un suflet chinuit Ce nu-și află alinare Într-o lume-așa de mare? Dorule, ce mult aș vrea Dacă-ai vrea...dacă-ai putea Să pornim la drum de mâine Eu cu tine...tu cu mine Pe cărări de vis curat Către
OMAGIU DIVIN 18 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384213_a_385542]
-
Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Să fie...? Unii îi spun bătrânețe alții o privire a soarelui demult, să fie o fericire atunci când animalul aproape a murit doar omul rămâne ancorat în sufletul său chinuit. Să fie...? Adevăratul chip se înalță acolo în peșteri unde liliecii apun. Fără vedere doar unde și iată: Ei văd prin aud... Dacă tot locuiesc în zile și ani, dacă tot mă liniștesc cu un pahar cu apă, dacă tot
UN DRUM LUNG de PETRU JIPA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384226_a_385555]
-
pe cineva. Ce să fi fost? -nu știu,nu știu. Poate speranța neîmplinită, speranța cine știe cui, trecând pe aici ea s-a oprit o clipă doar și a plecat. Sau poate chiar speranța mea, venind de cine știe unde, sperața mea din visuri chinuite, trecând pe aici mi-a dat de știre. Ce să fi fost?-nu știu,nu știu. Când m-am uitat, nu mai era, ce să fi fost? -nu știu,nu știu. Poate un gând al meu nespus, venind de cine știe unde
POVESTE DE IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384275_a_385604]
-
un film românesc care să-mi transmită altceva decât “Viața e nasoală”. “Despre oameni și melci” le are pe toate cele de mai sus. Simți din primele secunde că ceea ce își propune e să fie un film, nu o metaforă chinuită și că ceea ce vrea e să-l bucure pe spectator, nu să stoarcă din el filozofie și oftaturi metafizice. Mergeți să-l vedeți (intră în cinematografe din septembrie), sunt foarte curioasă dacă o să vă placă. Să vă întoarceți să-mi
Am văzut “Despre oameni și melci” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18483_a_19808]
-
piciorușele, parcă blestemând hoții la casa ei. Liliana intuia perfect ce se petrecea în mintea veveriței. A început să-i pară rău ca i-a luat pampoanele, la care biata vietate ținea atât de mult. Avusese o noapte cu vise chinuite. A doua zi, de dimineață, nici nu se trezi bine, nici nu se spală pe ochi, se duse în livadă, luă scara, o duse la pom. Urcă câteva trepte până ajunsese la ramurile cele înalte și legă pampoanele de câte
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
este destul de sinistră, dar e acceptată ca atare de toți, ca pe un lucru firesc, care face parte din viață. Aici intervine și vocea auctorilă care, în câteva fraze, sugerează atmosfera din camera mortuară: “Ce e viața omului? O clipă chinuită. Alaltăieri a fost copil, ieri un om puternic și azi neputincios. Aflat în neptință înalță ochii înlăcrimați spre cei din jur să găsească dragostea pe chipul lor ca odinioară pe chipul blândei măicuțe, dar găsind răceala babelor se retrage speriat
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
conchise Tibi și demară piezându-se în traficul aglomerat, printre tramvaie, bikeri și taximetriști nervoși”. Așa se încheie această scriere inteligentă, frumoasă, ce se apleacă, și ea, asemenea altora de atare factură, asupra mereu nedezlegatelor enigme ce însoțesc destinul efemer și chinuit al omului de pământ (ha' adham), în impenetrabila eternitate. La capătul lecturii, dincolo de tot ce-am însemnat mai înainte, mie, scrib bătrân, mi-a răsărit (de ce oare? și pentru a câta oară?) în minte această încheiere a încheierilor, pe care
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
rămas tot stâlpul casei De când tata a plecat Și-a lăsat-o cu durere-n Sufletul neconsolat. Acuma, când grija zilei N-o mai are, ca-n trecut, E bătrână și bolnavă, Alte griji i-au apărut. Dup-o viață chinuită, Doar atât i-a mai rămas: Să m-ajute mai departe, Până-n ultimul ei ceas... Referință Bibliografică: SACRIFICIUL UNEI MAME / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1388, Anul IV, 19 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia
SACRIFICIUL UNEI MAME de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383812_a_385141]
-
a privit fix, fără zâmbet, a plecat. Ce cuvinte ar putea să înlocuiască sentimentul atingerii?”; ,, Pe coridor, înainte de a intra în laborator, trece el, cu niște foi în mână, încet, parcă socotindu-și pașii. Zâmbesc larg, am o întrebare pregătită, chinuită, un pretext, doar să-l pot opri, doar să-i pot vorbi... Întind mâna spre el, se uită la mine serios, sever aproape, ochii lui trec doar peste mine, mă salută și trece mai departe. Rămâne mâna întinsă după el
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
de recunoaștere al veleitarismului la modă. Autorii unor asemenea ”multe și mărunte”, așteaptă cu nedisimulată înfumurare cuvenitele laude confraterne, venite din partea caimacului elitist, ghedesionat, entuziasmat și de un plesnitor dispreț față de tot ce nu se prosternează extaziat în fața acestor ”nimicuri chinuite” (difficiles nugae). Pentru unii autori, demonizarea eminescianismului, în plan literar, considerat un reziduu retrograd, pernicios și remanent, o stavilă în calea modernizării discursului liric, reprezintă un țel suprem, semnătură de patrician al spiritului, în timp ce, pentru alții, exorcizarea gândirii eminesciene, în
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
de azi?! Doar vorbele Aminului mai contează: Nu lumină Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina, Oboseală, slăbiciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit„. ...Și, când se vor satura/plictisi de monotonul (pentru ei, firește, nu și pentru mucenicul/martir...) spectacol al martirajului, „ei” vor da semnalul către calau (semnal convenit dinainte de începerea
