610 matches
-
jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem bulgări mari de nea, Ridicăm un om din ea. Alergăm, ne înghiontim, Și la săniuș fugim, Toată ziua ne jucăm, Nu simțim cum înghețăm. Iarna este friguroasă, Însă nouă nu ne pasă, Chiuim, ne veselim, Iarnă, tare te iubim! (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: VINE IARNA! / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul VI, 16 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Ardelean : Toate
VINE IARNA! de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362489_a_363818]
-
încet, tânărul Baraba începu să-și pună întrebări în legătură cu viața sa din Iudeea natală și ajunse la concluzia că își dorise mai întâi să fie un om liber, fiindcă sărăcia și umilința erau lanțuri nevăzute dar foarte grele, care îi chiuiau sufletul pe măsură ce timpul trecea. Începu deci să privească din alt unghi viața și căpătă credința că singurul mod de a fi liber era acela de a-și cumpăra libertatea mult dorită. Mai întâi trecuse de partea zeloților și deși aceștia
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
și rafinamentelor culinare ale orientului, având chiar, despre ele, judecați destul de severe, ca să nu spun mai mult, dă dovadă și acum de o înțelegere mult peste limita normală și accepta! Eu, un gurmand practicant, mă declar responsabil, deși în fundul sufletului chiui de bucurie. Ba mai mult, fac eforturi, în minte pentru a-mi aminti cele mai sofisticate rețete ale bucătăriei chinezești, convins fiind că voi produce o impresie de neuitat asupra bunei mele soții. Știți, noi bărbații avem mai mereu această
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
lui el a luat păcatul Ca lumea să se știe mult mai bună. Și încheind cumva cu noi tratatul El a aflat că n-are nicio vină. Acum că ne-a săltat, ne-a primenit Iar vântul de la nord mă chiuiește. Noi să-i urăm din suflet bun venit Și să-l cinstim acum ... dumnezeiește ! Dar ce păcat că totul a fost vis Trezindu-mă ca din beție cruntă. Făcându-mă să cred că-n paradis Este mai rău c-an
UN VIS CIUDAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367749_a_369078]
-
stradă. Am văzut sursa gălăgiei: pe ulița acoperită cu pietriș cobora o arătare, care fusese bicicletă dar care putea fi considerată și cărucior de butelii, călărită de trei hăndrălăi îmbrăcați numai în chiloți, dacă se poate spune și așa. Ăștia chiuiau, fiecare pe glasul lui, și, fiindcă mașinăria îi zgâlțâia din toate oasele, glasurile lor ajungeau la noi pe un tremolo zurliu și hilar. Când am ieșit noi spre uliță, ne-au văzut, iar ăla care conducea manțocăria a început să
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
poate să-ndrăznească oamenii să mi-i jignească? - Păi, acum chiar nu mai contează, se bâlbâi Ominomi, am venit totuși! - Câștigător eu te declar și ești cel mai bun, e clar! Plin de bucurie, Ominomi, îl îmbrățișă pe Omenas și chiui să se audă în tot Ținutul Zăpezilor Veșnice: - Nu trebuie să fii mare ca să ai și tu valoare! Depinde cum ești privit și cine te-a prețuit! Referință Bibliografică: MICA POVESTE A LUI OMINOMI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
fetițe cuceresc cerul într-o joacă bucuria o ține de parca Dumnezeu a coborât pe ape limpezindu-le Clipocește Bistrița aruncând steluțe în aer Elvira, Maria, Silvia, bat rufe-cu maiul- albe ca niște aripi de îngeri o droaie de prunci chiuie și se-avântă în valuri Miroase a iarbă și-a flori de malin a cetina din opincile tatei Clopotul unei biserici îmi fură visul două femei cu tâmple argintii dau cu pietre în valuri cu dureri în bucurii pun foc
PRINTRE AMINTIRI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368672_a_370001]
-
profesorul de fizică, Viorel Șuhani, sau cel de sport, Dumitru Cocerhan, făceau și ei gropi și plantau brazi și paltini. Nici n-am observat când s-a înserat. A venit ordinul să ne pregătim de plecare. Toată gloata a năvălit chiuind la vale, pe întrecute! Acolo ne așteptau deja vagoanele platformă, care trebuiau să ne ducă înapoi în centrul comunei. Dar nu mai era locomotiva. Doar un CFF-ist era la frâne. După ce am urcat toți pe vagoane, frânele au fost
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
magica Ta bunătate. Picioarele-mi speli și eu fug și te vând scuipând pe a dragostei Cină la care cu patimă-mparți surâzând superbe felii de lumină. În loc ca să gust din paharul cu har, mă-mbăt și-n altarul Tău chiui crezînd că întruna-L jertfește-n zadar, din dragoste, Tatăl pe Fiu-I. Dar dragostea Ta nu cunoaște declin, în Tine mereu e imensă. Că eu Te iubesc,vai,atât de puțin n-o iei ca pe-o cruntă ofensă
