42,748 matches
-
stricte; făcută din coordonări și coduri spontane între prieteni, din ambiguități cu un sens precis, dintr-un fel de opoziție tacită față de regim, o opoziție care diferenția subtil între ceea ce poate fi spus și ceea ce nu trebuie spus cu nici un chip - sub penalitatea disprețului în interiorul grupului tău de prieteni. Era de fapt o situație schizofrenică. în exil m-am simțit liber - dar liber într-o societate ale cărei reguli nescrise nu le cunoșteam, liber de o libertate abstractă. în același timp
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
evanescentă, aeriană a materiei care se jertfește sieși, căci nu figurează nici neantul nici transcendența, ci doar o concretețe ce se leapădă imagistic de sine, ce se desfoliază cu o diafană întristare: "Alergai peste maci/ Cu brațele întinse către un chip/ Din văzduh/ Care se înfiripa nesfîrșit/ Atingînd cu buze cîntînd fața ta -/ Era amintirea noastră/ Aproape de cer, mai rămînînd/ Deasupra pămîntului/ Departe de dimineață./ Și ai lăsat miresmele să treacă/ Pe trupul meu îngenuncheat" (ibidem). Întrucît văzul joacă un rol
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
pe de alta prelungind atmosfera de ură a ideologiei roșii, fortificînd-o cu "vitamina" extremei drepte. E o aberație la pătrat. Iată unde se cuvine căutat antisemitismul, nu în speculațiile unor intelectuali de bună credință puse sub lupă și tălmăcite în chip rigid (talmudic!), ci în această rezervație tardivă a naționalismului celui mai virulent, care are în spate o "filosofie" în esență fascist-nazistă, neșovăind a arunca în spumegarea sa postcomunistă, neputincioasă, drojdiile urii interetnice. E o ultimă carte pe care o joacă
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
a Teatrului Bulandra. Știam că accesul este interzis pentru că se fac lucrări profunde de reamenajare și renovare. Curiozitatea mă ispitea, mărturisesc, de mult și mi s-a părut că mi se oferă o șansă, acum, să întrezăresc ceva din noul chip. Mai devreme decît toți ceilalți. Am pășit în mijlocul forfotei unui șantier. Mergeam încet, iar ochii îmi zburau în toate părțile. Imaginea începe să se contureze. Arhitectul acestui proiect îndrăzneț, foarte dinamic și modern este acela care și-a mai legat
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
părăsi talk-show-ul, aș simți o lipsă în sațiul existențial al serii. De altfel, tot admirându-i colecția de cozondraci, am achizițioant și eu vreo două perechi, tot atât de practice, dar mai modeste. Chestie de standing. Zilele trecute, cu actoricească imobilitate pe chip, d-sa a dat citire unei lungi și dureroase scrisori de la un gazetar ce expunea, în termeni de admirabilă modestie, situația sa de condamnat a plăti, într-un proces de calomnie, frumușica sumă de 14.000 de dolari - patru sute de
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
politice: Economia politică a iertării (cadrul juridic al guvernării, structura posibilelor raporturi de putere stabilite în ceea ce pare a fi o economie a darului), Munca este dușmanul lor (unde se urmărește în primul rînd formarea stării a treia românești, sub chipul "burgheziei de sutană", a preoților de mir, motivată în principal economic - de scutirea de taxe, și apariția timpului profesional-burghez în dauna celui tradițional, încurajat de o religie cu vocație nu mistică, ci de organizare socială), Scrisoarea pururea rămîne (cu un
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
aud bine ori am ajuns în Germania" (sictir.org/Arhiva); "la 10-12 ani, în vacanțe, ziceam de 30 de ori "săru'-mâna" până ajungeam "în centru" și mă simțeam foarte bine" (Interval, nr. 3, 1998). Uneori este evaluat pozitiv - în chip mult mai discutabil - și respectul tradițional al poziției sociale: față de o profesoară ("directoarea școlii din C., județul Argeș"), care deplînge într-un interviu pierderea de prestigiu - ""Altădată și femeile bătrâne îmi ziceau "sărut-mâna"". "Supraviețuiți?" "Exact! Ăsta e cuvântul: supraviețuim"" (Curierul
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
ale haznalei ori latrinei ridicată la rang existențial. Prin acest registru, adversarul este batjocorit în mod absolut: ca dejecție, el este implicit și ridiculizat grotesc, spre a fi neantizat. Scatologia aceasta vizează macularea lui completă, dar nu oricum, ci în chipul cel mai abject cu putință. Al Șaptelea registru este cel sexual sau libidinos. Este extrem de violent, pentru că încalcă cele mai intime tabú-uri. Ca și în cazul registrului excremențial, și în acesta injuriatorii manifestă o voluptate orgasmică atunci cînd atacă. Organele
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
