346 matches
-
pamfletul, articol programatic, în Opere 8, Editura Minerva, București, 1989, p. 486. 101 D. Micu, cu prilejul Colocviului organizat de Institutul Cultural Român, la finele lunii mai 2005. 102 Mariana Ionescu, "Postfață" la Pamflete, Editura Minerva, București, 1979 și Ochiul ciclopului, Editura Eminescu, București, 1981. 103 Mariana Ionescu, Ochiul Ciclopului, p. 15. 104 Ruxandra Cesereanu, "Undreaua, peria de sârmă, răzătoarea, fierăstrăul și sculele de măcelărie ale lui Tudor Arghezi", în Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, pp. 37-54. 105
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1989, p. 486. 101 D. Micu, cu prilejul Colocviului organizat de Institutul Cultural Român, la finele lunii mai 2005. 102 Mariana Ionescu, "Postfață" la Pamflete, Editura Minerva, București, 1979 și Ochiul ciclopului, Editura Eminescu, București, 1981. 103 Mariana Ionescu, Ochiul Ciclopului, p. 15. 104 Ruxandra Cesereanu, "Undreaua, peria de sârmă, răzătoarea, fierăstrăul și sculele de măcelărie ale lui Tudor Arghezi", în Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, pp. 37-54. 105 Nicolae Balotă, Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, București
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Tudor Arghezi, "Antisemitisme...", în Pagini din trecut, p. 54; până la următoarea notă, citatele sunt extrase din acest text. 192 Marc Angenot, op. cit., p. 199. 193 Mariana Ionescu, în cercetarea sa privind "anatomia" pamfletului arghezian, le-a descris minuțios. Vezi Ochiul ciclopului, Editura Eminescu, București, 1981, pp. 29-52. 194 Tudor Arghezi, "Postul cel mare și teatrul", în Pagini din trecut, p. 14. 195 Marc Angenot, op. cit., p. 197. 196 Tudor Arghezi, "Rețete", în Pagini din trecut, p. 287. 197 Ibid., p. 394
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nemăsurată, motivată de orgoliul gazdei, care vrea să-și etaleze bogățiile, dar și de dorința lui de companie, de schimbare și de divertisment. Dacă aceste episoade ne alertează asupra faliei ce se poate ivi în actul de ospitalitate, cel cu ciclopul Polifem, ne reamintește că ospitalitate și ostilitate, derivă din același etimon și linia de despărțire între ele e deosebit de fragilă. Dar, după analiza lui Alain Montandon, Ulise, oaspetele se comportă în peștera gazdei sale cu violența unui dușman, încălcând el
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și canibalescă, că încă din momentul întâlnirii între oaspete și gazdă se pune problema care din ei îl va devora pe celălalt, este prezentă în aproape toate variațiunile scenei de ospitalitate, dar este cel mai pregnantă în scena din peștera ciclopului antropofag. Avem aici de a face cu o transgresare sistematică a regulilor de ospitalitate din cele două părți: Ulise și tovarășii săi intră în peșteră fără a fi invitați, aprind singuri focul, mănâncă din brânza ciclopului și de cum "gazda" apare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în scena din peștera ciclopului antropofag. Avem aici de a face cu o transgresare sistematică a regulilor de ospitalitate din cele două părți: Ulise și tovarășii săi intră în peșteră fără a fi invitați, aprind singuri focul, mănâncă din brânza ciclopului și de cum "gazda" apare, îi cer daruri fără a-și declina însă adevărate identitate. Acesta, la rândul lui le refuză cererile, le bea vinul și nu le oferă de mâncare, ci începe să-i mănânce. Riturile de ospitalitate sunt astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai puțin decât oamenii, adică monștrii. Zeii nu practică o ospitalitate umană; astfel ei nu le mănâncă bucatele și dispar brusc, pe când monștrii simbolizează exact distanța dintre practică și normă. Sunt unii non-umani ce țin de fantastic cum ar fi Ciclopii și Lestrigonii, dar sunt și unii oameni, ca pretendenții care au întrecut măsura, evlavia, sensul riturilor într-o tragică derivă. În momentul în care aflăm că Ulise ajunge pe pământul Ciclopilor, "oameni trufași și fără lege", patru scene importante de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unii non-umani ce țin de fantastic cum ar fi Ciclopii și Lestrigonii, dar sunt și unii oameni, ca pretendenții care au întrecut măsura, evlavia, sensul riturilor într-o tragică derivă. În momentul în care aflăm că Ulise ajunge pe pământul Ciclopilor, "oameni trufași și fără lege", patru scene importante de ospitalitate au fost deja descrise: Atena-Mentes în Itaca, Telemah în Pilos, Telemah în Sparta și Ulise în Scheria. Putem acum să apreciem și să observăm devierile și transgresiunile normei. Homer face