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE JOI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350323_a_351652]
-
cer Și se-ndoiau demenții C-ar urmării ceva Și-n liniștea de sfere Și toamne de uraniu Apărea însăși fiara Pe fața vreunui lac Și iar porneau sălbatic Popoarele pe cai Târziu se mișca bolta Înalt deasupra lor Și chiuiau prin codri Chipurile prearoșii Și se topeau sub ele Caii de-atâtea vremi Și trecea vânătoarea Prin secoli de apus Proiectată pe dealuri Un dor al nimănui Și venea din adâncuri Nesfârșit ca un plâns Cornul cel melancolic Aprinzând lumea
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
vină iar acasă. Ți-om face nuntă cu alai, Cu mare fast și veselie, Că vine vremea iar să stai În vatră, la chindie. În dreapta mamei tu vei sta Și straja fi-vor nașii, Iar sufletu-ți va fremăta Când chiui-vor toți nuntașii. Amaru-ți chin se va topi În sârbe, hore și-nvârtite. Cu brațele deschise te-om primi Și-n brâul tot rotit te-om prinde. Te-om înfășa ca pe un prunc, Te vom moși cu vorba sfântă iară
TRECUT-AM APA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348568_a_349897]
-
îmbrăcată mireasa, dacă au avut oameni mulți la masă, cât se da ca dar. Pe mine care aveam pe atunci un glas ascuțit, că nu știu cine mă învățase să beau ouă crude, mă lua cineva în brațe și mă punea să chiui pentru fala nunți: Hiii, hiii..., Cămașa lungă până sub genunchi, îmi era singurul obiect vestimentar de vară. Știu că m-am dus odată să beau apă din puțul lu' Cuță, deși până acasă nu era mai mult de o sută
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
mi-e că-mi rupe coasta, din care te-ai născut, Mario! și ce-aș călca-o în picioare, m-aș da de-a tumba pe alei, topit ă -n lacrimi de fecioare, m-aș îmbăta la glezna ei. aș chiui pe ulicioară, pe-o sanie cu clopoței, dar bate-un vânt de primăvară și mă gândesc la... ghiocei. m-aș hârjoni cu iarna asta, că, uite, ce frumoasă e!, dar o să-mi pun în cap nevasta și-o să-mi mânânce
M-AŞ HÂRJONI CU IARNA ASTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348723_a_350052]
-
năzdrăvan. Era cocoțat într-un brad, lângă o stea mare roșie și copilașul lui, cel pe care trebuia să îl îndrume în viață, îl privea într-un zâmbet știrb, întins până la urechi. Se mișcă ușor, stânga-dreapta, și îi veni să chiuie de fericire, găsindu-și pe umeri două aripioare albe, pufoase și strălucitoare. Dumnezeu îl iertase și îl lăsase alături de copilașul lui, pentru totdeauna. Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI ÎNGERAȘ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1389, Anul IV
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
trebuia să vină. El aduna vitele lui și pleca din satul Putna, trecea peste un munte înalt prin păduri și țarine îngrădite, apoi cobora coasta de vizavi de muntele nostru. Atunci, când zăream că vine uncheșul Iacob cu vitele, noi chiuiam de bucurie, și ne năpusteam în pârâu, în întampinarea lui. Vedeam de departe vacile lui, una galbenă, mare, alta bălaie, cu spinarea roșie. Mai erau vreo două junci măricele cu ele. Dar, cea mai mare surpriză ne făcea când venea
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
umeri. Vulturii se transformau în îngeri bărbați și berzele în îngeri femei. Aveau părul lung inelat și fețe frumoase. La auzul trilului de păsărele din copaci se apropiau de oameni și împreună cu ei, făceau cerc în jurul lalelelor, încingeau hora și chiuiau de veselie. De după copacii înalți și falnici, nici animalele nu se lăsau mai prejos și își făceau apariția zglobiu, alăturându-se îngerilor și oamenilor. Când păsărelele oboseau, atunci oamenii, îngerii și animalele începeau să cânte în locul lor. În apropierea unui
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
valuri, valuri, peste sate și orașe, peste dealuri și câmpii, în păduri, pe văi și-n lunci, unde peste tot ningea cu pulbere de diamante, vise albe și speranțe. În decorul de ninsoare, mulțimea de oameni veseli era vrăjită. Toți chiuiau, cântau, râdeau, jucau, se băteau cu bulgări de zăpadă și își spuneau unul altuia: - Ce bine că am scăpat de ploi și frig! - Ce bine că nu se mai vede murdăria! - Ce frumos și vesel e! - Acum și noi vom
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
