668 matches
-
cu zi, priveliștea sfârșitului e leacul tuturor stărilor de preaplin. Bucurii și tristeți prea mari se suprapun, ogoitor, peste acest fund de sac ieșind, din confruntare, mai ușoare. Mai subțiate, mai spălate de culori. Abandonate, deodată cu lumea care se chircește în două linii încrucișate. Două brațe de cruce. „Precum un dor în care stai captiv,/ Să ai un plop, bătrân de-ar fi să fie,/ Printre statui de calcar, viu naiv/ Crescut în unghiul tău de nostalgie.// Să le petreci
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
sînt tot mai puține cuvintele care vor să învețe cîte ceva de la mine „cu făptura mea mîhnită subțire le-am hrănit le-am sustras hazardului dezastrului neprevăzut și le-am ferit de neliniști cînd frica și energia lor tăinuită le chircea la pămînt” sleit și bătrîn acum simt cum mă privesc ca pe un pericol și mă jefuiesc - obscen ca pe un lucru Niciodată nu-i bine Ba semăn cu Discobolul ba cu spinarea încordată a unui poem neizbutit de fapt
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
negru și o cruce neagră în dreapta foii. Tatăl meu adoptiv anunța trecerea mamei în neființă. Mă aflam în acel moment în camera mea. Am scos un țipăt îngrozitor. Gazda s-a speriat și a alergat la mine în cameră. Eram chircită în pat, cu scrisoarea în mână și plângeam în hohote. Am plâns până când am leșinat. Toți ai casei s-au strâns în jurul meu și m-au readus la viață. „Mama mea, visul meu”, rosteam din când în când... Mai târziu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de acolo un alt timp, un nou început și un oarecare sens în frământările de tot felul. Apoi, sau luat. Adică, domnule profesor, oameni responsabili, vreau să zic. Nu așa, niște...” - mi-am amintit și, pentru o clipă, m-am chircit cumva în mine, de teama unor întrebări jug căzute, parcă, atunci pe gâtul meu și fără să vreau, pentru prima dată, m-am gândit la plecarea din Lyon, ca la un fel de izgonire a celor doi din rai. - Adam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
neted, apoi moale, apoi o apă. îmi ajunge peste umeri, mă trage înspre el, înapoi. și eu prea obosit și el mă poartă ca un înecat iar spre parc și vatra ca un țărm stâncos și înainte de ea drumul se chircește într-o vâltoare adâncă și eu merg, plutesc, "de-acum n-o să mă mai opresc", alunec pe lângă parc, pe deasupra lui, și din parc văd doar vârfurile copacilor, și vatra lumina ca un far liniștit în ceață. apa mă trage mai
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
văzut. Sunt nesimțiți. Lasă că o să le fac și eu lor la fel când o fi să aibă nevoie de like-uri... FACEBOOKISTUL: Ne mai pupam sau ce facem? FACEBOOKISTA: (îmbufnata) Mda, bine, hai... Încep să se pupe, dar el se chircește brusc și își pune mâna la burtă. FACEBOOKISTA: Ce-ai pățit? FACEBOOKISTUL: Mă cam... doare burtă. Se aude zgomot de matze înfuriate. FACEBOOKISTUL: Scuza-ma, tre’ să mă duc la WC. Își ia telefonul și pleacă, chircit. FACEBOOKISTA: (strigă după
Cum fac dragoste facebookiștii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19135_a_20460]
-
crezând că au fost pedepsiți să ispășească pe nedrept pedeapsa celuilalt... Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 (1980) Loviți, oamenii se întunecă, ceva străin pune stăpânire pe ei, le spulberă frumusețea privirii, le ia surâsul, le chircește sufletul și le desfigurează chipul. Marin Preda în Viața ca o pradă Există astfel de bărbați peste care dă norocul de le iese înainte o femeie ca un vis și trăiesc lângă ea și îi fac copii fără cea mai
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
o bună zi va trebui să pierim... gândim! dar această bună zi o să fie cândva, pană atunci, ehe, mai e!... și continuăm prizonieri ai forței noastre vitale să urmărim nemăsurat cu secreta și puternica lupă, gesturi și cuvinte care ne chircesc sufletul! citat din Marin Preda Politica mea e să nu fac politică. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Ceea ce este, este, ceea ce nu este, nu este! Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) A ști
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