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nedelicatețe (dacă putem folosi acest eufemism pentru jaful permanent pe care fiul lui Laerte îl comite: nu și-a început el călătoria de întoarcere prin a prăda Ismaros-ul, orașul Ciconilor?) care se justifică oarecum prin sălbăticia insulelor lor. Într-adevăr Ciclopii nu cultivă și nu lucrează pământul care totuși le dă totul "fără însămânțări, fără muncă". Ei nu au nici un fel de organizare politică, "nu au nici loc de sfat, nici datini", nu le pasă unora de alții, trăind izolați. E
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
politică, "nu au nici loc de sfat, nici datini", nu le pasă unora de alții, trăind izolați. E o lume fără oameni unde mișună doar capre sălbatice. Nu știu cum să construiască vase, nu au dulgheri și nu cunosc comerțul. Mai mult, Ciclopii par să nu cunoască gătitul, trăind doar din crud (brânză și carne crudă), și dacă Polifem aduce seara vreascuri să facă focul, Ulise se înșală crezând că e pentru gătit. În legătură cu mitul Pandorei, Pierre Vidal-Naquet ne-a amintit într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
reală de sacrificiu 70. În fața acestei lipse de umanitate ("o dihanie cumplită, ce nu semăna cu ceilalți oameni ce se hrănesc cu pâine" 9.190-191)71*, Ulise se comportă cu îndrăzneală, aroganță și insolență: vrea mai întâi să testeze ospitalitatea Ciclopilor: "să cercetez ce fel de oameni locuiesc pe meleagurile astea" (9.174)72*, intră mai apoi în peșteră fără să fi fost invitat (Ciclopul este absent), examinează cu o curiozitate impertinentă lăcașul gazdei. Ulise și tovarășii aprind ei înșiși focul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
190-191)71*, Ulise se comportă cu îndrăzneală, aroganță și insolență: vrea mai întâi să testeze ospitalitatea Ciclopilor: "să cercetez ce fel de oameni locuiesc pe meleagurile astea" (9.174)72*, intră mai apoi în peșteră fără să fi fost invitat (Ciclopul este absent), examinează cu o curiozitate impertinentă lăcașul gazdei. Ulise și tovarășii aprind ei înșiși focul și fac ei singuri sacrificiul; îi mănâncă brânza și stau și-o așteaptă pe gazdă. La un moment dat, Ulise pune capăt furtului de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rituală a numelui oaspetelui intervine imediat (9.252)76* și dacă Ulise răspunde că sunt ahei care se întorc din Troia, el evită însă să-și spună numele, descendența și țara natală. Când Ulise îl invocă pe Zeus cel ospitalier, Ciclopul îi răspunde că el nu se teme nicicum de zei (9.274-276)77*, impietate surprinzătoare și scandaloasă, care nu prevestește nimic bun, și departe de a le oferi mâncare oaspeților îi devorează cruzi "și-i înșfăcă și, ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bun, nici vorbă de propunere de a însoți oaspete până la următoare destinație decât într-un mod foarte brutal ("Să rog pe Poseidon să te ajute la drum" (9.518)79*. Cât despre discursul de adio și urările de drum bun, ciclopul nu vrea decât să-l trimită pe oaspete la Hades, și îl imploră pe Poseidon să-i aducă toată nenorocirea din lume: "Fă ca Ulise, distrugătorul de cetăți... să nu se mai întoarcă niciodată acasă! Dacă îi este totuși scris
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mic pe Eurimah (16.442-444)102* și Penelopa, o crescuse ca pe propria fiică pe Melanto (18.322-323)103*, toate provoacă o dreaptă răzbunare. Crima se întoarce împotriva celor care n-au știut să fie ospitalieri. Ulise îl prevenise pe Ciclop: "n-ai avut parte să mănânci carnea tovarășilor unui netrebnic, că a trebuit să-ți ispășești nelegiuirile, pentru care te-au pedepsit zeii" (9.477-478)104*. Răzbunarea lui Ulise este o restaurare divină: "vedeai bine că un zeu îl ajută
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
porc care este omorât cu o lovitură de bâtă și nu cu un cuțit sau o secure. Fără nici o îndoială, este vorba de un joc parodic care încântă auditoriul atunci când Homer vorbește de "porcarul fermecat". Eumeu este un fel de ciclop benign 142, o figură pastorală aproape de natură și animale, înzestrat cu răbdare naturală dictată de mersul anotimpurilor (în antiteză cu Ciclopul care reprezintă natura în starea sa sălbatică și violentă). Ulise află că Eumeu este fiul unui nobil răpit de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vorba de un joc parodic care încântă auditoriul atunci când Homer vorbește de "porcarul fermecat". Eumeu este un fel de ciclop benign 142, o figură pastorală aproape de natură și animale, înzestrat cu răbdare naturală dictată de mersul anotimpurilor (în antiteză cu Ciclopul care reprezintă natura în starea sa sălbatică și violentă). Ulise află că Eumeu este fiul unui nobil răpit de pirați și vândut ca sclav, poveste mult mai tristă și crudă decât cea inventată de Ulise despre propria lui soartă. Povestirea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
