323 matches
-
uneori, vestigiile anotimpului recent dispărut: un măr uscat, deshidratat, o nucă. Îmi place să rătăcesc, să aspir melancolia toamnei. Ascult ritmica picurare a ploii pe frunzele cafenii și îmi place să scormonesc frunzișul cu un băț, descoperind alune, un măr chircit, ghindă, într-o zi, o vulpe roșcată își ducea, vigilentă, puiul între dinți. Într-un loc, un cioroi zburlit, preocupat, se străduia să scoată nu știu ce din rădăcinile unui stejar. Apropiindu-mă atent, alungându-l cu puterea aceea nesimțită a omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din sat, care o deprinsese, ca să nu mai plângă, să se masturbeze - așa [că acum] o găsea maică-sa, Înnebunită de spaimă și de rușine, ca și noi, vecinii consternați, pe prispa casei sau În mijlocul curții, cu degetele Între picioare, chircită și sugrumată de spasmuri. N-am mai avut niciodată prilejul, În tot restul vieții mele, să mă Îngrozesc În așa măsură de prăpăstiile infernale ale eroticului. Preotul cel nou al satului, „teolog absolut“ de la Sibii, era, se pare, exilat În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mici, din stupiditate sau rele năravuri de acasă; cu totul improprii oricăror Îndeletniciri, și mai ales celor venusiene, pentru care nu aveau de oferit decât o bucată de trup omenesc Încă inform, Întârziat și rămas locului În creșterea lui naturală, chircit și pipernicit, ca de pitic bătrânicios, și asta numai din practica, prea [de] timpuriu, a funcției sexuale. Întreg cârdul de fete ciri pea și râdea cu inconștiență la trecători, dintre care prea puțini se Încumetau să meargă cu vreuna din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
capul nici în poala mamei, nici în poala tatălui. Dar ce, parcă ei erau de înțeles ? - îl obligau să rămînă culcat și nu luau deloc în seamă nazurile lui. Ba, mai mult, cînd venea controlorul, îi ziceau să stea și chircit, pentru că ei cumpărau pentru el doar jumătate de bilet, iar Dănuț nu mai avea de mult vîrsta nece sară. Omul legii însă nu se lăsa înșelat și părinții aveau mereu scandal. Ca să-i arate controlorului cît de mic i-e
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mea, dar încă nu în mine în această perioadă de început. O porție de milă năvalnică pentru cei pe care tocmai îi lovise, acea compasiune spontană care mă ținea un timp și apoi trecea de la sine. Acea încremenire cu degetele chircite, cu unghiile înfipte dureros în podul palmei, strângerea din buze cu care priveai cum cineva pe care nu-l cunoști e arestat, bătut, zdrobit în picioare sub ochii tuturor. Apoi să pleci de-acolo cu gura iască, gâtlejul arzând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
frig. Oamenii se cuibăresc prin casele lor. Am închis ochii și am încercat să-mi amintesc câte ceva din Oraș: sălciile de lângă bancul de nisip, turnul de lângă Zidul de vest, centrala electrică din pădure, bătrânii stând la soare în fața blocului, animalele chircite, încercând să bea apă din copcile râului, firele de iarbă crescute printre dalele de piatră ale treptelor. Mi-am amintit foarte limpede și vârtejul la care am ajuns împreună cu ea. Apoi, parcela de pământ din spatele centralei, baraca abandonată, ruinele construcției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aștept să se întoarcă. Am privit spre chiloții de baie. M-am gândit la Mercedesul coborând pe Elsinore Lane. Cât timp ne urmărise? Cine fusese în jacuzzi? După care am crezut că-l văd pe Victor. O siluetă, aproape de pământ, chircită, apăruse din pădure și nu-mi dădeam seama ce era. Era de mărimea lui Victor, poate mai mare, însă mișcările umbrei erau ca ale unui păianjen, poticnindu-se de copacii de la liziera pădurii. - Victor! am strigat iarăși. Chestia se opri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unei profesoare pensionabile de la o școală de stat din Londra, Judi Dench nu are alura de doamnă de fier pe care o arborează cu atîta succes în rolul șefei lui James Bond, M. îmbrăcată în culori terne, pare măruntă și chircită, cu un păr nisipiu, lipsit de viață. Dar, oricît de prăpădită ar fi în rest, ochii ei pot să preschimbe în stană de piatră orice golănaș de 15 ani, iar vocea cu care judecă lumea în jurnalul ei e inteligentă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