lor erotice sînt ironizate direct sau prin aluzii, fiind preferate porecla denigratoare, anagrama licențioasă, jocuri de cuvinte cu efect libidinos, metafore și metonimii jignitoare. Fantezia este explozivă în acest registru, tocmai fiindcă ea rîvnește să-l spurce pe adversar în chip iremediabil. Registrul al optulea este cel funebru. Prin intermediul lui este vizată senectutea celor incriminați, mizîndu-se pe acuza unei decrepitudini cu efect repulsiv. De obicei, acest registru apelează la un atac corporal frontal, scopul fiind anihilarea existențială a celui incriminat, extincția
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
Coposu, în cadrul manifestațiilor pro Putere din iarna lui 1990, reprezintă un exemplu tipic pentru registrul funebru. în sfîrșit, ultimul registru, al nouălea, este cel xenofob și rasist. în România, acuza la adresa veneticilor a făcut carieră de-a lungul vremurilor în chip mai mult sau mai puțin motivat: era justificată această acuză în timpuri de sclavie națională și nejustificată în cele ale suveranității înfăptuite definitiv. Antisemitismul și-a avut punctul său nodal în perioada interbelică, dar el a funcționat și înainte și
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
Legionare. Dar încă mai înspăimântat sunt când constat, deja de ani de zile, că nici una dintre organizațiile specializate în deraieri ideologice nu face nimic pentru a combate astfel de fenomene. E drept, textele cu citate din "Căpitanul" coexistă grafic cu chipul răpitor al unei tinere parcă descinsă de la Hollywood. Ceea ce ne dovedește, o dată în plus, că Garda se... machiază dar nu se predă! Dacă afișele ar fi conținut o imagine de brutalitatea (modernistă!) a celei aflate pe coperta "Omului recent" al
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
creatoare, inteligențele și elita lui. Accesul la muncile superioare, la cultură se făcea doar prin triere, compromis și subordonare". E întrutotul adevărată preocuparea etnicistă a comunismului (dovadă prestația d-lui Ungheanu în persoană!), dar ea este astfel antedatată într-un chip mistificator! Abia Ceaușescu introduce nemijlocit criteriul originii etnice ca unul de "triere" a indivizilor și desigur ca un instrument de mobilizare demagogică a maselor, dar ferindu-se a le transforma totuși într-o proclamație. Criticul protocronist merge însă mai departe
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
ea în tradiția umanistă. Primul pas pentru realizarea acestei reabilitări ar fi ieșirea din societate (mediu nefast prin dependențele economice pe care le presupune) și stabilirea în "sălbăticie". Dar în sălbăticia mai curînd în forma ei de grădină (America în chip de grădină fiind un topos obișnuit al epocii). Cum "livrescul și naturalul se însoțesc într-o determinare reciprocă", "înglobarea culturalului în natural se petrece pentru Thoreau fără nici un obstacol; individul fiind abilitat prin experiența singurătății să asimileze ca < > preferințe culturale
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
de pictură Uși celebre, uși umile de Val Gheorghiu. Prefața este semnată de Alexandru Zub. O prezentăm în avanpremieră, însoțită de cîteva din imaginile albumului. Autorul acestui album tematic, Val Gheorghiu, a dorit să aibă câteva rânduri de la mine în chip de prefață. Îmi făcea astfel o nespusă bucurie, însă rar mi-a fost dat să resimt un asemenea disconfort la luarea deciziei, întrucât autorul (scriitor și publicist totodată) era esențialmente pictor, unul cu profil aparte, anevoie clasificabil chiar și de
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
o fereastră joasă, cu geamul deschis stă un bărbat și privește fără voie în sus: fug norii cenușii, alții albi, peste cerul albastru - atâta de albastru, mai albastru, de subt norii subțiri... și deodată, grăbită, trece luna - dar fără de suflet, chip palid, supt de lumină - Moartă! Pervazul ferestrei e jos, la genunchii omului, îl lasă aproape întreg, mai singur parecă..." Repetând, cuvintele-cheie: albă și moartă, Ina închipuie scenariul inspirației poetice, îl întoarce pe toate fețele, prin reveniri succesive: "În acel (moment
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
cine suntem și dacă vrem să ne luăm soarta în propriile mîini, trebuie să abordăm fără temeri și fără nejustificate pudori câteva secole din istoria noastră culturală, secole mult mai importante decât vrem să recunoaștem, secole care ne-au modelat chipul, care ne dictează deseori faptele zilnice, opțiunile, gândurile și visele. Am aparținut (și, ne place sau nu, aparținem și vom aparține) lumii europene sud-estice, geamăna poate mai puțin norocoasă, dar nu mai puțin legitim moștenitoare a Antichității târzii decît sora
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
