315 matches
-
maharajahului urcară scărița care le ducea spre moarte una câte una, după rangul fiecăreia, urmate fiind de sclave, iar ministrul se arătă extrem de serviabil, oferindu-le ajutorul. Soțiile se așezară la capul defunctului, iar sclavele se adunară la picioare. Stăteau chircite, În tăcere, așteptând clipa morții, până când a fost adusă o rogojină groasă din stuf cu care se acoperi totul și peste care se turnă petrol, iar apoi ministrul și serdarii coborâră de pe platformă, după care rugul a fost aprins la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la maximum va răci, fericiților, nisipul să/ îl puteți traversa, feriți, cu/ parfumurile voastre de mosc în bășici/ ermetice,/ închise în vase, fluviu/ urmărit de o fiară: în frunte, eu/ șiroind, purtând hainele/ luate de pe cadavre, ale celor de dinaintea/ mea, chircit, cu brizbrizuri// în direcția ochilor: mereu/ un fetus, de om îngâmfat,/ buzat,/ în recipient plin de gelatină: ce/ pustiu...”. Mitul nu este irevocabil abandonat, ci doar trecut sub carantină, pentru a fi resuscitat în versurile din Când memoria va reveni
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
catatonie prin injectarea la pisică a bulbocapninei. Stări catatonice mai pot apare în cursul terapiei cu neuroleptice, ca efecte secundare (sindromul neuroleplic extrapiramidal). Bolnavul catatonic are un aspect înțepenit, ca de statuie. El este fie așezat în decubit lateral, fie chircit, fie în poziție fetală, fie în picioare cu capul flectat pe spate. Orice tentativă de mobilizare, interogare sau alimentare a bolnavilor este sortită eșecului. În spatele acestei tulburări se află o stare de „opoziție negativistă”. Pot însă exista și situații în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe o balenieră primul foc din cazane trebuie să fie alimentat cîtva timp cu lemne; după aceea, lemnul nu mai e folosit decît pentru a grăbi arderea principalului combustibil, adică a grăsimii. Căci, după ce a fost fiartă, grăsimea uscată și chircită, numită acum „turtă“, încă mai posedă o cantitate mare de ulei. Focul e alimentat așadar cu aceste „turte“. Aidoma unui martir corpolent ars pe rug sau unui mizantrop ce se mistuie singur, balena arsă își furnizează propriu-i combustibil și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
când se adresează unui om care a băut prea mult și pe care vrea să-l certe: „N-am fi aici, dacă ea ar fi vorbit. Nici tu, nici eu.“ Cufundat încă în amorțeala vidului, mă simțeam mai aproape de trupul chircit decât de omul acela care-mi vorbea cu asprime, mai aproape de sinuciderea aceea închipuită decât de mine însumi. Se întoarse reluându-și mersul și spuse cu voce surdă: „Am numele și adresa celui care a denunțat-o.“ Moartea cuiva apropiat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în cel mai prestigios colegiu al Uniunii! Discursul Inspectorului a mai continuat, dar eu nu l-am putut auzi, căci unul din cei prezenți închise geamul prin care am intrat și ieșit. M-am dat jos de pe margine, unde stăteam chircit și departe de orice priviri iscoditoare, și m-am îndreptat spre masa de elevi în care se aflau și colegii mei. Îmi închipuiam că în urma mea se auzeau glasurile șefilor de clasă care încercau să îndulcească soarta neștiută a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
treacă pe acolo. Ceilalți își țineau armele la piept și scrutau împrejurimile! Mai era cineva acolo! După prima împușcătură, urmă a doua, mai puternică. Aceasta își avea originea în altă parte. Drept răspuns, izbucniră salve din apropiere și toți stăteau chirciți, temându-se să nu fie loviți. Dar lupta era în cu totul altă parte, iar Corvium știa lucrul ăsta. Gloanțele se tot auzeau cum loveau fie un copac, fie cum se prăbușeau în pătura zăpezii. Se auzi din nou bubuitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
poliție din Vichy a sosit curînd cu un lăcătuș. Cheia de la ușa salonului lipsea. Celelalte uși — de la bucătărie și de la dormitor — erau Încuiate pe dinăuntru, cu cheia În broască. În acest salon, exact aici, pe marginea covorului, Hélène Lange zăcea, chircită, și nu arăta deloc frumos, pentru că fusese sugrumată. Încă avea pe ea rochia mov, dar Își scosese șalul și pălăria, găsite În cuierul de pe coridor. Sertarele mobilelor erau deschise și pe podea erau răspîndite hîrtii și cutii de carton. — Viol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