La Târgul de la Paris de anul trecut, unde România era țară invitată, cărțile erau așezate fără niciun criteriu, fără o ordine pe edituri, de exemplu. În plus, ca să vezi o carte de pe standul de jos, trebuia să stai în poziție "chircit" ori nu cred a fi cel mai comod mijloc de a alege un titlu. Un alt exemplu: am avut o carte tradusă special pentru acel eveniment, monografia primei reviste a exilului românesc, Luceafărul, din 1948-1949, editată de Mircea Eliade. Cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
modul consecvent principiul creștin că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci îndreptarea lui. Dar pielea rea de copos tăbăcit în blestemății postbelice nu s-a dat deloc după lume și tot a făcut până la urmă ceea ce-i fătase mintea lui chircită. Marele noroc al poporului român a fost că Dumnezeu s-a îndurat și el odată până la urmă de cei năpăstuiți și grabnic la trimis pe acest copos ce mustea de venin și răutate direct în brațele lui Scaraoski cu tot cu nelipsitul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dar în seara asta va fi cum vreau eu!" Își schimbă rochița, își prinse părul în clame și pândi retragerea unchiului Dali în curtea de alături. O zbughi afară și se piti în spatele gardului despărțitor al celor două gospodării. Stătea chircită, privind țintă printre scânduri. Muzica o învăluia, provocându-i nesfârșite păreri de rău. Rochiile lungi, sclipitoare, alunecau prin fața ochilor ei, ca într-o poveste cu zâne, făcând-o să se simtă mai năpăstuită decât Cenușăreasa. O văzu pe Sanda stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
primească. În final, se îndreaptă spre Ema. Îi oferă brațul, privind-o cu dragoste și dispar amândoi după cortină. Luana se dezlănțuie. Plânge, se revoltă, ridică mâinile spre cer, cerând îndurare. Suferința o face să se prăbușească la pământ. Rămâne chircită, cântând din ce în ce mai încet, până când glasul ei se pierde. Micul Charlot moare de durere, în timp ce cortina ar trebui să coboare, dar nimeni nu se mai gândește la asta. Femeilor le dau lacrimile, bărbaților nu le vine să creadă. Au în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
poliție din Vichy a sosit curînd cu un lăcătuș. Cheia de la ușa salonului lipsea. Celelalte uși — de la bucătărie și de la dormitor — erau Încuiate pe dinăuntru, cu cheia În broască. În acest salon, exact aici, pe marginea covorului, Hélène Lange zăcea, chircită, și nu arăta deloc frumos, pentru că fusese sugrumată. Încă avea pe ea rochia mov, dar Își scosese șalul și pălăria, găsite În cuierul de pe coridor. Sertarele mobilelor erau deschise și pe podea erau răspîndite hîrtii și cutii de carton. — Viol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
copilăriei, panicile școlarului că a doua zi e luni și trebuie să ia totul de la capăt, că nici nu s-a omorît cu studiul, nici nu s-a odihnit, culpabil că nu s-a pregătit cum și-a propus. Stau chircită pe canapea, ca pruncul strîns în burta mamei lui. Perdeaua este dată la o parte și mă uit pe geam. Pe geamul meu mare și frumos, termopanul cel de toate zilele și nopțile, modern, amestec artificial de "plăcut" și "util
Azilul de noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14313_a_15638]
-
îngrozitor, țipă, apoi a adormit pentru totdeauna; 4) era acolo, înconjurat de familia sa, în mijlocul căreia se stinse ușor; 5) a fost găsit mort la toaletă. L-au chemat. Apoi, cum nu răspundea, s-a forțat ușa; l-au găsit chircit; după toate aparențele se pregătea să-și facă nevoile, apoi căzuse; 6) s-a primit o telegramă de pe front, anunțînd moartea sa pe cîmpul de onoare - ucis de un glonte în mijlocul frunții...". Și lista merge pînă la 68. E aici
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
sfârșitul, și acest adevăr e programatic afirmat în primul poem al volumului: "Ca un ied coborând în așternutul de paie al staulului/ am privit ziua părăsind placenta întunecată a nopții./ De mii de ori am privit-o cum își trage/ chircită și cu / picioarele tremurânde, trupul firav din mlaștina /beznei. Cum lasă în urmă cenușa unor vise obscure./ Cum se furișează prin capilarele pline de un sânge / viclean spre arterele orizontului. Cum lasă să se usuce/ pe pielea ei nouă mucozitățile
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
cu sine obsesiile, tabieturile, rutina unei vieți care, în lipsa unui loc firesc de desfășurare, caută să se reimprovizeze în cabina camionului. Gaston se îmbracă elegant, ca pentru o călătorie către cineva drag sau important, chiar dacă în semiobscuritatea camionului își schimbă, chircit, hainele. Mănîncă un dejun copios și sănătos, de parcă s-ar afla într-o somptuoasă reședință de vară. Pierre se vrea normal și pragmatic, ancorat în realitatea anostă a vieții sale, dar de fapt el cade victimă nălucirilor morganatice ale deșertului
