646 matches
-
noțiune și arătând degetul a pronunțat „deget”. Fără să-l contrazic am arătat ostentativ degetul meu și am pronunțat răspicat „deget, unu”. Ședința se terminase cu obișnuitul căscat așa că a ajuns în pătuc de unde ne-a transmis binețe printr-un chiot care i-a transformat fața în lună plină. Ne-am retras și noi într-ale noastre. După câteva zile i-am arătat degetul meu gros și a pronunțat hotărât „unu” apoi a atins cu cealaltă mână degețelul său pronunțând „deget
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1412756080.html [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
lună așa cum mă înfiorau în copilărie, corul ciripitor al rândunelelor, zborul planat al berzelor care au cuiburi cu pui pe stâlpii înalți din drum, miresmele salcâmilor și ale teilor în floare, cântecul cucului din nucul nu departe de casa noastră, chiotul nunților și al cântecelor care amintesc de voinicia haiducilor, dârzenia în muncă a țăranilor noștri, păstrată din moși-strămoși și câte alte frumuseți care îmi brodează dreapta credință și dragoste pentru pământul natal”, scrie mărturisindu-se Elena Buică în Frumoasele vacanțe
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_dobre_1414589855.html [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
S-A-NSENINAT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului S-a-nseninat și iată ce splendid asfințit, când inima deodată râzând a-nmugurit. O tandră adiere în suflet mi-a pătruns și tristele-i unghere cu chiot i-au răspuns. Ce binecuvântare a-ncins ființa mea că dintr-o dată-îmi pare că m-am născut abia. Destinul meu tresaltă, surâde încântat că în sfârșit de-o altă lumină-s sărutat. Au înflorit în mine speranțele târzii, iar
S-A-NSENINAT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1448480330.html [Corola-blog/BlogPost/382914_a_384243]
-
brio! Așteptă o vorbă de laudă ceva, dar mama era prea ocupată, așa că ieși din nou în zăpada ispititoare și își stăpâni cu greu impulsul de a răspunde chemării săniuței ce zăcea dezolată pe pârtia dinspre drum, de unde se auzeau chiote și râsete voioase. Lasă că văd ei când Moșul le va umple ghetuțele cu cenușă și cărbuni! Atunci să vedem cine va râde mai bine!" Răsplata fu pe măsura așteptărilor în dimineața de Sf. Nicolae când, cu inima bătând să
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1482156950.html [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
Vindecări miraculoase Risipă de iubire și iertare Pluteau peste păcatoșii ticăloșiți Copii posedați de duhuri rele Schilozi, ațineau calea Mântuitorului Femei bolnave se atingeau de El cu credința Și se tămăduiau. Dumnezeu întrupat Primit cu osanale în jocul luminii Cu chiote de bucurie aruncate Printre ramurile de finic Pe asin purtat spre jertfă Știind că profeția lui Isaia se va împlini Și peste cinci zile avea să calce pe moarte Cu moartea Să Fiu ascultător Ce împlinea voia Tatălui Avut-a
PORUNCA CEA MARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1429011492.html [Corola-blog/BlogPost/367526_a_368855]
-
demult am colindat/ De-mi petreceam vacanțele de vară!/ Fugeam pe covorașul înverzit/ Să caut fragi sau să miros o floare/ Ori mă opream s-ascult un ciripit/ Întins sub arborii cu frunza-n soare./ Iar codrul răsuna întinerit/ De chiote, chemări de bucurie./ Un pas... și râul lin l-am regăsit/ Cu apa-i rece, limpede-aurie./’’ Iată cum trec clipele vieții în poezia lui Aurel Vasilică:,, Ca ploaia de luceferi trec clipele vieții,/ Ca-n zările albastre al ciocârliei cânt
VA RECOMAND UN POET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Va_recomand_un_poet_ioana_voicila_dobre_1359794870.html [Corola-blog/BlogPost/359273_a_360602]
-
