793 matches
-
conștient de stomacul său. Intrând În mașină, a aruncat rapid vopseaua diplomației peste un plan improvizat pe care-l concepuse. Acesta se baza pe niște „complimente“ ajunse la urechile sale la școala de dans, pe ideea că era „strașnic de chipeș și de englez, Într-un fel“. — Myra, a spus el, Îngroșându-și vocea și alegându-și atent cuvintele. Îți cer mii de scuze. Oare vei putea să mă ierți? Ea i-a aruncat o privire gravă, i-a privit gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
superioară (citise un vraf de cărți serioase). Era mândru de faptul că n-ar fi putut ajunge niciodată un geniu al mecanicii sau al științei. Nici o altă culme a gloriei nu-i era interzisă. Fizic: Amory se credea nemaipomenit de chipeș. Așa și era. Se Închipuia un atlet plin de posibilități și un dansator suplu. Social: Aici condiția sa era, probabil, cea mai periculoasă. Se gratula cu faptul că are personalitate, farmec, magnetism, prestanță, puterea de a-i domina pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai aglomerată l-a pus să coboare, să fugă Înainte și, agitându-și brațele ca un polițist de la circulație, s-o invite să Înainteze. Beatrice era ceea ce putem numi o șoferiță precaută. — Chiar că ești Înalt... dar ai rămas foarte chipeș... ai trecut deja de vârsta delicată... sau asta-i la șaisprezece ani? Poate la paisprezece sau cincisprezece; nu știu niciodată precis, dar ai sărit peste ea. — Nu mă face să roșesc, a murmurat Amory. — Dar, dragule, ce haine bizare! Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nefericit. Existau și câteva firișoare de consolare. Ori de câte ori Amory se cufunda În apele tristeții, vanitatea lui se lăsa ultima la fund, așa că se mai Încălzea ușor de plăcere când „Wookey-wookey“, bătrâna menajeră surdă, Îi declara că era flăcăul cel mai chipeș văzut de ea vreodată. Îl Încântase că era jucătorul cel mai tânăr și mai mic În greutate din prima selecționată de fotbal a școlii. Se roșise de plăcere când doctor Dougall Îi spusese la sfârșitul unei discuții Încinse, că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
l-au privit lung și au declarat, destul de tare ca să fie auziți: — Ce remarcabil de bine arată băiatul! Remarca l-a determinat să-și ia gândul de la piesă și să se Întrebe dacă populația orașului New York Îl găsea cu adevărat chipeș. Paskert și Amory mergeau În tăcere spre hotelul lor. Paskert a rupt primul tăcerea. Vocea lui nesigură, de băiat de cincisprezece ani, cu un ton melancolic, a Întrerupt reflecțiile lui Amory: — M-aș Însura cu fata aia chiar astă-seară. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pișicher? Amory căzu pe gânduri. — Ei, ei, presupun că indiciul clar este când un tip Își netezește părul pe spate cu apă. — Așa cum face Carstairs? — Întocmai. El e pișicher. Au cheltuit două nopți căutând definiția exactă. Pișicherul era un băiat chipeș, sau unul În orice caz curățel. Avea minte, adică o inteligență orientată social, și se folosea de toate mijloacele cuprinse În perimetrul larg al onestității ca să promoveze, să fie popular și admirat și să nu dea de bucluc niciodată. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Isabelle luase hotărârea de taină că, dacă era nevoie, se va obliga să-i placă de Amory - Îi datora acest lucru lui Sally. Altminteri, Sally ar fi putut fi extrem de dezamăgită. Sally Îl descrisese În culori atât de calde: era chipeș, „distins, Într-un fel, când Își dă osteneala“, avea stil și era, cum și se cerea, inconstant. De fapt, regăsea În el toate calitățile romantice după care vârsta și Împrejurările o Îndemnau să tânjească. Se Întreba dacă pantofii de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
schițează pași de dans În fața ei, pe covorul moale. Nu-și privește picioarele, ci ochii din oglindă, și nu nepăsătoare, ci mereu concentrată, chiar și când surâde. Ușa se deschide brusc și apoi se trântește În spatele lui AMORY, calm și chipeș ca de obicei. Văzând-o, el se zăpăcește instantaneu.) EL: O, scuze, credeam... EA (zâmbind radios): Ești Amory Blaine, nu-i așa? EL (privind-o atent): Iar tu ești cumva Rosalind? EA: Am să-ți spun Amory... Hai, intră... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să vorbească despre el Însuși. Cât ai bate din palme, nu se mai gândește decât să rămână singur cu tine... Se Îmbufnează, nu mai luptă, nu vrea să se mai joace - Victorie! (Intră DAWSON RYDER, douăzeci și șase de ani, chipeș, bogat, credincios alor săi, poate cam nesuferit, dar stăpân pe sine și sigur de succes.) RYDER: Cred că ăsta-i dansul meu, Rosalind. ROSALIND: Bine, Dawson, deci mă recunoști. Știu acuma că nu m-am machiat prea gros. Domnul Ryder