geografia ei, de vreme ce peisajul i se pare necunoscut și de vreme ce își pune aceeași întrebare, mereu repetată de-a lungul aventurilor sale și a întâlnirilor sale cu alteritatea și cu străinul, aceeași pe care și-a pus-o coborând pe țărmul Ciclopilor: "Vai, unde mă aflu? Ce oameni mai locuiesc acest pământ? Sunt ei răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?"171* Chestiunea ospitalității este din nou pusă, mai grav ca niciodată, fiindcă este vorba de ospitalitatea de acasă și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cea a lui Constantin Cavafy care cântă călătoria cea frumoasă 223: Itaca Când vei pleca spre Itaca, să dorești ca drumul să-ți fie lung, bogat în peripeții și în experiențe. Să nu te temi nici de Lestrigoni, nici de Ciclopi, nici de mânia lui Neptun. Nu vei vedea nimic asemănător în drumul tău dacă gândurile tale rămân înalte, dacă trupul și sufletul tău vor fi atinse doar de emoții mărețe. Nu-i vei întâlni nici pe Lestrigoni, nici pe ciclopi
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ciclopi, nici de mânia lui Neptun. Nu vei vedea nimic asemănător în drumul tău dacă gândurile tale rămân înalte, dacă trupul și sufletul tău vor fi atinse doar de emoții mărețe. Nu-i vei întâlni nici pe Lestrigoni, nici pe ciclopi, nici pe furioasul Neptun, dacă nu le porți în tine, dacă inima ta nu ți-i va ridica în față. Să-ți dorești ca drumul să fie lung, ca nenumărate să-ți fie diminețile de vară în care (ah, ce
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și fata lui logodită cu un tânăr de prin partea locului și le mai trecea osteneala la această masă oferită cu dragă inimă, oamenii din oraș, copii ai lui Belial, fără jug, fără frâu, fără stăpânire și sfidând cerul precum ciclopii de pe muntele Etna veniră de înconjurară casa bătând de să spargă ușa și strigând bătrânului pe un ton amenințător: Să ne dai degrabă pe tânărul străin pe care l-ai primit sub acoperișul tău și frumusețea lui să fie plata
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
et Baucis", în Jeu de bascule, Seuil, 1966. 170 El întinde o mână asprită de odgoane și de cârmă, iar pielea îi e tăbăcită de vânt, de căldură și de zăpadă/ Ai spune că vrea să ne elibereze de monstruosul ciclop, de sirenele al căror cântec aduce uitarea, de Charybda și de Scylla/ Toți acești monștri atât de stranii încât uităm că el, Ulise a fost un om ca și noi/ Care a luptat pe lumea asta cu trupul și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Portraiture in Rome, de Annie Zadoks-Josephus Jitta, Amsterdam, 1932. * Eschil, "Prometeu înlănțuit", în Rugătoarele. Perșii. Șapte contra Thebei. Prometeu înlănțuit, traducere de Alexandru Miran, Univers, București, 1982, p. 216 (n. trad.). 3 Euripide, Alcesta, versul 348 [în Alcesta. Medeea. Bachantele. Ciclopul, traducere de Alexandru Pop, EPL, București, 1965, pp. 24-25 n. trad.]. 4 François Lissarague, Un flot d'images, une esthétique du banquet grec, Adam Biro, Paris, 1987. A se vedea, de asemenea, F. Lissarague și A. Schnapp, "Imagerie des Grecs
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Or, toate aceste combinații, Încălziri sau umefacții ale materiei, despre care s-a discutat, ne abat chiar și mai mult gândul de la zei și ne sugerează acceptarea unei concepții cauzale, (B) comparabile cu aceea pe care Euripide i-o Împrumută Ciclopului: «Silit, pământul, de voie, de nevoie, Ale noastre turme le Îngrașă cu iarba ce-o zămislește» (Ciclopul, 352-335). Cu o singură deosebire. Ciclopul declară că el nu sacrifică zeilor, ci lui Însuși și celei mai mari divinități care există: burta
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și mai mult gândul de la zei și ne sugerează acceptarea unei concepții cauzale, (B) comparabile cu aceea pe care Euripide i-o Împrumută Ciclopului: «Silit, pământul, de voie, de nevoie, Ale noastre turme le Îngrașă cu iarba ce-o zămislește» (Ciclopul, 352-335). Cu o singură deosebire. Ciclopul declară că el nu sacrifică zeilor, ci lui Însuși și celei mai mari divinități care există: burta lui. Noi Însă, noi oferim sacrificii și Înălțăm rugăciuni cu scopul de a obține oracole. Atunci, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]