13,837 matches
-
cele veșnice. Știrea mi-a comunicat-o telefonic văduva lui, invitându-mă totodată să particip la înmormântare. îndurerat și încă urmărit de amintirea recentelor clipe petrecute împreună, am ținut să-i port celui plecat dintre noi sicriul până la groapă, în cimitirul mânăstirii Cernica, lângă mormântul lui Gala Galaction. Nu erau de față decât familia, mulțimea de oameni formați din locuitorii comunei Cernica și câțiva artiști cu soțiile: Ioan Mirea, Octavian Angheluță, Corina Beiu-Angheluță, Ion și Ariana Nicodim, Paul Gherasim, Lucia Demetriade
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
de littérature générale este o demonstrație disperată a faptului că literatura nu poate supraviețui decît împotriva lumii, că propria ei lume, imensă și liberă, există la marginea lumii ca un parc la marginea orașului, sau mai degrabă ca un vechi cimitir, dar nu ca Disney-landul de la marginea Parisului - Disney-landul fiind astăzi, de fapt, centrul Parisului. Acesta este primul regim de vizibilitate, al literaturii "pure". Este literatura care se manifestă ca voință de ascundere, care se supune ochiului ca aparent ilizibil, ca
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Întâmplări în irealitatea imediată). Din canonul (aproape) unanim acceptabil mai fac parte și scriitori incluși cu un singur roman: Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, Adela de G. Ibrăileanu. Perfect justificată mi se pare includerea lui Tudor Arghezi cu Cimitirul Buna Vestire. Nedreptățit mi se pare Mircea Eliade, reprezentat de un singur roman, Maitreyi. Foarte discutabile sunt promovările cu câte două titluri pentru romancierii de al doilea plan: E. Lovinescu (Mite, Bălăuca), G. M. Zamfirescu (Maidanul cu dragoste, Sfânta mare
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
începe strălucitoarea sa experiență de concentrat european, apogeul acestui proces fiind Tratatul de la Londra din 1883 care acordă orașului statutul juridic de porto franco. Apar instituții noi, se vorbesc nenumărate limbi, se construiesc biserici, spitale, școli și se amenajează, inevitabil, cimitire. Statisticile premergătoare primului război mondial consemnează o structură demografică și lingvistică aptă să argumenteze existența indubitabilă a miticului turn Babel. Dintr-un număr de 4913 locuitori, 2056 erau greci, 803 români, 601 ruși, 444 armeni, 268 turci, 211 austrieci, 173
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
ales, insemnele morții. Se vede mica necropolă a umanității, Europa de sub pămînt, Paradisul istoriei pierdute, ecumenismul desăvîrșit și concordia ultimă. Se vede moartea ca parabolă a vieții. Se văd, laolaltă, cimitirile multiconfesionale, o metaforă marginală a solidarității celor trei monoteisme. Cimitirul ortodox, catolic, anglican, rusesc, musulman și evreiesc, acoperind fizic același sit, sfidează, prin continuitatea lor profundă, de aici, de la marginea micului oraș părăsit, marile conflicte ale lumii contemporane. Imaginea emblematică a Sulinei de astăzi este Farul migrator, o formă care
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
aici, de la marginea micului oraș părăsit, marile conflicte ale lumii contemporane. Imaginea emblematică a Sulinei de astăzi este Farul migrator, o formă care a fugit în spațiu pînă la pierderea funcției, iar aceea a lumii contemporane înseși este complexul de cimitire, modelul unei aspirații mereu enunțate și cu scadența veșnic amînată. P.S. Art. 1 al Ordonanței nr. 125 din 31 august 2000 sună astfel: Se declară ca obiectiv de interes național orașul Sulina, județul Tulcea, și zona delimitată potrivit anexei nr.
