641 matches
-
a căror inimi le sunt atinse de săgeata lui Cupidon. O poveste de dragoste ce poate avea doar un singur final, mai ales că „Afară era agitație mare, toți tinerii, și nu numai, sărbătoreau Valentine’ s Day. Se auzeau râsete, chiote, unii chiar cântau în cor. Oanei îi zburdă gândul pentru o clipă la Radu și nu era pentru prima oară când se întâmpla acest lucru...” Autorul o scoate însă din banalitate, și oferă iubirii trăirea veșnică. Cum? Vă las pe
VIAȚA CA UN CAZINOU, AUTOR GEORGI CRISTU SAU CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND BEI CU NENEA IANCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365884_a_367213]
-
norii se vor cerne iar vântul cu furie se-abate peste noi, să nu-ți înneguri gândul și nu-ncerca durerea privește-ne,iubite: tot vară e în noi! Miroase-a grâne coapte sub soarele fierbinte se-nalță ciocârlia și chiot e pe văi, fânețele-s de coasă, copiii vin la râuri, totul în jur e viața și vară e în toi! Nu lua în seamă frigul și ploaia ce se-anunță, ci vino pe la mine când vremea-i de-nserat, închide
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
peste sat. Citește mai mult Chiar de se-arată toamnași norii se vor cerneiar vântul cu furiese-abate peste noi,să nu-ți înneguri gândulși nu-ncerca durereaprivește-ne,iubite:tot vară e în noi!Miroase-a grâne coaptesub soarele fierbintese-nalță ciocârliași chiot e pe văi,fânețele-s de coasă,copiii vin la râuri,totul în jur e viațăși vară e în toi! Nu lua în seamă frigulși ploaia ce se-anunță,ci vino pe la minecând vremea-i de-nserat,închide ușa caseiși trage
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
mers pe drum și, bătându-se să-și audă fiecare propriile cuvinte geniale, ale pățaniilor vacanței, alunecă spre școli. Acesta era și este și acum miracolul începerii școlii și grădiniței, pentru frunzișul omenirii, copiii, începând de la cei ce gândesc în chiote, la cei ce se îndreaptă spre noua frontieră a complicării celei mai simple și vitale trăiri umane, scrierea universalului bilețel de dragoste, până la cele mai profunde trăiri umane: proiecte de viață, alegerea drumului decisiv, sărirea din mit romantic, liric, boem
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
încercăm să pescuim. Deja se luminase, dar acest lucru nu a făcut decât să schimbe culoarea mediului care ne înconjura, din negru în gri. Lipsa vizibilității mai mare de zece - cincisprezece metri în jurul nostru persista. Din când în când scoteam chiote a la Tarzan, poate ne răspundea cineva. Nimic. O liniște mormântală, umezeală și o ceață care îți pătrundea în oase. Doar pescărușii se așezau lângă barcă, așteptând să le aruncăm ca de obicei peștii mai mici. Am aruncat ancora și
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
Crăciunul cu flori de zăpadă Crescute pe ramuri plecate-n odihnă, Pe valuri de mare oprite în tihnă, Pe culmi și pe streșini, în chip de pomadă! Să vină iar Moșul cu traista sa plină, Cu val de colinde și chiot pe stradă, Cu gerul pe cușmă, fular și broboadă, Cu vii derdelușuri pe albă colină! Să vină iar veste și steaua s-arate Chiar locul în care se naște Lumină, Iar lumea să cânte cu vorbe curate În imnuri de
ÎNTÂMPINÂND NAŞTEREA DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366353_a_367682]
-
bețoșiare, la tunică-i pun alune și galoși vechi la picioare. La găt îi leagă un fular, pe cap, o cratiță e clop. Îi dau mătură de coșar, la privitori să dea noroc. În jurul lui se prind la joc, cu chiot de veselie. Prin amintiri să-și facă loc, vis numit copilărie. Îi caută nume hazliu și fără popă-l botează. Iar prin al nopții vis pustiu, grijă de copil veghează. Cu grijă se trezesc în zori, la omuleț de zăpadă
IARNA COPILĂRIEI -PASTEL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366462_a_367791]
-
norii se vor cerne iar vântul cu furie se-abate peste noi, să nu-ți înneguri gândul și nu-ncerca durerea privește-ne,iubite: tot vară e în noi! Miroase-a grâne coapte sub soarele fierbinte se-nalță ciocârlia și chiot e pe văi, fânețele-s de coasă, copiii vin la râuri, totul în jur e viață și vara e în toi! Nu lua in seamă frigul și ploaia ce se-anunță, ci vino pe la mine când vremea-i de-nserat, închide
E VARĂ! de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365675_a_367004]
-
și toți tinerii s-au grăbit să ajungă mai devreme la spectacol, inclusiv iubita lui Dorian- Odorela- împreună cu prietena sa, Carmen, cea care îi invitase la acest spectacol. Autorul descrie cu lux de amănunte scenariul din capul personajului la auzul chiotelor asurzitoare care veneau dinăuntru, apoi calvarul pe care îl vede când ajunge la ușa pe unde voia să intre în clădire. Dându-și seama ce se întâmplă de fapt, înfruntând câteva obstacole în lupta cu cei care ieșeau din clădire