săgetează) ... Am spus ceva greșit? - Mă-nveți ce să fac, nu? (pe un ton categoric) Dodoloanță!... - La ordin, să trăiți! - Fă-ți ba-ga-je-le... (mică pauză) Execu-ta...rea! - A!... (la auzul comenzii, Dodoloanță rămâne stupefiat, își dă ochii peste cap, se chircește simulând o durere atroce în abdomen, își strâmbă gura, răsuflarea i se taie, întregul corp îi este cuprins de convulsii și, cu un ultim efort, întinde mâinile spre colonel implorând milă) ...Aoleu!... mor... Salvați-mă! - Dodoloanță, Dodoloanță!... (cuprins de spaimă
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
și munții Lødingen, într-o vilă mare, cu parter și două nivele, greu de încălzit, sursa de încălzire fiind numai cea electrică, așa cum am mai spus, dar cel mai important lucru era că erau cu toții împreună, chiar dacă sufletul lor era chircit după dorul de țară, după restul familiei, prieteni și după pământul pe care s-au născut. Posibilități de comunicare cu țara existau doar telefonic, asta până s-au definitivat actele de proprietate asupra casei, pentru a putea instala rețeaua de
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
podețul ce ducea pe insulița din mijlocul lacului. Îl aburcase mai greu decât în alte dăți, dar dăduse vina pe ceață. Noroc că se disipa, observase. Se pătrunsese de sentimentul solitudinii, când, deodată, privirile-i fură atrase de o mogâldeață chircită la capătul unei bănci. Se apropiase uimit de bogăția părului alb, în contrast evident cu cenușiul zdrențelor murdare pe care le purta. Zgomotul pașilor treziseră din amorțeală făptura ce-și înălță chipul spre neașteptatul călător. Simți cum se fulgerară din
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
țarină vara ca un furnal își aprinsese toate cuptoarele și limbile flăcărilor topeau aripile păsărilor rătăcite în zbor. Doar umbrele rămâneau desenate în pulberea albă a drumurilor. Visam lujeri de iederă uscată cățărându-se precum flăcările până la marginile cerului, arbori chirciți de noduri, arderi pe rug, floarea secetei, floare galbenă de mușețel, coroană aprinsă de spini a soarelui încununând creștetul pământului. Ne spălam frunțile în râuri de sudoare și cu tălpi sângerânde cutreeram câmpia toropită ca o dropie adormită pe cuib
SECETẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382503_a_383832]
-
din curtea fostei clădiri a Madosz-ului, încât toată strada arăta altfel fără platanii aceia, știam că soarta le era pecetluită de când ciorile n-au mai cuibărit primăvara în rămurișul lor, iar casele deveniseră parcă mai mici, ca și cum s-ar fi chircit lipsite de apărare, și gardul din capăt, cu panourile lui galbene, se vedea acum mult mai bine, în plin soare, la fel și rânjetul capetelor de mort. Dacă se mutau ai lui Ernsti Binder, atunci și gardul urma să fie
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
gest obscen. În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise dinspre taluzul podului, căutându-l cu ochișorii săi porcini, taman la vreme ca să primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile, se avântară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Doamnă - îl corectez eu. Știu că vă plac cremșniturile. Áron! Un cremșnit pentru domnul, iar mie un coniac! Am auzit câte ceva despre dumneavoastră - continui eu în surdină. — Vai de mine, cu toate că pentru mine celebritatea... O să meargă. Simte cum mi se chircește Dumnezeu în suflet. Amândoi. Sexul meu îi chircește cu grijă, insistent. Nu fiți atât de modest. Când aveam nouă ani, o casieriță de la calea ferată mi-a explicat că sperma dumneavoastră, amestecată cu petale de orhidee, e de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cremșniturile. Áron! Un cremșnit pentru domnul, iar mie un coniac! Am auzit câte ceva despre dumneavoastră - continui eu în surdină. — Vai de mine, cu toate că pentru mine celebritatea... O să meargă. Simte cum mi se chircește Dumnezeu în suflet. Amândoi. Sexul meu îi chircește cu grijă, insistent. Nu fiți atât de modest. Când aveam nouă ani, o casieriță de la calea ferată mi-a explicat că sperma dumneavoastră, amestecată cu petale de orhidee, e de-a dreptul grețoasă. Una pe nume Magdika. Se schimbă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gest scurt, de frustrare și s-a întors pentru o ultimă privire în jur. Privirea lui s-a îndreptat precar către arcadă, iar eu m-am aplecat în același timp, cu inima bătând; cât de penibil era să fii prins chircindu-te după o mașinărie de jocuri. Dar umerii lui căzuți spuneau că deja renunțase. Dezolat, a plecat mai departe. I-am oferit timp să se îndepărteze și apoi m-am extras din ghearele mașinăriei. Sala era plină de adolescenți slabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