deja plină de incomensurabilă suferință. Veneam dinspre sora mai mare, mergând pe strada îngustă, pe care căzuseră câțiva fulgi de zăpadă. Ningea cu niște fulgi mari, cenușii, amintindu-mi de jebelianul poem „Surâsul Hiroshimei”. Aud, din casele de pe lângă drum, țipete, chiote și urale: „A fugit Ceaușescu! Ura! Ura! Trăiască România!”. Credeam că nu auzisem bine, așa că - lipit de gard - ascultam știrile de la televizorul ce fusese dat la maxim. Îmi amintesc și acum zgomotul făcut de elicopterul prezidențial și de glasurile mulțimii
GHEORGHE A. STROIA – A FOST ODATĂ ... 22 DECEMBRIE, ZIUA SPERANŢEI FĂRĂ CHIP de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Editorial_gheorghe_a_stroia_a_fost_odata_22_decembrie_ziua_sperantei_fara_chip.html [Corola-blog/BlogPost/350944_a_352273]
-
dar nimeni nu-i putea gasi leacul. Apărură chiar și câțiva mocani din împrejurimi, dar și dânșii dădură, nedumeriți, din umeri. Dalila deveni din ce in ce mai disperată. Din greșeală calcă pe arici și înțepâdu-se sări în sus de doi metri scoțând un chiot de victorie. - Evrica! Evrica! - Erica-aau! Pe nevasta mea o cheamă Erica, nu Evrica! spuse aproape plângind, Socrate - ariciul. - Nu mă interesează cum o cheamă pe nevastă-ta! Evrica, am zis, nu Erica! Evrica! strigă din nou triumfator vulpea, am găsit
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ursul_si_vul_george_r_roca_1366994275.html [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
apăreau și dispăreau fără nici o noimă ... Alții le-au fotografiat și le zic obiecte zburătoare neidentificate, adică nedeslușite. Mai pe scurt, OZN, o-ze-ne ! N-ai auzit de ozene ? - Un-s-auz, că eu sânt în pădure ori în casă. Și-auz numai chiote și ghiorăit dă mațe goale ... N-am timp de scociorât pân stele ... Dac-am auzit de-al-de-astea ?!... D-âle de fug ca o părere ?! Da ! Dă-i din stele, ba ! Dă stârpituri verzi, ba !... Dă oarzăne, da ! Dă zâne, da ! Dă ozeneu
ĂI DIN STELE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ai_din_stele_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/355720_a_357049]
-
să le plătești în republică , dar tot, fiecare cuvânt, fiecare gest al acestui decrepit respiră același egoism. Când conu Leonida zugrăvind Efimiței revoluția de la 11 februarie zice să te ferească Dumnezeu de furia poporului. Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare și lume lume , nu e iarăși o simplă glumă bazată pe contrastul furie-paradă. E indicată, se poate zice în chip lapidar, fizionomia revoluțiilor noastre, căci noi nu am făcut revoluții drepturile omului ne-au venit de-a
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
în fața clapelor, umanitatea ar fi fost lipsită de Simfonia destinului. Entuziasmul muzicanților și pasiunea cu care nuntașele băteau mărunt ritmul pe loc, răsucindu-se din șale cu voluptate și pasiune, tremurîndu-și umerii și împingîndu-și sînii în față, țipetele de extaz, chiotele și chicotele, creionau un tablou specific sfîrșitului de secol, care s-a cramponat, poate in extremis, pentru că altă soluție nu se întrevede la orizont, de globalizarea și mondializarea planetei. Chiar, mi-am zis, noi, pămîntenii, cînd ne gîndim la marțieni
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_13_14_ioan_lila_1326793537.html [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
nopțile. Erau tot timpul unul lângă celălalt. Se întâmpla de multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin și chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți... “7 iunie ’55 Aurora dragă, iubita mea,(...) Te-am sărutat la stația de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoșat de soare și beam
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/Din_iubirile_lui_marin_preda_ion_ionescu_bucovu_1375599438.html [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