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
le-am văzut pe fetele astea, nu mai știu. M-am atașat foarte mult de Amory. E un tip sensibil și nu vreau să i se frângă inima din pricina unei ființe căreia nu-i pasă de el. CECELIA: E foarte chipeș. ALEC (tot gânditor): Nu s-ar mărita cu el, dar o fată nu trebuie să se mărite cu un bărbat ca să-i frângă inima. CECELIA: Cum se frânge o inimă? Ce n-aș da să cunosc secretul! ALEC: Pisicuță crudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În cel mai bun caz, pot să-mi aleg omul dintre bărbații din două orașe și, vezi bine, trebuie să mă mărit cu vreun frac scrobit. Ascultă. (S-a aplecat și mai tare spre el.) Îmi plac bărbații deștepți și chipeși și, firește, nimeni nu ține la personalitate mai mult decât mine. O, numai o persoană din cincizeci are o idee cât de mică despre ce Înseamnă de fapt sexul! Sunt fascinată de Freud și așa mai departe, dar e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui Olson s-a ridicat Încet de pe cap. Au urmat două minute destul de crispate În lumina din hol, timp În care recepționerul de noapte și câțiva oaspeți Întârziați i-au examinat curioși: fata țipător Îmbrăcată, cu capul plecat, și tânărul chipeș, care-și ținea bărbia cu câteva grade prea sus. Concluzia era la Îndemâna oricui. Pe urmă frigul de afară, unde acum, că se vedeau primele semne ale zorilor, aerul sărat era și mai proaspăt, și mai tăios. - Urcați-vă Într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
venit românii după noi să ne invite la o petrecere pe care o dădea una, o fată superbă, o minune. Eu am mers la ea mai amărăștean, în niște reiați și adidași, vai de capul meu, ceilalți, mai arătoși, mai chipeși, s-au „tras” la costume de mai mare dragul. Acolo să vezi minune, fata nu m-a lăsat din mână, a dansat numai cu mine și ce avansuri îi făceam, mamă, mamă, că doar eram un fel de expert, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
conversație atunci când ies cu prietenul sau prietena la o înghețată. Discută despre cum să‑ți petrecu cu folos timpul liber, despre școală, despre cine s‑a încurcat cu cine de la politehnică sau cine s‑a ales doar cu un funcționar chipeș și vioi. Alte subiecte de conversație sunt concertele, teatrul, expozițiile, petrecerile sau discurile. Clica Anna‑Sophie‑Rainer respinge asemenea lucruri. Au depășit faza discurilor și dacă totuși îi mai interesează, atunci doar jazz cool sau rock fierbinte. Sophie e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Grădina Zoologică de peste drum, era elegant mobilat. Mai că auzeai maimuțele țipând în depărtare. Zâmbetul îi întârzie pe buze. Arăta mai bine decât îmi aminteam. Am ridicat singura fotografie de pe biroul ei și m-am uitat lung la un bărbat chipeș cu doi băieței. — Familia dumneavoastră? — Da. — Sunteți cu siguranță foarte fericită. Am pus poza la locul ei. — Nietzsche... am zis, schimbând subiectul. Nu știu ce să spun. Vedeți dumneavoastră, nu sunt cu adevărat un mare cititor. Par să nu fiu în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a alungat de parcă nu ar fi existat vreodată. Era frământată doar de cele urâte, de cele care i-au adus necazuri, au umilit-o și au înrăit-o. „Murdar și jigărit ca acu nu te-am văzut vreodată, omule! Erai chipeș când te-am cunoscut... Hm! Nu te mai spală nici mă-ta în lipsa servitoarei ce ți-am fost. Parcă ai intrat la apă, nenorocitule! Ce trufaș erai când mă călcai în picioare, bestie ordinară! O să te ajungă blestemele mele, fir-
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
în niciun chip teoriile virtualiștilor dar, mai ales, lenea lor notorie. - Uf! De ce nu mai am eu anii tinereții, precum și voința de luptător de atunci! ... Ce vremuri!... Călătoream în toate direcțiile, asumându-mi expedițiile cele mai dificile ... Eram tânăr și chipeș, toată suflarea Pământului mă respecta!... Într-o temerară expediție am salvat de la pieire o civilizație de pe o planetă îndepărtată, ai cărei locuitori nu mai știau să-și regleze atmosfera planetei!... Ehei, câte isprăvi din astea am făcut la viața mea