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
aceste pagini un fragment din romanul ce va apărea săptămîna viitoare în colecția ,Biblioteca Polirom". Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut să le ferească de părăsire, de indiferență sau de dispariție. Potrivit tradiției, cine intră pentru prima
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
și dezagreabile, rupte parcă dintr-un steag de doliu, embleme și simboluri ale nenorocirii, care nu se desparte de destinul Basarabiei, sunt caracteristice pentru un oraș cu două linii de tramvai, dintre care una merge la spital și alta la cimitir" (p. 65); , Ciorile ar trebui - cine știe - puse în stema provinciei" (p. 67). Conștiința critică e, după cum se vede, întotdeauna mai complexă decât o cere adecvarea la literatură. Adecvarea la realitate obligă conștiința critică să fie deopotrivă civică, socială și
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
umbra în spațiul mut. Mi-ar place să înțeleg și altfel: că mormântul este viitorul nostru vehicul de speranță spre divinitate, spre Edenul pierdut... În vers safic, ,Zodia Cumpenei" este un melancolic imn vieții, deși se deschide cu imaginea unui cimitir însorit. Urmează două catrene asupra tendinței spre echilibru al elementelor vieții, a întregului real - plecând de la imaginea antică a zilei și a nopții ca două cuminți și blânde vite sub jug, trăgând timpul, atente să înainteze cu pas deopotrivă. Elementele
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
și umbra verii), până la amintire, care-i o povară pentru orice creatură, sunt cântărite. Astfel, poetul își oprește privirea și asupra greutății oamenilor, trup și suflet laolaltă. Aceasta duce spre evocarea morții (eul liric și iubita se află într-un cimitir) - ultimă și determinantă balanță a ființei. Poemul trece de la semnul zodiacal al Balanței (Cumpenei), într-o zi luminoasă de toamnă, la balanța metafizică și imediat fizică ce-ar putea dovedi că trupul incinerat nu e mai greu decât un buchet
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
de spiritism" este un exercițiu ludic și, deopotrivă, un exercițiu de lectură. Naratorul provoacă la dialog marile "spirite" (a se citi cuvîntul în ambele sensuri) într-un spectacol al intertextualității, anticipînd - evident, într-un alt registru - utopia negativă din finalul Cimitirului Buna-Vestire al lui T. Arghezi din 1936. Iar "scrisoarea" din numărul pe mai-iunie/1929 este un exercițiu de critică retrospectivă a revistei și, previzibil, de... autocritică. Pentru acest număr al României literare, propun două dintre texte: "Castele în Spania" și
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
bard căruia i-a fost sortită o dispariție prematură îi înfățișează obsesia, filtrată prin aceeași atmosferă duios-burlescă ce, minimalizînd viața, nu ia prea în serios nici moartea: "în fiecare seară mama ne povestește cît de strașnic sînt aliniate crucile în cimitirul militar și cum stă crucea ta în fruntea rîndurilor că doar e cruce de colonel. Și ne spune că le-ai ordonat soldaților culcat și toți, bineînțeles, te-au ascultat". Sau: "în locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoară
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
acum se află în renovare. Un oraș de provincie, cîndva prosper și echilibrat, cu o elită adevărată, acum trist și insipid. Sau poate mi se pare asta într-o duminică scăldată în soare. În căutarea monumentelor de altădată, poposim în cimitir. Semnătura lui Storck pare incredibilă aici. Lucrarea în marmură roșie mă obligă să o admir. Spre ieșire, ochii îmi cad pe cîteva rînduri săpate pe o piatră veche, cu aer nobil, aristocrat: “Acest monument l-am ridicat iubirei, iubirei fără
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
în fund aplicat de bruxellezi drept o victorie a României, însemană că e tare! În materie de tupeism își întrece chiar șeful. Care șef ne ia fața cu „stabilitatea politică” și „demnitatea românilor”. Ce stabilitate, dom’ prim-ministru? Stabilitatea de cimitir a unei populații îmbătrânită de griji, debusolată și resemnată? Stabilitatea la fundul oceanului, unde românul are întâlniri cotidiene cu nivelul de trai? „Demnitatea” de-a ne lăsa prostiți de-o bandă de escroci gureși, capabili să fure până și ouăle
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
an prescriu alt canon sufletului meu Înaintea pășirii În Săptămâna Patimilor. Și, cum În acest an primim Lumina Învierii În 23 24 aprilie, zi În care-i comemorăm adormirea și lui Cezar Ivănescu, puhoi de entități imateriale mă Îndemnară Înspre Cimitirul Eternitatea din Iași. Inimii Clară Lumină i-ai fost mie, Proscrisul, / balsam și Țară a Verii cu Tinerețea În ea, / (...) Dacă mă-ntunecă azi de suferință abisul, / Clară Lumină din inimi, nu te-ntuneca! [Cezar Ivănescu, Jeu d’amour (Clară
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
rugina s-au adunat toți morții straturi-straturi perfectul mecanism tot mai des o ia razna din ce în ce mai greu pășesc desișul de cruci sporește-n mine se întinde ca o celulă rea dar cine oare cine mă poartă-n trup pe mine cimitir fără oseminte de-o bună bucată de vreme nu îmi mai vine să strig nu mi-e foame nu mi-e sete nu mai am datorii la vecini prieteni compania de telefoane electricitate cablu bibliotecă n-am mai primit amenzi