norii se vor cerne iar vântul cu furie se-abate peste noi, să nu-ți înneguri gândul și nu-ncerca durerea privește-ne,iubite: tot vară e în noi! Miroase-a grâne coapte sub soarele fierbinte se-nalță ciocârlia și chiot e pe văi, fânețele-s de coasă, copiii vin la râuri, totul în jur e viață și vara e în toi! Nu lua in seamă frigul și ploaia ce se-anunță, ci vino pe la mine când vremea-i de-nserat, închide
E VARĂ! de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 by http://confluente.ro/_e_vara_adriana_neacsu_1345916513.html [Corola-blog/BlogPost/365675_a_367004]
-
nu fugă mingea singură la vale sau în râu. Pe apa râului era tare greu să mai prinzi mingea, o vedeai înotând grăbită spre Dunăre, dacă nu se oprea undeva într-o hulboacă. Partidele de fotbal erau aprige, cu cotonogeli, chiote, picioare julite, strigăte de gooool, șoșoni rupți, pantaloni sfâșiați, bătăi, plânsete. Cel mai rău era însă când cineva ne alunga de la joacă, fie vreun părinte al unui copil, fie pădurarul, fie vreun profesor de școală care ne vedea că pierdem
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1403762513.html [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
cls. a III-a” și cu “Coroana României cls. a V-a cu Spade și Panglică de Virtute Militară” . Sufletul său se topește și curge în lacrimi fierbinți. E primăvară în inima sa și soarele mângâie mugurii, care plesnesc în chiot. Parfumul și verdele pădurii îl inundă. Bucuria i se lipește de zenit. Mireasma rugii suie în timp ce Îngerii se pogoară. Florile îl împodobesc din tălpi și până-n creștet. Toate ramurile se răsfiră-n el, pline de lumină, înflorind floare lângă floare
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CÂND VINE TOAMNA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului CÂND VINE TOAMNA Când vine toamna-i bucurie; Copiii merg din nou la școală; Se-aud chiote în vie; Satul e imun la boală. Când vine toamna-i bogăție: Trosnesc căruțele de rod; Satul trăiește-n semeție Ca-n anotimpul lui irod. Când vine toamna e tristețe; Pleacă păsări călătoare Peste mări în țări alese, Iar plecarea
CÂND VINE TOAMNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1434351005.html [Corola-blog/BlogPost/379710_a_381039]
-
în: Ediția nr. 682 din 12 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Stă la soare-n grădiniță, Pe o frunză arămie, Domnișoara gărgărița, Ca focu-n toamnă târzie. Nu mai are nicio treabă, Casa-i o bijuterie; Și-a venit s-asculte-n grabă, Chiotele de la vie. Am să-i șoptesc la ureche, Să plece, spre altă zare, Unde este-a ei pereche, Să se facă ghicitoare. * Lângă ea, e melcul care, De joc și de veselie, Pierzând casă din spinare, Cere altă cu chirie
TOAMNA GĂRGĂRIŢA -POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_toamna_poezie_pentru_copii_elena_spiridon_1352784177.html [Corola-blog/BlogPost/350906_a_352235]
-
incredibilă plăcere le străbătu ființele care acum, iată, cunoșteau botezul bărbăției, marea lor bucurie estompând, preț de o clipă, gemetele și zvârcolirile cumplitei creaturi. Urletele combatanților, răgușite de acum de efortul izbânzii, se contopiră cu acelea ale privitorilor și cu chiotele cam stranii ale muierilor. Extenuat de uriașul efort psihic atât de prelungit moșu’ încercă și el un urlet de victorie, dar nu reuși decât un fel de cârâială precum o găină cu gâtul tăiat. Așadar, considerând că-și făcuse, pe
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1405442803.html [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
mânuță încetișor și mergând începea a se clătina de durere și slăbiciune... ca prin ceață am pornit noi spre casa noastră... casă și ea rămasă orfană. Acolo, la marginea de sat, încă mult timp a răsunat baritonul lăutarului orb, Moș-Fedot, chiotele de fericire în compania femeilor la care s-au întors bărbații de la război. Vântul în schimb, nu înceta să aducă și bocetele disperate a femeilor rămase fără bărbați, devenite văduve, chiar în floarea vârstei lor. Ooo, câte greutăți a suferit