tinerilor de atunci nu se mai află decât un cadavru care le stă în cale. Dar acest cadavru a fost cândva viu, plin de putere și de succes. Cred că pentru noi, azi, este imperios necesar să-i privim adevăratul chip, chiar dacă prejudecățile "modernității" ne fac demersul nu prea comod. Mai mult, efortul nici măcar nu ar fi prea mare, nu trebuie să descifrăm rafturi întregi de tomuri indigeste, căci, deși într-o margine a lumii ortodoxe, medievalitatea noastră și-a construit
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
de un domn cavaler războinic? În primul rînd uciderea de om, indiferent de rasă și religie, este un păcat capital: "că sîngele omului nu iaste ca sîngele vitelor sau ca altor fieri sau ca al păsărilor, ci iaste într-alt chip, sînge ales și curățit de sfîntul sînge al Domnului nostru Isus Hristos". Singura justificare a unui război ar fi ca acesta să se dea în numele Domnului; lumea deci se împarte în "ai noștri" - creștinii - și "ceilalți" - păgînii. Dar și atunci drumul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
de aceștia, pot să comenteze, pentru îndreptare și învățătură, textele superioare lor prin autoritate, reluîndu-le în nenumărate variante - astfel, orice lectură conduce mereu la textul relevat. Toată cultura Evului mediu nu e altceva decît o oglindire la nesfîrșit a aceluiași chip (numai că acest chip este atotcuprinzător): citări, parafrazări, prelucrări, sinteze, antologii, trimiteri - o cascadă de referențialități. Opera, ca orice produs al "creaturii", va fi înghițită de timp: "au fost mulți împărați și mulți domni, și multe feliuri de cărți s-
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
comenteze, pentru îndreptare și învățătură, textele superioare lor prin autoritate, reluîndu-le în nenumărate variante - astfel, orice lectură conduce mereu la textul relevat. Toată cultura Evului mediu nu e altceva decît o oglindire la nesfîrșit a aceluiași chip (numai că acest chip este atotcuprinzător): citări, parafrazări, prelucrări, sinteze, antologii, trimiteri - o cascadă de referențialități. Opera, ca orice produs al "creaturii", va fi înghițită de timp: "au fost mulți împărați și mulți domni, și multe feliuri de cărți s-au făcut și au
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
eforturile, reușitele, zestrea de bunuri spirituale (pe care încă nu știm să le punem în valoare) și experiențele unice care ne fac să fim noi înșine și să avem ce transmite contemporanilor și urmașilor noștri. Nu Cantemir, nu Mihai - cu chipul lui machiat după "canonul" occidental - tulbură somnul românilor. România "profundă" tânjește după părintele ucis. Este cazul să depășim complexele prea marii noastre grabe, să ne întoarcem privirea înapoi și să stăm de vorbă cu fantoma lui care nu are încă
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
noastre grabe, să ne întoarcem privirea înapoi și să stăm de vorbă cu fantoma lui care nu are încă odihnă și nici nu o va avea până când nu-i vom face dreptate. Prin ceața vremilor să încercăm să-i privim chipul. Să fie oare domnul autoritar cu ambiții imperiale, să fie domnul-călugăr responsabil de mersul lumii și urmărit de spaima ultimei judecăți, să fie teoreticianul politic, să fie cel dăruit cu har scriitoricesc, să fie tatăl și fiul îndurerat, să fie
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
de a transmite informații, Mirela Dimcea a traversat, pînă acum, două etape importante: prima dintre ele, prezentă prevalent în cadrul expoziției sale anterioare, cea de la Muzeul Literaturii din 1999, privește relația directă dintre limbaj și un anumit pretext formal, în speță chipul uman redus la o schemă aproape abstractă, iar cea de-a doua, care constituie, de fapt, chiar miza actualei expoziții, privește resursele și energiile interne ale culorii, capacitatea ei neinfluențată din afară de a se organiza și de a se ridica
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
ei. Iubirea dintre acest „Înger blond”, Veronica și Eminescu a fost mare, adâncă, a Învins totul și a reușit să existe dincolo de răutățile unor oameni care Îi voiau despărțiți. Iubirea tuturor a fost eclipsată de acea mare iubire a unui „chip de Înger drăgălaș”. Eminescu, poetul-om, a fost fascinat de frumusețea feminină a Veronicăi. Au fost și câteva „focuri de paie” stârnite de Cleopatra Lecca-Poenaru sau de Mite Kremnitz, dar chipul Veronicăi le-a șters repede urma. Fața ei, Virginia
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
a fost eclipsată de acea mare iubire a unui „chip de Înger drăgălaș”. Eminescu, poetul-om, a fost fascinat de frumusețea feminină a Veronicăi. Au fost și câteva „focuri de paie” stârnite de Cleopatra Lecca-Poenaru sau de Mite Kremnitz, dar chipul Veronicăi le-a șters repede urma. Fața ei, Virginia Gruber scria: „Mama a fost plină de viață, plină de farmec, frumoasă, doamnă perfectă și avea o voce superbă. În societatea aleasă pe care o vizită, din cauza acestor calități superioare, făcea
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]