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
să-ți fac dacă ai lipsit din gara sentimentelor vieții tale atunci când a oprit și la peronul inimii tale trenul marii iubiri. 916. În locul iubirii ce anume va rămâne din noi În afară de o amintire prăfuită undeva Într-un colț de cimitir al unor speranțe ce se vor deșarte și vor trece odată cu ziua acestei lumi? 917. Nu spune nimănui ce este iubirea fiindcă Înseamnă că nu ai Întâlnit-o cu adevărat. 918. Repetă-ți Într-una cât de singur ești fără de
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
casă învechită dezvelită și cu iederă. Aici să aud focul sau frigul sau iarba cu glasul rece. Toamna cîinelui acoperit de frunze amuțind sub frunze. Să mă poată acoperi umbra unei vieți clătindu-se pe zid sub lună. Femei din cimitire grele cu umbrelă și cu părul înghețat femei nemișcate masive deasupra mea cînd dorm să le văd mișcînd buzele. Fiul Eu plec spre marea fără întoarcere spre aburul ce iese din ocean ca dintr-un bivol orb voi umbla prin
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
detalii. Le-am trimis În două plicuri separate ca nu cumva să se piardă, dar nu am primit nici o confirmare de primire. Cu toate acestea, raportul a fost primit: aceasta sa văzut la adunarea de la Soultzmatt, Franța, unde se află cimitirul ostașilor români din timpul Primului Război Mondial. La prima sa Întâlnire din exil cu... talpa tării”, fostul monarh și s-a dovedit bine pregătit să răspundă la Întrebările și acuzațiile care i s-au adus. Tot din cercul lui, dar mai târziu
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
cu ceva grav și străin, dar niciodată moartea nu a fost mai departe de ei decât atunci. Privirea însuflețită îi trăda atunci cînd încercau, ba unul, ba altul să se imagineze într-un scenariu similar. Aleile pline de lumină ale cimitirului își cerneau frunzele galbene într-o ploaie foșnitoare în timp ce ei se pierdeau, printre cavouri, nepăsatori și sensibili, vorbind ușuratic despre moarte și viață, cu fețele prinse una de alta și nerușinarea acuplării lipită de pașii lor, înceți, melancolici. Așadar, a
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
întrepătrund în efortul de a exprima mai puțin convențional o realitate de altfel banală: "iedera pe cruce: sînge vegetal prin brațele / înlemnite-a neputință-n lături / iată li se văd, umflate, venele / verzi spre-albastru; crucile de lemn / nobilimea veche-a cimitirelor..." Chiar dacă unele imagini sau enunțuri ar putea fi considerate fie confuze, fie inutile în context, și în orice caz discutabile (de ex., "brațele înlemnite a neputință în lături", "nobilimea veche a cimitirelor"), totuși nu se poate să nu reținem că
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
verzi spre-albastru; crucile de lemn / nobilimea veche-a cimitirelor..." Chiar dacă unele imagini sau enunțuri ar putea fi considerate fie confuze, fie inutile în context, și în orice caz discutabile (de ex., "brațele înlemnite a neputință în lături", "nobilimea veche a cimitirelor"), totuși nu se poate să nu reținem că, făcînd uz de o sintaxă neortodoxă, poetul scrie o poezie reală, viabilă, de o indiscutabilă expresivitate artistică. El este impresionat, dacă nu chiar obsedat, de o ciudată lume a gesturilor, care, într-
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
a te blestema sau săruta. Profund credincios, românul descumpănit își amintește la nevoie de scripturi, de agheasmă și anafură, de altar și de cruce, ce-i domolesc amarul. Înjură dezinvolt acasă, pe stradă, în tramvai, la serviciu, în cârciumă sau cimitir, sudalma fiindu-i, ca și pâinea, cârja cea de toate zilele, chiar când stă de vorbă cu sine însuși. La prima vedere ai zice că e un semn al agresivității sale. În realitate, de cele mai multe ori, e un eșapament prin
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
mărgeaua când nimănuia nu-i dai seamă și când În doi admiram neaua iar tu-mi șoptești de mamă mamă... ascultă lebăda cum cântă și eu prin iambi mă tot inspir muzele blânde mă nspăimântă și-s tandru ca un cimitir azzuro...sunt poet abstract ca boreala-auroră și te iubesc fără contract deci veșnic la aceeași oră chiar de te-mpiedici prin păcate iubirea mea n-are tăgadă iar pieptul meu poartă carate pulsând prin neaua de zăpadă tu ești adultă
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
1962; a fost ,,condus în tăcere de ultimii temerari ai apusului de glorie română, printre care Pan Halipa și câțiva bucovineni, sosiți cu o coroană mare de brad din Carpații Arboroasei. Doar o modestă placă funerară îi străjuiește mormântul în cimitirul Bellu din București.”); - despre pictorul George Lowendal, răstimp de 19 ani, din 1926 până în 1935, director artistic la Teatrul Național din Cernăuți - metropola care ,,l-a fascinat prin concentrația de suflet și esența spiritului, în care s-a păstrat tradiția
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]