întunecate. Prin ceață, răsună un șfichiuit de bici și se auzi un geamăt. Biciul plesni mai departe de câteva ori și când în cele din urmă ceața se mai risipi în bătaia vântului, omul care-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță. Toți se uitau, numai Velasco se repezi spre el, îl luă în brațe și îi șterse sângele cu propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă nelămurită. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îl auzea răsunându-i în urechi. „Zeu al câmpurilor, bine ai venit! Așează-te În zori de zi bine ai venit! Ca să vii mai repede N-am schimbat pasul cântecului.” Râsul însoțitorilor se încetă dintr-o dată. Velasco stătea în prag chircit ca un cerșetor muiat de ploaie. Privirile japonezilor erau ațintite asupra lui. — Senior Velasco! se ridică Nishi bucuros de pe scaun. Te așteptam cu toții să vii cu vești bune. Îl rugă să se așeze pe scaunul pe care stătuse el. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și l-au rugat să vină, ceva nu era în regulă. S-a dus să vadă cum stăteau lucrurile în vagonul din față și i-a anunțat prin stație pe cei de la centru. Unii zăceau întinși pe jos. Eu stăteam chircit. Cu o mână îmi țineam geanta pe umăr. Cu cealaltă mână țineam capul fetei. Era inconștientă. Lacrimile îmi curgeau șiroaie, nu puteam să le controlez. Ca o cascadă. Câmpul vizual mi se îngusta. Ciudat era că, oriunde mă uitam, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mintea încă îmi funcționază. Ascult casete. ăsta e unul dintre puținele lucruri bune. Mi-am amintit că în limba coreeană există următoarele cuvinte: «Persoana care este lovită (majunnomu) își întinde trupul și doarme. Persoana care lovește (terunnomu) doarme cu corpul chircit.» Altfel spus, pe cel lovit îl doare trupul, însă pe atacator îl doare inima. Probabil că astfel de vorbe i-ar supăra pe cei grav afectați. Sunt tot felul de situații și de modalități de gândire. Acum pot să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
salvare, iar oamenii cădeau ca fulgii de nea. Pe trotuar. Am intrat un pic la metrou să văd ce se întâmplă. Am coborât două sau trei scări. Erau persoane care stăteau întinse cu capul pe scări. Unele stăteau întinse, altele chircite. Un observator căruia îi căzuse șapca pe jos striga sfâșietor: «Mă doare! Mă doare!» Un alt bărbat țipa: «Ochii mei! Ochii mei! Să facem ceva!» Habar nu aveam ce se întâmplase. M-am întos la suprafață și, pe lângă Banca Sanwa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-și termine de spus vorba și să plece, dar cuvântul adio n-a fost rostit. Drew a refuzat să doarmă în cabană. Se întindea pe plajă și stătea cu ochii căscați la stele. Într-o dimineață, Ellis l-a găsit chircit ca un copil și plângând. Bătrânul s-a așteptat chiar să vadă vreun iubit ieșind dintre copaci. În felul ăsta, lumea lui ar fi fost completamente dată peste cap. Dar, deși fiul lui s-a dovedit a nu fi homosexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe ea o fecunda cu de-a sila, ca să se descarce, despre cohortele de muncitoare înrolate la controale forțate, despre încălzitul copiilor prin frecare iarna. Femeia aceea a părăsit blocul nostru într-un coșciug mic, de lemn negeluit. Era tare chircită și tare vânătă. Nimic nu-i mai trăda cei 26 de ani, toți anii pe care apucase să-i trăiască. În urma ei, preotul dădea cu cădelnița și spunea: - Iartă Doamne pe această femeie păcătoasă, plecată neîmpărtășită dintre noi! De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu vor să mai știe de noi; se referă la noi ca la „grupul Nemeș” și trec repede peste asta, ca nu cumva să ne trezim și să spunem că, de fapt, ei nu erau cu noi, ci pe trotuare, chirciți... Dar, după această experiență, trăiesc viața altfel. Nu mai am frici! Mi-am demonstrat, la modul fundamental, real, nu retoric, că sunt liber, și nu sunt laș. Oricât de jos aș cădea, oricât de multe lucruri nasoale s-ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că îmi repugnă din ce în ce mai mult să privesc în față faptul că gura tuturor femeilor a jucat într-un anume fel rolul de gazdă pentru a