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1431080734.html [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
se auzeau suspinele îngerilor. Frunzele cădeau și se așterneau pe alei, semn că toamna își intra în drepturi depline. Și câțiva copii jucându-se, așezați direct pe caldarâm sub supravegherea ochilor de Argus ale mămicilor. Nu le auzeam glasurile, țipetele, chiotele, plânsul, care, în altă circumstanță, m-ar fi deranjat. Dialogul nostru, inopinat, ne sustrăgea de parcă am fi fost singuri pe lume. O atmosferă ireală, trăiam o ciudată dedublare. Nu eram eu cea care dialoga firesc cu bărbatul necunoscut, dornic și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Albastru_de_septembrie_tableta_cezar_cezarina_adamescu_1347289476.html [Corola-blog/BlogPost/343734_a_345063]
-
fel de foc. Focul dragostei! Acel foc ce nu-i ocolește nici pe oameni nici pe zei! Cei atinși de acest foc din oameni devin zei iar din zei devin oameni! Să fi fost mâna lui Bendis? ** Pădurea răsună de chiotele și strigătele de bucurie ale unui popor ce petrece. Fluierele se întreceau în doine și hore iar oamenii băteau pământul cu picioarele, în ritmul acestora, în jocuri vioaie. Cei mai în vârstă, făcând în ciudă perechilor de flăcăi și fete
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408827343.html [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
anume, împodobită cu nemaipomenită mândrie, cu steaguri, cu slove de aur care spuneau numele locurilor, pe unde și-au lăsat românii oasele, apărând țara și biruind păgânimea. Când a fost în dreptul porții, oastea a fost primită cu o furtună de chiote, și atâtea flori au aruncat cei adunați, peste flăcăi și sub picioare în drumul lor, încât drumul le-a fost numai o floare. Primarul Capitalei s-a apropiat atunci de Domnitor, aducându-i pâine și sare, după obiceiul străbunilor, și
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Zo_zi_importanta_in_istoria_romaniei_ion_c_hiru_1336201799.html [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
nopțile. Erau tot timpul unul lângă celălalt. Se întâmpla de multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin și chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți... “7 iunie ’55 Aurora dragă, iubita mea,(...) Te-am sărutat la stația de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoșat de soare și beam
PATIMA UNEI IUBIRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 by http://confluente.ro/Patima_unei_iubiri_ion_ionescu_bucovu_1376200119.html [Corola-blog/BlogPost/340537_a_341866]
-
se luminase, dar acest lucru nu a făcut decât să schimbe culoarea mediului care ne înconjura, din negru în gri. Vizibilitatea nu era mai mare de zece - cincisprezece metri în jurul nostru. Era o liniște totală. Din când în când scoteam chiote ca Tarzan, poate ne răspunde cineva. Nimic. Liniște, umezeală și o ceață care îți pătrundea în oase. Doar pescărușii se așezau lângă barca noastră, așteptând să le aruncăm ca de obicei peștii mai mici. Am aruncat ancora și am început
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417712676.html [Corola-blog/BlogPost/360401_a_361730]
-
care se întâlnesc la o nuntă după foarte mulți ani. Aici are loc o scenă parcă desprinsa din filmul “Ciuleandra”, cănd lăutarii cântă “Alunelul” și provoacă lumea la dans. Oamenii intră în horă și toată lumea dansează cu pași săltăreți, cu chiote, fluierături și strigături până la epuizare. Titlul românului este unul simbolic. Aici, simbolul "spovedaniei" nu mai este vatra focului despre care autoarea spunea că stătea de vorbă cu mama ei, ci un cireș din grădina pe al carui trunchi sunt scrijelite
„CIREŞUL SPOVEDANIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1495095988.html [Corola-blog/BlogPost/366191_a_367520]