444 matches
-
Pentru că Helen a turnat ciment în broască. Am tăcut cu toții amintindu-ne de ziua aceea. Helen luase cimentul de la muncitorii care transformau garajul de alături într-un apartament pentru o bunicuță și, după ce terminase de umplut broasca, trecuse la a cimenta ușa de la baie, blocând-o acolo pe Claire, care era în cadă, acordându-și o zi de îngrijire acasă. Tata a trebuit să stea ore în șir în genunchi, dăltuind frenetic, până a eliberat-o în sfârșit de acolo, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Gribb nu s-a mai văzut, după ce copacii au acoperit-o, Irina Cerkasova spuse: — Mai suntem prieteni, Vultur-în-Zbor? — Da, răspunse el. Dacă vrei. Irina și-a pus brațele în jurul gâtului lui și l-a sărutat pe gură. — Atunci asta ne cimentează prietenia, a zis ea și s-a îndepărtat de el fără să se uite în urmă. Erau prea multe fluctuații înăuntrul său - între sentimentele lui față de Virgil și sentimentele față de noua viață pe care i-o oferise Elfrida - și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Adică nu toți oamenii sunt la fel. Punându-și eroii în situații limită, el evidențiază comportamente și mentalități diferite, pe care le raportează rădăcinilor primare, dar și evoluției în plan moral, educativ, instructiv. Așa cum solidaritatea umană se naște și se cimentează în vâlvătaia întâmplărilor potrivnice, tot așa și adeversitatea. Egoismul le înlătură pe toate cele bune și îl face pe posesor să acționeze ca atare. Ne mai supune atenției ceva Vasile Ilucă: Indiferent de gradul de cultură sau social profesional, omul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-l vede, într-un singur ochi uriaș, care suge lacom toată lumina. Când trece contingentul indian, se ridică și pleacă. Întors la Oxford, este tulburat de amintirea sătenilor Fotse. Vrea să scape de ei, de parcă intrând în gândurile lui au cimentat o legătură directă cu viața lui. De ce se agață de el? Merge în continuare la prelegerile profesorului Chapel, dar o face fără tragere de inimă. În timp ce profesorul vorbește despre tabuuri sau obiceiuri de nuntă, Jonathan se uită în jur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
săptămână. Să vezi ce lejer ar fi! Sabina, oricât de mult și-ar fi dorit vreo două păpușele cu ochii ei de căprioară și cu părul meu ondulat, de actor sud-american de telenovele, nu credea că ar reuși să-și cimenteze relația în felul ăsta. Nu îi era teamă că aș fi abandonat-o, dar că m-aș fi luat de coniac Unirea și că mi-aș fi lăsat burtă ca protest împotriva sorții, de asta da, se temea. Mâncam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sărbătorile. Grigore Iuga răspunse numai cu o privire plină de recunoștință. Propunerea o considera o atenție delicată pentru dânsul. Nimic nu I-ar fi putut bucura mai mult decât dovada aceasta de apropiere sufletească. Iubirea lor ajunge astfel să se cimenteze prin înțelegerea reciprocă. Pasiunea trupească devine în sfârșit durabilă, fiindcă se alimentează din esența inepuizabilă a sufletelor. Dacă ar fi adoptat de la început față de ea atitudinea de azi, câte amărăciuni și-ar fi cruțat unul altuia! Fericirea n-o poți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ești o făptură obișnuită, lipsită de orișice idealism, poți avea iluzia traiului tău izolat. În fapt însă, este o simplă iluzie, în care rareori cad cei ce lucrează pentru cultura unui neam. Pentru că cel dintâi rezultat al culturii este că cimentează relații de solidaritate - pe orizontală, cu membrii societății contemporane ție, pe verticală, cu generațiile anterioare. Astfel, cei ce cu sinceritate lucrează pentru cultura unui neam, chiar dacă se gândesc la ei înșiși ca la o individualitate autonomă, ca la un punct
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
semne de organizare. Știu foarte bine ce vor. Vor În primul rînd LIBERTATE, iar asta Înseamnă să scape de comunism - mai precis, de Ceaușescu. Mesajul pe care Îl strigă acum țîșnește cît se poate de clar de sub straturile de frică cimentate zeci de ani pe mințile românilor. Timișoara intră În grevă generală și bulevardele sînt din nou inundate de manifestanți. Numărul mare de morți și răniți nu reprezintă o garanție că lucrurile se vor opri aici. Mulți dintre membrii-cheie În mecanismul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de-un an cu ea. S Nu ține ! Nu ține la noi cu... T Absolut că nu ține ! B Nu ține, că se clatină ! S Se. Că ești un zgârâie-brânză și nu plătești