bărbatului... Toate. Fără nici o excepție. Chiar și scumpele noastre bătrânele, sanctificatele bunicuțe, până și fosilele chircite, ghemuite ca papagalii aflați prin colțurile sălilor din localuri - toate au făcut-o. Fir-ar al dracului să fie. Toate au făcut-o, sau o vor face cât de curând... în zece, douăzeci de ani, o vor fi făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am spus eu. Al dracului de stupid, Fielding avea dreptate. A mai apărut o mașină a poliției urmată de o ambulanță, un om cu tricoul împroșcat de sânge pășind tăcut, o targă pe care era dus cineva cu o mână chircită făcând semne leșinate de adio străzii întunecate și zgrunțuroase. Martina și-a făcut o scurtă apariție, însoțită de Shadow, având în mână un pahar plin cu scotch și gheață și o cheie. Bătrâna doamnă și pudelul ei se întorceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se vedea gara, cu vagonul tras la peron. Nu puteam vedea mulțimea din gară, vagonul fiind așezat chiar în dreptul peronului. Nu se auzea nimic, nici un zgomot. Doar siluetele mișcându-se din când în când în jurul vagonului. Urmăream concentrat, cu sufletul chircit, să aud șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mă întorc la Ester și să mă supun. Povestea se sfârșise. Ticălosul însă nu se spânzurase în curtea bisericii. Nu-i stricase somnul Domnului. Și m-am întors să rătăcesc pe străduțele acelea. Ulițele troienite, casele negre, reci, copacii chirciți, sârmele troleibuzelor închiciurate, cu scame de nea, toate nu puteau să-mi spună ce trebuie să fac. Imaginându-mi în fel și chip întâlnirea cu Ester, încercam să mă birui, neputând crede totuși că am să mai ajung vreodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mormăind, m-a rugat: „Vino să mă iei. M-au... Ninge și io stau aci... M-au jicnit... Aproape în șuturi... N-auzi, de ce nu zici nimic?... Am... De ce nu vii să mă iei. Ninge și io...“. Am găsit-o chircită, pe vine, lângă o coloană dintre acelea de pe străduța care ducea din Bulevard spre Bancă. Spunea că intrase în restaurantul acela căruia pe vremuri îi spunea „La Țiganu“. I-a supărat, că nu mai voia să plece, și au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
felurite alte mamifere, de la dihor până la cine știe ce mârțoagă răpciugoasă și cu vreun testicul lipsă, asemănători mai ales prin impresionanta cantitate de alcool care li se scurgea prin vene și În care se străduiau să supraviețuiască niște amărăciuni de globule roșii chircite și stafidite ca vai de ele, acea galerie, deci, a tăbărât cu bâte și tot soiul de alte arme improvizate pe inocenții noștri consăteni. Numai vigoarea și agilitatea acestora din urmă au zădărnicit măcelul care se prefigura: s-au Îmbarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de argat o văzuse el În casa mare a boierului -, purtând pe ea, țintuită, o singură aripă ce părea Îngerească. Era smulsă cu tot cu osul lat al umărului, din care atârnau zdrențe uscate și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele bătrânului, prăvălit pe nisip, Iedul mesteca alene un fir de iarbă și părea plictisit de ceea ce se Întâmpla În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon care, legănându-se ușor, o luă din nou la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copilul se îndepărtează și eu uit că i-am stat alături. Le spun tovarășilor de joacă cine e copilul și mergem cu toții să vedem ce face Ostiță. Privim de la distanță și vedem joaca lor nevinovată. Amedeo se așeza cu trupul chircit și nebunul trecea peste el... dar râsul lui era acum dulce ca al unul copil binedispus. Noi ne privim unii pe alții și ca într-o minte colectivă gândim: dar Ostiță e al nostru, cum poate el să vină de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Le-am zis să-l prindă de păr, iar eu o să-l împing de picioare. Timpul parcă a încetat să curgă și noi înaintăm alene, într-un cortegiu mortuar conturat ca într-un tablou macabru. Mă uit. Îi văd chipul chircit spasmodic, dar fața e nemaipomenit de senină și frumoasă. Și-mi zâmbesc, ca pe o încurajare: uite un mort fumos...Înotăm tăcuți în acest cortegiu al morții... Deasupra înecatului, văd tronând moartea, ca pe o femeie înnebunită de frumusețe... Din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]