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
însă în odaie frisonul unei înfricoșătoare eredități, se strînge tot tîlcul poveștii. Nimic din ce crezi că-i de-al locului și liniștitor nu-i de-adevăr. A doua zi, totul pare o glumă. Vicleniile iernii... Singura mărturie e trupul chircit al melcului, măsura vinovăției făcutului - nu altfel pățește oul ieșit "din pacea-ntîie a lui". Care-i cîrligul care-l trage afară? Povestea, care crește iarna ca vîlvătaia din jăratec. Însă descîntecul de lîngă vatră nu-i copt pentru lume, înăuntru
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
nelegiuit, dănțuind aidoma unei vrăjitoare intrate în horă sabatului: "demonii călăreau pe coastele mele că pe niște fantome de cai/ și se-ndemnau la stricăciune./ Fiara eram si-aveam aripile întoarse pe dos ca niște mănuși" (Cîntece de îndrăcita). Sau: " Chircita desenăm cu labă de lup o inimă spongioasa, umflată./ Hai, îndrăcito, fă-te bufnita albă, te îmblînzește,/ strigă la sîngele negru să se-nrosească așa cum se cuvine,/ să curgă cuminte printre insulele pelerinilor cîntînd./ Bu-hu, aleluia,/ sfîrtec noaptea, tai lumină,/ mănînc
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
iluzie. În final, o stabilitate de peneplenă, de cîmpie care rămîne după ce totul a fost erodat. Un șes pustiu, prin care aleargă, incredibil, amenințat să fie, din clipă-n clipă, luat în bot de locomotivă, un cal. Experiențe nefirești, legături chircite, ca, bunăoară, dorința mamei, moartă în închisoare, de-a-și lăsa fiul în grija fostei colege de celulă, scăpată. Tînăra neghioabă care sînt eu acolo, în prezentul trecutului", începe să trăiască. Și a trăit, sfidînd, acum, de la sigură distanță teoriile unui
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
toate aceste finețuri (meta)ficționale arată o prozatoare nu doar talentată, ci și exersată. Scena ei este cea a satului românesc în comunism, cu episoade individuale ale dramei colective. Comoștenii doljeni înseamnă, cu trecerea timpului, tot mai puțin. O comunitate chircită, bătrână și nevoiașă, în care se mai disting parcă doar figurile lătărețe ale factorilor de răspundere: președintele Căruțașu, milițianul-șef Grigore, directorul unui Institut fantomatic, poreclit Pionierul și consoarta lui veterinara, temperamentala Iulica. Personaje de prim-plan, mai discrete însă
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
timp, este aceea a cuplului făcând dragoste lângă un copac ale cărui rădăcini se împletesc cu membrele unor corpuri umane. Tabloul apocaliptic care împrumută de la Hieronymus Bosch este reluat spre final, unde se pot vedea asemeni umbrelor unei radiografii cadavrele chircite asemeni unor fetuși decolorați ca niște semințe gata să germineze peste tot în jur la rădăcinile copacilor. Singur supraviețuitor al luptei cu natura feminină, adică expresia desăvârșită a cruzimii naturii, El participă la apoteoză, animalele asistă redempțiunea sa. Sute de
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
în suferință și mizerie. Mite este nevoit să renunțe la un serviciu și, în căutarea altuia, să facă foamea luni întregi. Raționalizarea e dusă până la absurd: fostul luptător își suspendă, una câte una, funcțiile vitale, transformându-se într-o legumă chircită și amară. Câinele sovietic a ajuns o jigodie costelivă și zdrențuroasă, cu ochii aprinși de febră și limba atârnând de-un cot, pe căldurile îngrozitoare de afară. Lumea românească a lui Mite Cafanu și a romancierului care l-a creat
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
pline de frică" (Scrâșnitorul); "înfășurase bine scrisoarea în mână/ ochii i se îngustau/ și simțea un gust acru în gură// noaptea/ se împerecheau gândacii leneși/ sub privirea ei atentă și rea/ iar patul se mișca imperceptibil// sub plapumă/ stătea ea chircită/ în rochia ei neagră// în singura ei rochie neagră/ cu o scrisoare răsucită în mână/ și mâna i se desfăcea și se strângea/ convulsiv iar scrisoarea rămânea lipită acolo/ puternică și caldă" (Scrisoarea). Prima secțiune și cea mai bună a
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă pe urmele botinelor printre trupuri sfârtecate cu membre încă vii care agită întunericul. hotărâte să-și prindă prada. ajung la capătul scării. doi ochi din
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]