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
cum acea lumină deveni o navă cosmică, care își încetini alunecarea din ce în ce mai mult, până se așeză lin pe iarba din fața vechii sale rachete. Nava arăta ca o sferă albastră. Se desfăcu în două emisfere, iar din ea coborî un tânăr chipeș și viguros, precum Apollo. Tânărul îl recunoscu de îndată pe Moș Orion, care însă se dezmetici greu în fața unei asemenea surprize. Ochii lui mici și obosiți priveau în sus la luminosul chip de tânăr aterizat în fața sa. - Bine te-am
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
admira și mai mult frumosul pe care îl descopăr. Am ajuns odată într-o țară pitorească, plină de livezi mândre și de oameni de treabă. M-am oprit lângă un măr umbros, care avea poame mari și frumoase. Un tânăr chipeș m-a văzut și mi-a dăruit un măr proaspăt cules din pom, minunat, jumătate roșu, jumătate auriu, și mi-a spus: - Dăruiește, te rog, acest măr celei mai frumoase fete pe care o vei întâlni în drumul tău!... - Mulțumesc
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
am oferit ei mărul cel frumos, jumătate roșu, jumătate auriu, ramura cea veșnic vie cu flori roșii, precum și simpaticul pui de vulpe argintie. - Toate astea sunt pentru tine, i-am spus. Sunt daruri, pe care ți le trimite un tânăr chipeș, o pasăre măiastră și o vulpe polară!... Fata fu surprinsă, dar nespus de fericită privind daruri pe care i le adusesem. Iar eu am plecat. De ce oare am plecat? De ce am părăsit poarta acelei mici dar simpatice căsuțe? Privisem, oare
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
Al vostru supus, doamnă Contesă! CONTESA: (îl corectează schițând un surâs) Soacră-Contesă! PRINȚESA: După surâsul afișat să înțeleg că nu-ți displace alegerea pe care am făcut-o!? Contesa își face vânt cu evantaiul. CONTESA: (cu blândețe) E un cavaler chipeș, vânjos și inteligent! Contesa merge și se așează în jilțul său.Contele continuă să scrie în manuscrisul său unde ține evidența împărăției pe care o stăpânește. Pentru câteva secunde se așterne o liniște apăsătoare. În cele din urmă CONTELE DRACULA
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
fată, Sub clar de lună se plimbau haihui, Deodată, în inimi îi străpunse o săgeată Ce-i transformă în, Trandafir și Roza lui. Așa începu iubirea din povestea lor, Cu o prințesă pură, frumoasă ca o floare, Și un prinț chipeș, galant și iubitor, Cum alții nu au existat sub soare. Extaziați de-acest frumos decor, Dansau în noapte spre ale lor destine, Privind pe cer la steaua lor, Visând la primăvara care vine. Și valsul s-a încins într-o
O NOUĂ PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363417_a_364746]
-
transpirație abundentă? Deschid ochii contrariată: omul ăsta chiar stă pe o bundă ciobănească! E frumos, mult mai frumos decât mi-l imaginam. Pe coama dealului de lângă mănăstirea Găbud, un mitoc al mănăstirii Oașa, îmbrăcat în port popular oltenesc, bărbatul cel chipeș zice, aproape răstit: -Și Carmen, când ziseși că vine? -Soru-mea? Fac și eu pe nebuna, tot oltenește. -Nu, bă, soru-mea! Mă ridic în șezând. Asta-i culmea! Pentru așa ceva mă deranjează, din clipa mea de liniște? Pentru... „soru-mea”? Podișul Târnavelor
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
Fălticeni unde îi așteptau pe oaspeți două microbuze, căci aici avea să se întâlnească cu mai mulți bibliotecari din zona Fălticeni. Nici nu știu care au fost primii? Dar mai avea vreo importanță? Îmi amintesc că l-am văzut pe înalt și chipeșul poet jandarm sucevean Ovidiu DONISĂ cu care mă cunoșteam încă din 16 septembrie 2011 de la Bunești și cu care în tot acest timp am avut o strânsă amiciție, care m-a îmbrățișat amical. Am fost impresionat de întâlnirea cu Ludmila
19 SEPTEMBRIE 2014 ZIUA INAUGURĂRII BIBLIOTECII MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362404_a_363733]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (15) - FĂT FRUMOS Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Făt Frumos - Fiul iepei era un flăcău chipeș, sănătos, destul de mintos și nu învață rău de loc. Ba dimpotrivă... Maica sa atât de mult îl iubea, că își rupea bucățică de la gură pentru dânsul, ca el să poată zburda în voie pe toloaca, să se hârjonească cu mânzele
SCHIŢE UMORISTICE (15) – FĂT FRUMOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362403_a_363732]