să-ți modernizeze gura, să ți o cimenteze ca la dânsul ! T De-aia sunt eu taciturn. B Au-auuu-auu ! T De ce țipi, domnule? S Fiindcă-l doare, săracul. Continuați. B Aua-auuuu-aau ! S Așa, bravo. Văd că aveți o voce interesantă. Baritonală. B Auauaua-aaaau ! S Parcă-i la Operă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cele de sus o protejau. Gosseyn se ridică și se întoarse spre singura lui nădejde care-i mai rămăsese - patul. Dacă ar putea să-l rezeme de zid, ar reuși să ajungă la fereastră. Era un sistem metalic cu picioare cimentate într-un sol de beton. După ce se chinui cu el câteva minute, Gosseyn se dădu înapoi. - O celulă fără uși, zise, și liniștea. Spiritul se destinse. O liniște incompletă. Erau zgomote, mișcări, mers încolo și încoace, palpitația slabă a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vei fi acela. Vocea îi era atît de slabă și nesigură, că Lanark îl luă de braț și merse cu el pe mai multe străzi aglomerate, apoi pe altele liniștite. Trecură pe lîngă un camion parcat lîngă trei bărbați care cimentau un bloc de beton peste un grătar de canalizare. Un soldat cu o pușcă fuma alături. Lanark îl întrebă pe primul: — Ce faceți aici? Cimentăm un bloc peste putoarea asta. — De ce? — Nu te băga, zise soldatul. — Nu mă bag, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aglomerate, apoi pe altele liniștite. Trecură pe lîngă un camion parcat lîngă trei bărbați care cimentau un bloc de beton peste un grătar de canalizare. Un soldat cu o pușcă fuma alături. Lanark îl întrebă pe primul: — Ce faceți aici? Cimentăm un bloc peste putoarea asta. — De ce? — Nu te băga, zise soldatul. — Nu mă bag, dar nu ne puteți spune ce se întîmplă? — Se va anunța. Duceți-vă acasă și așteptați anunțul. Lanark observă că fiecare canal pe lîngă care treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cele de sus o protejau. Gosseyn se ridică și se întoarse spre singura lui nădejde care-i mai rămăsese - patul. Dacă ar putea să-l rezeme de zid, ar reuși să ajungă la fereastră. Era un sistem metalic cu picioare cimentate într-un sol de beton. După ce se chinui cu el câteva minute, Gosseyn se dădu înapoi. - O celulă fără uși, zise, și liniștea. Spiritul se destinse. O liniște incompletă. Erau zgomote, mișcări, mers încolo și încoace, palpitația slabă a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sulițele indigene, spre a-i lăsa timp să fugă. Vasul german este, a doua oară, prezent în viața lui Fermanagh, prin ofițerul Höppner. Ducând cu sine secretul nedezvăluit al descoperirii poziției lui Königsberg, Ian Fermanagh poartă și taina fraternității cavalerești cimentate prin sânge și altruism. Omagiul memoriei lui Höppner este una dintre ultimele pagini ale poveștii lui Micheluzzi. Din avioanele engleze care survolează, în 1915, nava germană, un mesaj ajunge pe punte. Este semnul pe care Fermanagh îl trimite ger manilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fi spart nu știu ce dig interior. Când privirea lui Tarrou s-a întors spre doctor, acesta îl încuraja cu chipul său încordat. Zâmbetul pe care Tarrou încerca să-l schițeze, n-a putut să treacă dincolo de maxilarele strânse și de buzele cimentate de o spumă albicioasă. Dar, pe chipul înțepenit, ochii se aprinseseră cu toată strălucirea curajului. La orele șapte, doamna Rieux a intrat în odaie. Doctorul se întorsese în birou ca să telefoneze la spital să-i țină cineva locul. El hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe întreg continentul european. Această lungă perioadă de timp este oglindită prin consemnări zilnice de acțiuni și locuri prin care Regimentul 11 dorobanți din Galați a fost nevoit să lupte, semănând traseul de luptă cu nenumărate vieți tinere care au cimentat victoria și dreptul poporului nostru la o viață demnă în rândul popoarelor lumii. Urmărind luptele pe zile și uneori pe ore la care Ioan Enache a participat activ cu „o bravură și vitejie ieșite din comun”, putem vedea suma de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Am iertat-o fără nici o umbră de Îndoială, dar ne-am văzut fiecare de drumul ei. Cred că a fost incredibil de dificil pentru ea cînd Dan s-a Întors la mine și, odată cu nașterea lui Millie, care ne-a cimentat legăturile de familie, viața Lisei (care tot mai ieșea să petreacă În cluburi și să socializeze cu oameni frumoși și bogați) mi-a părut a se desfășura Într-o lume total diferită de a mea. Încă ne mai Întîlnim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Și