celor vii, și cumplită răsuflare de pucioasă se răsfrânge asupra sufletului meu pe măsură ce reușesc să îmi strecor privirea spre acel afară pe care nu l-am mai zărit de atât amar de vreme, invadându-mi ființa, și nimicind-o, și chircind-o, ca pe o biată păsăre speriată, și sfârșind-o, și înfricoșând-o cu teamă și oroare, deși peisajul hidos pe care îl zăresc desfășurându-se dinaintea vederii mele pietrificate este mai degrabă liniștit. Nicicând nu am crezut că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cineva să se așeze pe o bancă goală și plină de praf, atunci o face doar ca să-și tragă sufletul din cauza unei poveri prea mari sau pentru a înghiți nu știu ce acid dintr-o sticluță de farmacie ca apoi să se chircească și să cadă pe spate privind pentru ultima oară cerul umed al Moscovei. Era toiul verii, examenele de absolvire se terminaseră de mult, dar îmi venea tot mai greu să mă simt în continuare încântat de calitatea mea de student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
al stâncilor nederanjate până atunci. Nu era nimic din toate acestea, așa ceva nu-i mai fusese dat să audă niciodată. Era copleșitor și înspăimântător totodată, încât fără să vrea, își duse mâinile deasupra capului, se lăsă pe vine și se chirci fără vlagă la pământ. Zăcu acolo minute bune, așteptându-se ca muntele să se prăvale peste el. Nu se întâmplă totuși nimic. După o vreme, Crișan simți cum sângele începe să-i curgă din nou prin vene. Se ridică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încercă să se retragă spre un copac ca să-și protejeze spatele, dar nu mai apucă. Întinse brațul stâng în față, parând un croșeu îndreptat spre bărbia sa, după care îl lovi pe atacator între picioare cu vârful pantofului. Individul se chirci la pământ de durere, scos din luptă. Mai rămăseseră doi, care acum se repliau pe laturi, căutând să îl atace simultan. Nu era mare lucru, Cristi își dădu seama că avea de-a face cu niște golani de cartier care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi primit o lovitură în moalele capului. Frica îl paralizase total. Ceva copleșitor îl amenința fiind gata să se prăbușească peste el. Orice instinct de conservare dispăruse și el încremenise pe loc. Își ridicase mâinile deasupra capului și se chircise la pământ. Nu vedea și nu auzea nimic în jurul său. Uită-te la el! arătă Calistrat cu toiagul spre tânărul prăbușit. Crezi că va rezista? Nu mi se pare de loc potrivit pentru misiunea lui. Dumneata îți mai amintești cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpînitori. Conștiința acelui gînd Îl va copleși. Capul i se lăsă pe piept, umerii i se chirciră de parcă se aștepta la o lovitură (chiar fu aruncată o piatră) și se Încovoie și mai mult de spate. De-ajuns ca gloata să simtă că l-a părăsit curajul, că i s-a frînt mîndria. Scena provocă chiote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
crescîndă, pe care se străduia să o ascundă sub vorbăria nesfîrșită. CÎnd am ajuns la prăvălie, cerșetorul mi-a aruncat o privire plină de Îngrijorare. — Haideți, intrați. Aceasta e librăria tatălui meu, căruia vreau să vă prezint. Cerșetorul s-a chircit Într-un mănunchi de jeg și de teamă. — Nu, nu, În nici un caz, pentru că nu sînt prezentabil, iar acesta e un stabiliment respectabil; am să vă fac de rușine... Tata se ivi În ușă, Îl examină rapid pe cerșetor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îl lăsase pe don Federico lat În dreptul ușii casei lui. Era Însîngerat, cu rochia zdrențuită, fără perucă și fără colecția lui de fine bijuterii false. Urinaseră pe el și avea fața zdrobită și plină de tăieturi. Fiul brutăresei Îl găsise chircit În fața ușii de la intrare, plîngînd ca un copil și tremurînd. Nu există dreptate, nu, comentă Merceditas, postată În ușa librăriei, departe de mîinile lui Fermín. Sărăcuțul, el, care e mai bun ca pîinea caldă și nu se ia de nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]