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
și elevi în gazdă. Această căsuță nu s-a mai păstrat, oricum Eminescu, fiind cel mai iubit elev al lui Pumnul, intra adesea și în odăile lui pentru a primi un sfat sau a da o mână de ajutor profesorului chinuit de boală. Așa că aceste încăperi, uși și ferestre, la care venim câte odată toamna târziu, mânați de frunzele îngălbenite și mai ales de dragostea pentru poezia marelui poet, l-au cunoscut, i-au simțit pașii. Stăm lângă poartă, împovărați de
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
mă lovea peste timpane un pocnet de bici. Un rateu repetat de potcoave, lovind betonul străzii, mi-a adus aminte de fierarul Caraivan, care, cu puterea lui animalică, punea calul pe spate pentru a-l potcovi. Amintirea aceea de animal chinuit, supus omului brutal, mi-a trezit simțurile sufletului!... Tresar, alertat de amintirea copilăriei. La câțiva pași de mine, pe drumul național, un ins bătea un cal, cu o ură viscerală! M-am trezit în stradă, sărind gardul, căci până la poartă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
și mii Banii spre a-i cheltui... Și cum merge fredonând Doar cu bogăția-n gând Se împiedică din nou De ceva mare și greu... Se oprește și-nciudat Vede ce l-a-mpiedicat: Jos, în colb stătea chircit Un biet suflet chinuit... Obosit și zdrențăros Adormise-acolo, jos... Omu-o clipă se gândește, Pe sărman îl ocolește Și se depărtează-n grabă Nici o vorbă nu-l întreabă Și parcă mai cu avânt Merge-ntruna fredonând... Dar, deodată se oprește... Parcă-o voce
UN SĂRMAN ŞI UN DRUMEŢ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377152_a_378481]
-
fără sare Și orice curcubeu fără culori Și fiecare gănd ce-mi vine doare Din milioanele de pori Ce-nfulecă cu poftă mare Amare cantități de dor... Parfumul tău adie crăncen Întunecănd lumina dintr flori Și zămbetu-ți lipsește humii Și chinuitelor splendori Încat nici nu mai simt de sunt ,sau mor Și nici măcar dacă te doare Sau te încăntă chinul meu, Imagine cu chip de floare Și-amare cantități de dor . Referință Bibliografică: Elegie / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ELEGIE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377210_a_378539]
-
ar trebui îndreptată, cu precădere, atenția milostivirii noastre? - Mereu ni se spune "să vă fie milă de bătrâni, copii, bolnavi", dar n-am pomenit până acum să se spună "să vă fie milă de tineri". Ei sunt o categorie foarte chinuită astăzi. În primul rând față de copii avem obligația să le dăm dreptul să se nască, dreptul la viață. Apoi trebuie să organizăm societatea într-un fel sau altul, astfel încât să le dăm speranță, curaj și încredere tinerilor. Mă uit la
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
considerat odinioară pe acei fugari, să-și plece fruntea în semn de respect, ridicând-o din nou LA JUDECATA ISTORIEI ! Doamne, ocrotește-I în continuare pe Români, oriunde se află aceștia ! Și apără-I pe cei pe-ale căror oase chinuite noi trebuie să zidim o Țară ! Radu Petrescu-Muscel București, 3 octombrie 2014
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
al fragilității ființei umane, al vulnerabilității vieții și al confruntării cu veșnicia morții. Un asemenea volum, cu încărcătură ideatică și forță poetică, nu se putea naște decât în urma unui seism sufletesc, pulverizând liniștea și bucuriile poetei, care devine „... un eu chinuit,/ lăsat în urmă/ pe un mal înflorit de angoase.” (Și încă era dimineață), căci „În spatele meu,/ se așterne-o cărare de spaime.” (Un biet sfert de oră) Aceste adevăruri le-a surprins Gottfried Benn cu ani în urmă, afirmând că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
de inevitabilele disfuncții de organizare ale unei asemenea acțiuni, simpozionul de la Fetești a reușit să repună în discuție prezența sau, mai curînd, absența sculptorului din actualitatea culturală românească și să relanseze ideea unei cît mai grabnice recuperări. Acest episod aniversar chinuit și frustrant, la prima vedere cu un aer familial și ușor provincial, dar cu atît mai autentic, ar fi putut să aibă, în esență, un uriaș potențial declanșator. Atunci cînd sarcina unor instituții importante, cum ar fi Ministerul Culturii, muzeele
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
al unei gropi de gunoi, cu doi "ciobănei" păscînd vacile pe lîngă bălțile cu păcura verde a lintiței, la marginea mormanelor de mizerie asaltate de tornade de stoluri gălăgioase. Mizeria ancestrală a celor doi, un bătrîn taciturn și un tînăr chinuit care contrasta cu Șvițera alpin-idilică și vaca sa colorată în mov a reclamei la ciocolata Milka, mi-a amintit de unul din reportajele lui Bogza care investiga triburile din preajma gunoaielor bucureștene. Filmul surprinde excelent sentimentul de însingurare a celor doi
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
pot ascunde involuția și decadența; viața nu se dăruia textelor ce reluau modele grecești, viguroase cu un secol-două mai devreme. Ceva asemănător - nu spun același lucru - se întâmplă și după confiscarea comunistă a artelor românești. Multă măiestrie, bunăoară, găsim în chinuitul poem al lui Ion Barbu "Bălcescu trăind", în gloria "republicii române populare"! Autorul "demască" burghezo-moșierimea ("ai multursuzei tagme gianabeți") care, cu complicitatea ofticii și a exilului, l-au ținut pe Bălcescu "sub peceți" fiindcă era "inima dintâi republicană". Pe cine
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]