privindu-se speriați. Câțiva se întoarseră din drum, dar unul strigă la ei: - Haideți, fraților, la palat! Ce-ascultați aiurelile acestui nebun? Nu vedeți că este un nebun? - Așa e! strigară cu toții și se înveseliră din nou, pornind spre palat chiuind și cântând. - Stați, stați! strigă disperat străinul. Vă așteaptă multe primejdii! Dar nimeni nu-l mai asculta. Toți cântau, jucau și strigau: - Trăiască împărăteasa noastră! Uraa! Uraa! Străinul îi privea dezamăgit, dând din cap. - Voi sunteți nebuni, nu eu! Și
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
adus bijuteriile astea de slujitoare? Ce-i trebuiau? Că dormea fiecare dintre ele prin diferite cotloane, ca niște cucuvele, și ieșeau numai noaptea, când Viscorilă își făcea de cap prin împărăție. Atunci își făceau și ele numărul, dansând cu Fulgoii, chiuind și țipând ca niște isterice, spre marea satisfacție și distracție a împărătesei. Vreți să știți cine făcea parte din celebra trupă de babe? Șefa lor era Baba Cloanța Cotoroanța, cea mai fioroasă, arcuită ca o seceră, , nasul ca un cioc
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
care era? Ca din senin, o lua așa într-o parte, pe laterală, începând să țipe și să bocească, vărsând șiroaie de lacrimi. Apoi, o lua în cealaltă parte, de parcă vânturile și-ar fi schimbat direcția. Dar acum începea să chiuie și să joace ca o paparudă. Hi! Hi! Hi! He! He! He! N-o ținea mult. Așa, ca o pală de vânt, că se potolea. Iarna se amuza: Iar a apucat-o! Cred că mai trage câte un gât din
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
întâmplat mai departe? Tata a scris cu mâna lui că îi dă tot ce are pretenție ginerele Străgălie, numai să nu-i lase fata. După tot balamucul ce a ținut cam două ore, numai că apare lelea Măria jucând și chiuind. Sticla de țuică, de data aceasta, avea spânzurată de gât o floare de mușcată roșie, iar coțofana satului striga: „Noroc ginerele are!... Mireasa e fată mare! ”. Unii msesenii au dat vina, vezi Doamne, pe lelea Măria care, din nebăgare de
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
se regăsesc în cântecele mele. Sunt cântece din suflet pentru suflet. Marin Voican-Ghioroiu: Acum când sunteți în plină afirmare artistică, ar fi bine să detaliați, pe etape, de la primele modulații ce le-ați emis în copilărie: cântând, doinind, agugulind, hăulind, chiuind... cine a fost lângă dvs. și va îndrumat... Cui păstrați recunoștința vocii minunate cu care sunteți înzestrat? Constatntin Enceanu: Fiind cursant al Școlii Populare de Artă din Craiova - clasa profesor Paula Dogăroiu - am fost sfătuit de d-na profesor‚ să
ÎN DIALOG CU UN ÎNDRĂGIT RAPSOD AL OLTENIEI MIRIFICE – DISTINSUL ARTIST CONSTANTIN ENCEANU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362053_a_363382]
-
dezvoltată. Ei sunt însă interesați mai mult de desenele animate la sfârșitul căreia personajul „ Mihaela ” urează : „ noapte bună copiii.. ! ”. Au bucuria că au mai scăpat de o zi de armată iar atunci când se schimbă mijlocul de transport, după schimbarea anotimpurilor, chiuie cu toții. Sâmbăta își primesc „ bomboana ”. Sunt lăsași în continuare în club pentru a urmări filmul artistic. În schimb promit solemn să respecte programul de a doua zi privind ordinea, disciplina și mai ales curățenia. Chiar își țin promisiunea, compromisul funcționează
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
tot fie răspândite în numeroase zone geografice și în felurite asocieri de parcă ar fi combinații de „ n ” luate de câte... să le ia mai bine.... Albert își reprimă afurisenia. Trebuie să „tragă” cele două subiecte. O face. Îi vine să chiuie de bucurie. I-a „picat” energia electrică pe glob și industria chimică din România. Abia după ce ia loc pentru a-și pregăti expunerea este deranjat de tusea convulsivă a unui student din sală. Încearcă să se concentreze fără a reuși
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
spus asta domnul Diță întregii clase, cât ar fi crescut în importanță... * - Sări și tu dacă ai curaj! - Curaj am, dar nu am chef. - N-am timp să te cred. Ceilalți nici că-l îndeamnă, își văd de salturile lor chiuind cu o plăcere nebună. Pe rând; Cioxe, Broască, Ulise și ceilalți, pe care nu apucase încă să-i cunoască, de parcă nu le-ar ajunge înălțimea malului abrupt, își iau avânt, bătând cu hotărâre pragul imaginar, încearcă să se înalțe cât
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]