INSOMNIILE SCRIITORULUI NICĂ D. LUPU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366147_a_367476]
-
care se întâlnesc la o nuntă după foarte mulți ani. Aici are loc o scenă parcă desprinsa din filmul “Ciuleandra”, cănd lăutarii cântă “Alunelul” și provoacă lumea la dans. Oamenii intră în horă și toată lumea dansează cu pași săltăreți, cu chiote, fluierături și strigături până la epuizare. Titlul românului este unul simbolic. Aici, simbolul "spovedaniei" nu mai este vatra focului despre care autoarea spunea că stătea de vorbă cu mama ei, ci un cireș din grădina pe al carui trunchi sunt scrijelite
„CIREŞUL SPOVEDANIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366191_a_367520]
-
La un asemenea moment eram martor acum, in acest templu natural fără coloane, ziduri ori acoperiș și în care nimeni nu vocifera, nimeni nu perora. Și, Doamne, câtă diferență intre fiestele de import, procesiunile sau demonstrațiile zgomotoase, impregnate de vulgarități, chiote, vaete și lozinci ipocrite - cu care, cotidian, suntem bulversați din ce ce în ce mai des și pe multiple căi - și această odă de adulație, închinată cu sinceritate și speranță Creatorului, Soarelui și Sfinxului... La plecare, într-un impuls de
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
focului, iuțeala gândului, caierul norilor, borangicul stelelor, majestatea păunului, trilul ciocârliei, voronețul liliacului, lacrima smirnei, mustul ciorchinelui, gingășia ghiocelului, verdele temerar al bradului, madrigalul rândunelelor în sulemeneala zorilor îmbujorați, candelabrul de nard al salcâmului, Iia curcubeului, jertfa mieilor, rapsodia pădurii, chiotul nunții, iureșul izbânzilor dace, dârzenia de granit a Dochiei, îngemănarea Gliei-Auroră a omenirii cu Crucea Învierii Domnului, psalmul ascetului, filocalia Cuvântului divin în mirajul grăirii de taină, serafica frumusețe a Liturghiei ortodoxe, armonia Duhului Sfânt și dăruirea supraîngerească a Fecioarei
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
încercăm să pescuim. Deja se luminase, dar acest lucru nu a făcut decât să schimbe culoarea mediului care ne înconjura, din negru în gri. Lipsa vizibilității mai mare de zece - cincisprezece metri în jurul nostru persista. Din când în când scoteam chiote a la Tarzan, poate ne răspundea cineva. Nimic. O liniște mormântală, umezeală și o ceață care îți pătrundea în oase. Am aruncat ancora și am început să pescuim. Dădusem peste un loc unde peștele mânca binișor. Cum se rărea, cum
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
locul unde m-a înțepat..., cred că-nțelegi, Naie? Didina n-a mai auzit și ultimile cuvinte ale boierului și a alergat sfârâindu-i picioare: a deschis la perete porțile, țuști în cărioară și a dat bice cailor cu un chiot prelung. - Diii căluții mei!!!... Pandelică părea că-și mai căpătase calmul, iar "durerile" îl lăsaeră aproape complet, în timp ce Naie îl consola umplându-i pahar după pahar. Acum trecuseră la un vin roze din Dealu Viilor, care luneca pe beregată... asemenea
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
ghioage noduroase, de le-au îmuiat de oase. Snoava este cam așa: „[...] Olteanul, bine aghesmuit cu țuică și zaibăr, alături de muiere, stătea țanțoș pe capra căruței și, din când în când, în timp ce șfichiuia cu biciul caii, mai dădea câte un chiot de suna valea, când în față îi apare un soldat, pe care-l ia la întrebări, în loc să-l poftească în căruță ca să ajungă mai repede la unitatea militară, fiindcă întârziase, iar pedeapsa ce-l aștepta era arestul. Când prostanul de
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
după un gard, după un copac, după o casă ori sub pat, copiii cred că nu vor mai fi găsiți și tac chitic, chiar dacă îi pufnește râsul. Dar când sunt găsiți o bucurie uriașă se revarsă spre ceilalți, izbucnind în chiote și râsete de mai mare dragul. Cu totul altceva este când copilul intră în poveste și se ascunde acolo de unde n-ar mai fi nevoie să iasă, fiindcă se simt foarte bine și se confundă cu eroii de basm. De
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351304_a_352633]
-
după un gard, după un copac, după o casă ori sub pat, copiii cred că nu vor mai fi găsiți și tac chitic, chiar dacă îi pufnește râsul. Dar când sunt găsiți o bucurie uriașă se revarsă spre ceilalți, izbucnind în chiote și râsete de mai mare dragul. Cu totul altceva este când copilul intră în poveste și se ascunde acolo de unde n-ar mai fi nevoie să iasă, fiindcă se simt foarte bine și se confundă cu eroii de basm. De
