234 matches
-
de industria porno. Și fă-ți bagajul, fiindcă în seara asta plecăm la Dago și TJ. — Russ, îți dai seama că nu avem prea multe șanse! — Ba-i pontul cel mai tare de când tu și cu Blanchard v-ați făcut chisăliță și ați devenit parteneri. Hai, istețule. La Primărie se dă un film porno. • • • În sala de ședințe fuseseră deja instalate un ecran alb și un proiector. Un public de cinci stele aștepta să vizioneze un film porno cu o distribuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aia și șade drăcimea și îngerimea, cu urechea lipită, cu scuipat, de mintea omului, cunoscîndu-l pe om mare meșter la întocmit vreo poezioară sau cântec. Să i-o șterpelească din prima și, șterpelindu-i-o, să-l facă mai iute chisăliță pe adversar... Tu ce părere-ți faci, puturosule? La viața ta, te-ai învrednicit tu să-ți înveți creierul vreo poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o tăcere orgolioasă, debordând de superioritate. În bomba unde-și îngropa leafa, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
picioare. —Mulțumesc pentru cafea și, mai mult decât orice, mulțumesc că mă susții în chestia asta, a spus ea fluturând pliantul. Înseamnă foarte mult pentru mine. Cu plăcere, draga mea. Nu-mi doresc decât să merite să-ți faci curul chisăliță și să reușești să-ți rezolvi și problema de-acasă. Susan a zâmbit. —A, Nick nu e un junghi în coaste. Numai atât că uneori se mai rătăcește pe alte cărări. Să știi că eu chiar îl iubesc. Știu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină, e chisăliță! Stătea pe un morman de pietriș și vedea doar umbre mișcându-se, însă pricepu chiar de-a lungul tremurului care îl scutura că știa fără să privească și că un fel nou de-a cunoaște creștea în el. Limuzina lucioasă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de pomenire pământul îi sorbise de parcă nici n-ar fi fost. Dincolo de lumea de dincolo — ăl mai puternic ajunge în vârf, zise Pârnaie, privind cu mâna streașină la ochi. El e ultimul care moare. — Tii, băga-mi-aș ! se iți Chisăliță pe lângă subțioara lui. N-am mai văzut un morman de gunoi așa înalt... — Și cu macaraua asta cât o clopotniță, parcă ar fi o biserică... întări Iadeș, lăsându-și traista jos, cu un zăngănit de oale sparte și tingiri ruginite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu ruginituri. Ce mai întrebi atuncea ? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. Iadeș ! spuse acela, mai iute chiar decât plesnitura de pe țeastă. — Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane ! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. — Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... — Și ți se întâmplă des ? ! se minună piticul. — Păi, dacă așa mi-a rămas numele... Pârnaie abia dacă îl mai învrednici c-o privire, în timp ce Iadeș
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
capul meu, se tângui chelul iar, trăgându-și fesul țuguiat ca pe un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. Iadeș ! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. — Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsându-și palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și nu era acum decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. — Și nici măcar nu e așa cald, vorbi către sine. — Lângă mormanele astea e întotdeauna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese pe jos, sprijinindu-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te uiți așa, într-o dungă, vezi cum ies aburii... — Cum faci să te uiți într-o dungă ? întrebă Chisăliță. — Te uiți fix, ca lupii, cu ochii mici. Dacă stai așa, vezi dintr-odată multe lucruri care înainte nici nu ziceai... — Care-i prostul ? îi întrerupse Pârnaie, căutând totuși de-a lungul muchiilor sclipitoare. — ăla care râde de ce-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la întâmplare. — Și dacă răspunde altcineva ? — Ceri scuze, nu știi, mă iertați, am greșit numărul. Bagă și tu degetul mai cu grijă... Nu înțelegi, se oțărî ciucurele, că toate numerele sunt greșite ? Și repede, preîntâmpinând riposta celuilalt peste țeastă : Iadeș ! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună a lucrurilor : — Eu n-am vorbit niciodată la telefon... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub un clopot de sticlă, se întoarse, întinzându-i receptorul. Dar Chisăliță nu se încurca în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celuilalt peste țeastă : Iadeș ! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună a lucrurilor : — Eu n-am vorbit niciodată la telefon... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub un clopot de sticlă, se întoarse, întinzându-i receptorul. Dar Chisăliță nu se încurca în astfel de detalii. Duse pumnul la falcă, întinzând degetul mare spre ureche, iar degetul mic, în prelungire, lipit de buze. Alo, spuse către interlocutorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi ? Ei, asta-i bună, cum care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sticlă, se întoarse, întinzându-i receptorul. Dar Chisăliță nu se încurca în astfel de detalii. Duse pumnul la falcă, întinzând degetul mare spre ureche, iar degetul mic, în prelungire, lipit de buze. Alo, spuse către interlocutorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi ? Ei, asta-i bună, cum care Chisăliță ? Băiatu’ ăla înalt și frumos... Ridică privirile spre Pârnaie, care se uita la el cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul : ăla nu mă vede, că e la telefon. Ca și cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se încurca în astfel de detalii. Duse pumnul la falcă, întinzând degetul mare spre ureche, iar degetul mic, în prelungire, lipit de buze. Alo, spuse către interlocutorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi ? Ei, asta-i bună, cum care Chisăliță ? Băiatu’ ăla înalt și frumos... Ridică privirile spre Pârnaie, care se uita la el cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul : ăla nu mă vede, că e la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. — Te simte după glas, bâzdâganie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simte după glas, bâzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât noi, ăștilalți. Stai să mă cocoț pe taburetul ăsta... — E chestie de gâtlej, taburetul nu folosește. Decât dacă vrei să te spânzuri... — Băga-mi-aș ! se dezumflă Chisăliță. Te gândești că nici măcar un acoperiș n-am deasupra capului, să mă agăț în ștreang de-o grindă... Și pentru că se uita în sus și pentru ca privirea lui să nu fie zadarnică, adăugă : Bă, da’ mare mai e mormanul ăsta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit, ca niște șișuri, ori fumegând lăptos. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori a șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul la un loc cu gunoaiele. — Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... — Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... — Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Cât vedeai cu ochii, până la marginea orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moșu-meu, care înjura întruna pe comuniști, să-l vadă... Și, dacă ar mai fi văzut și-un gipan de-ăla american, cu turelă, ar fi murit de bucurie a doua oară... — Unde să vadă moșu-tu americani ? se interesă Chisăliță, sperând că n-a înțeles bine unde bate Pârnaie. Ce, era afganistanez ? Dar lunganul îi spulberă îndoielile : Hai, puneți mâna și trageți capota aia afară... Chisăliță înghiți în sec, privind cu ochi împăienjeniți. — Șefu’... îngăimă. La asta, când era bună
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
murit de bucurie a doua oară... — Unde să vadă moșu-tu americani ? se interesă Chisăliță, sperând că n-a înțeles bine unde bate Pârnaie. Ce, era afganistanez ? Dar lunganul îi spulberă îndoielile : Hai, puneți mâna și trageți capota aia afară... Chisăliță înghiți în sec, privind cu ochi împăienjeniți. — Șefu’... îngăimă. La asta, când era bună, împingeau vreo trei sute de cai... — Așa, și... ? — Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebui o herghelie întreagă... — Cât face un măgar în cai-putere ? întrebă Pârnaie. — Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând resemnat semn piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu izbutiră decât să zgâlțâie nițel cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, însă nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii, care, prin tablele ei clăpăuge, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltând amândoi cu înverșunare, zgâlțâielile fură mai zdravene, dar mașina, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dar fața îngrozită era doar a lui și ochii i se făcură cât cepele când văzu portiera deschizându-se de-a binelea și o siluetă strecurându- se prin deschizătură cu o repeziciune care sugera furie. Priviră tâmpi la arătarea aceea, Chisăliță trase de pantalonii lui Pârnaie, cum îi veni, după înălțime, la îndemână : — Șefu’... șopti. Rușii ăia nu erau mai blonzi ? Întrebare nu lipsită de temei, căci arătarea părea plămădită din funingine, cu părul ca niște ghemotoace de câlți, cu ochi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de rus, și doi, că nu semăna a fantomă, în general. Îngână, cu gâtul uscat : — Ce zice ăsta, șefu’ ? Răspunsul veni tot de la arătarea care strângea în mâini portiera : — Ja care, nașparlo ! Simțindu-se apărați de caroseria mașinii, Iadeș și Chisăliță apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte, și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cap și atunci Faraon o aruncă disprețuitor pe jos. Continuă cu buzunarul stâng, unde găsi ceva mărunțiș. Calu făcu iarăși semn, primi bănuții, apoi îi întinse unul, făcând semn și spre Marchiză, care își primi partea. Fu apoi rândul lui Chisăliță. Faraon îl apucă pe pitic de brăcinari și-l săltă. — Pe bulangiii ăștia doi lasă-i, că pierdem vremea, hotărî Calu, spre nemulțumirea lui Faraon, care avea o grămadă de vreme de pierdut. Așa, continuă Calu fornăind, și cum ziceați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe pitic de brăcinari și-l săltă. — Pe bulangiii ăștia doi lasă-i, că pierdem vremea, hotărî Calu, spre nemulțumirea lui Faraon, care avea o grămadă de vreme de pierdut. Așa, continuă Calu fornăind, și cum ziceați... Nu ziceam... îndrăzni Chisăliță. — Foarte rău... Și, dac-ar fi, ce-ați zice ? De-o pildă, ce pușca mea căutați aici ? — E movila noastră ! strigă Chisăliță, cu glasul lui pițigăiat. Noi am văzut-o primii... Calu își făcu privirile roată și slobozi un nechezat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care avea o grămadă de vreme de pierdut. Așa, continuă Calu fornăind, și cum ziceați... Nu ziceam... îndrăzni Chisăliță. — Foarte rău... Și, dac-ar fi, ce-ați zice ? De-o pildă, ce pușca mea căutați aici ? — E movila noastră ! strigă Chisăliță, cu glasul lui pițigăiat. Noi am văzut-o primii... Calu își făcu privirile roată și slobozi un nechezat sălbatic. Încurajați, ceilalți începură să râdă pe diverse voci, mai puțin Magdalena, căreia tusea i-o luă înaintea râsului, și Mierlă, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
potrivită în care să-i așeze pentru a-i hăcui. — Bine, hotărî Calu. Ziceți că-i al vostru mormanu’, atunci așa să fie. Luați-l în spinare și cărați-vă de- aicea cu el ! — Ba cărați-vă voi ! se oțărî Chisăliță, mirându-se singur de curajul lui, dar ascunzându-se după Pârnaie, care nu părea însă dispus să-l ia asupra sa. — Bă, juma’ de buletin ! rânji Calu, făcând un pas înainte. Ai vărsat vorbele astea din tine înainte sau după
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bună. Și-acuma uite-o câtă e, că nu mai știi care e orașul și care gunoiul... — Aici, unde suntem noi, e adevărul și viața, hotărî Isaia. — Of, devla, devla, se văită Faraon, strângând portiera în brațe. — Auzi, tataie, ricană Chisăliță, căruia ciuda nu-i trecuse. Ziceai că te-a căutat moartea pe-acasă și nu te-a găsit ? — Ba m-a găsit, răspunse Bunelu, căci era obișnuit cu întrebări de felul ăsta. Da’ era o moarte mică, uite, cam cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]