lui Gwenaëlle, Philippe, Ronan... În picioare Într-un colț, Marie Îi observa pe Gwen și pe bătrînul castelan care se Încrucișau fără să-și arunce nici măcar o privire. Același sînge curgea prin venele lor. Aceeași carne, chinuită de trufie, cimentată de ură. Ce păcat. Nu era singura care trăgea cu coada ochiului la Gwen. Deși clipa Îndemna la reculegere, numeroși fură cei care pîndiră reacția amantei lui Loïc, dar se obosiră de pomană. Susținută de Philippe, a cărui fermă apăsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deși gândul că omul din fața ta ți-ar putea sufla locul era omniprezent și chinuitor), ele două se simțeau într-adevăr bine, fără a se preface. Bancurile pe care și le-au spus și amintirile care au curs gârlă au cimentat prietenia ce se năștea. - O știi pe aia cu iepurașul verde? a întrebat Elena. Vine iepurașul într-o zi la farmacie... Și Ioana (deși cunoștea bancul) a râs, fiindcă Elena povestea tare frumos, și la sfârșit, când i-a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era Întrerupt. Cât cântecul continua, din frunză, la umbra salcâmilor, ciocanul se odihnea. Pe urmă, În ziua cealaltă, iar era luat la Învârtit și la ciocănit; și deținutul Radu Urmă și-a revenit și prietenia dintre cei doi s-a cimentat; s-a sudat; fără ca cineva să le afle secretul. Într-o noapte, mai precis, În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, În Închisoare nu a dormit nimeni. Vânzoleala țării a transpirat, oarecum, și aici. În 22 dimineața, pentru comandantul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cursuri împreună. Ești în ultimul an și am ce învăța de la tine... - Gata! Te-am înțeles... Adică numai activități la care orice băiat poate fi bun, dar fără sentimente, nu? - Nu! De ce excluzi această posibilitate? Ele apar pe parcurs, se cimentează, se verifică prin încercări ale vieții... - Ești bună, domnișoara lector! Parcă ai fi studentă la psihologie sau... mai știu eu unde, dar numai la medicină... - Ha, ha! Team prins din nou, domnule doctor în devenire. La medicină se învață de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
continuă să producă efecte îndelung căutate. Capitolul II Forma colectivă: dogmatică și utopică I Credințele joacă rolul formelor. Suprapuse materiei prime care sînt indivizii reuniți în grup ele produc mulțimile organizate, psihologice. Ele sudează laolaltă părțile unei colectivități, așa cum mortarul cimentează cărămizile. Tot ele îi dăltuiesc în vederea unui scop comun. Dacă sînt prost concepute sau lipsite de rigoare, credințele se estompează, construcțiile se năruiesc. Nu există mulțimi fără credințe, așa cum nu există casă fără arhitectură sau ciment. Contrar sociologiei, istoriei fie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
există o știință a credințelor, globală și comparativă. Dacă ne vom limita la trăsăturile lor esențiale cea dogmatică și cea utopică vom fi uimiți cînd vom constata că ele imită sistemul de credințe care a știut cel mai bine să cimenteze civilizațiile de-a lungul mileniilor și să reziste furtunilor istoriei: religia. Pentru a pătrunde în sufletul mulțimilor, toate credințele trebuie să îi semene și sfîrșesc în mod necesar prin a-i semăna, indiferent de originea lor. E o lege generală
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
noastră în care nu mai domnește tradiția de familie, locală și aristocratică. Într-un cuvînt, partidele sînt în același timp bisericile și armatele erei mulțimilor 533. Ele au în comun, întotdeauna și pretutindeni, existența unui sistem de credințe. Acesta se cimentează, le dă coeziunea și le permite să imobilizeze oamenii pînă la a le cere jertfirea vieții lor. Dacă nu se află în posesia unui astfel de sistem, un conducător nu poate să întemeieze și să conducă un astfel de partid
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Capitolul III Cultul tatălui I În orice religie profană inclusiv în cea politică regăsim aceeași idee activă, implicită desigur, dar primordială. Unitatea și acțiunea masei au ca temelie complicitatea tuturor la un mister care o fac diferită de celelalte, îi cimentează identitatea. Adevărul lor este deasupra jurisdicției rațiunii, ba chiar mai presus de rațiune. Și nu această complicitate, ci slăbirea ei lasă loc pentru rivalități între fracțiunile aceluiași partid sau disidențele din sînul unei națiuni. Ea îi incită pe indivizi să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]