SOARELE COPILĂRIEI VERSURI PENTRU COPII- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351303_a_352632]
-
romantice, îi ridicară în aer de parcă valsau, apoi cu caninii le străpunseră vena jugulară, iar cu unghiile lungi le spintecară burta, le scoaseră bucăți de ficat, plămâni și inimă. Urletele de durere și groază ale acoliților „Imperatorului” se împletiră cu chiotele de bucurie și de victorie ale zburdalnicelor vampirice. Un măcel îngrozitor se desfășură în cea mai mare construcție din lume, Palatul Namului! Brațe smulse din umeri zburară prin sală, picioare desperecheate, măruntaie, ficați, plămâni și inimi pe care vampiricele le
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
în: Ediția nr. 682 din 12 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Stă la soare-n grădiniță, Pe o frunză arămie, Domnișoara gărgărița, Ca focu-n toamnă târzie. Nu mai are nicio treabă, Casa-i o bijuterie; Și-a venit s-asculte-n grabă, Chiotele de la vie. Am să-i șoptesc la ureche, Să plece, spre altă zare, Unde este-a ei pereche, Să se facă ghicitoare. * Lângă ea, e melcul care, De joc și de veselie, Pierzând casă din spinare, Cere altă cu chirie
TOAMNA GĂRGĂRIŢA -POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350906_a_352235]
-
deja plină de incomensurabilă suferință. Veneam dinspre sora mai mare, mergând pe strada îngustă, pe care căzuseră câțiva fulgi de zăpadă. Ningea cu niște fulgi mari, cenușii, amintindu-mi de jebelianul poem „Surâsul Hiroshimei”. Aud, din casele de pe lângă drum, țipete, chiote și urale: „A fugit Ceaușescu! Ura! Ura! Trăiască România!”. Credeam că nu auzisem bine, așa că - lipit de gard - ascultam știrile de la televizorul ce fusese dat la maxim. Îmi amintesc și acum zgomotul făcut de elicopterul prezidențial și de glasurile mulțimii
GHEORGHE A. STROIA – A FOST ODATĂ ... 22 DECEMBRIE, ZIUA SPERANŢEI FĂRĂ CHIP de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350944_a_352273]
-
prăbușit în ape, le-ai prefăcut în sloi Și-ai omorât și mieii fătați în grajd, de oi Și cât ne-am mai dorit o iarnă fermecată Cu zurgălăi, cu frâie și pârtii lungi de vată Cu fulguiri domoale și chiote pe deal Cu sănii înaripate și nechezat de cal Dar tu te-ai năpustit prăpăd și nebunie Și-ai îngropat pământul sub candida-ți urgie Mai albă ca păcatul ce-l face fata mare Când dragostea o prinde în repedea
MAI ALBĂ CA PĂCATUL..., POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346673_a_348002]
-
doamne-păzește. -Fie la voi, acolo, d'alde d-astea și nu-n ocina noastră! A zâmbit nedumerit dar baremi i-am făcut-o!... - Mi-ai luat o cheatră dă pă inimă, vere Niță, conchise fericit Panacoadă și-i dădu un chiot Mării lui să-i spună dezlegarea și cheia atâtor nopți de chin și gâlceavă... Tot de-atunci a intervenit și-o împăcare pe care n-o planificase nici anii și nici înțelepciunea, de care făcuse adesea atâta caz. O clipă
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
facă ceva. Sora lui tata, mama de dincolo, cum îi spuneam , a zis să punem pe prispă vase cu apă să vedem dacă cei care trec le răstoarnă. Așa am făcut. Urme de pași cu vuiet puternic și câteodată și chiote au început din nou la ora douăsprezece noaptea. Noi ascultam cu inima cât puricele și nici nu respiram. La trei, când a cântat primul cocoș, am ieșit pe prispă să vedem ce se întâmplase cu vasele cu apă. Erau neatinse
STAFIILE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355819_a_357148]
-
Să nu-l mai țină pământul Pe cel ce-n vin apa pune, Și-n țuiculița de prune!” FLOAREA: (Așteaptă în poartă cu mâinile-n șolduri, apoi își duce la frunte palma și se uită nedumerită în lungul străzii) După chiot și cântat... este dragul meu bărbat. (a lehamite) Ce om!... Eu stau acasă și mă dau de ceasul morții, ce i s-o fi-ntâmplat lu’ Gheorghe al meu, iar el rage ca un măgar... nici nu-l doare-n
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
Să nu-l mai țină pământul Pe cel ce-n vin apa pune, Și-n țuiculița de prune!” FLOAREA: (Așteaptă în poartă cu mâinile-n șolduri, apoi își duce la frunte palma și se uită nedumerită în lungul străzii) După chiot și cântat... este dragul meu bărbat. (a lehamite) Ce om!... Eu stau acasă și mă dau de ceasul morții, ce i s-o fi-ntâmplat lu' Gheorghe al meu, iar el rage ca un măgar... nici nu-l doare-n
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]