701 matches
-
tocmai complexele lui l-au adus aici, în picioare, pierdut, cînd, foarte bine, putea să fie în brațele acestei femei, în pat, nicidecum să-i suporte amenințarea, care, la urma urmei, se poate referi la faptul că el, asemeni unui cinic, a întărîtat-o, scoțînd-o din răceala ei, "oare chiar am scos-o?!, păpușa de cauciuc ar fi prins în totalitate viață?" -, și a lăsat-o baltă tocmai cînd s-a aprins mai tare. Trece cu capul plecat pe lîngă Maria, întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-ți întorc gestul. Speram să fi uitat totul. De ce, Cristina? Altfel, ar însemna că-mi faci un mare, foarte mare rău. Probabil că știai de pericolul acestui rău și cînd ai pornit spre mine cu buchetul de flori. Ești cinic, Mihai! Mai întîi sînt terorizat de întrebarea: de ce așa? Ce-a însemnat toată comportarea ta, Cristina? Teama de tine, Mihai. Da-da, teamă. Tu te-ai purtat cu mine altfel, am simțit că lunec, mi-era teamă ca vîrsta, dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-l duce prea tare capul, un soi de cățel de talie minusculă, cu incisivi ceva mai proeminenți. N-avea nici cel mai mic habar cum sînt eu cu adevărat, că sînt de fapt un geniu cît se poate de cinic, temperat vicios și melancolic, sau că am citit mai multe cărți decît el. Îl iubeam pe Jerry, Însă mi-era teamă că ființa pe care o iubea el nu eram eu, ci un construct creat de propria lui imaginație. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
puteam eu să cunosc adevărul, să știu că Din minte? A spus doar Margaret mi-a cerut să mă ocup de băiat. N-aveam de ce să mă Îndoiesc. Asta Înseamnă să ai Încredere, Mar garet. Asta Înseamnă să nu fii cinic. Se cheamă omenie. Eu n-am pierdut-o. Nu vreau s-o pierd. Spre deosebire de... S-a oprit, a luat o gură de bere și și-a clătit gura umflându-și obrajii, parcă se spăla pe dinți. — ...spre deosebire de mine. Așa-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cel cocoțat pe suferință ca pe niște picioroange de milog trufaș. Flavius-Tiberius schiță doar un zâmbet. Grațian avea o Întreagă teorie asupra suferinței identitare, pentru care nu nutrea decât dispreț. Iolanda se uita mirată la Petru: Carevasăzică așa arată un cinic. Își propuse să citească mai atentă Caietul cu vise. Flavius-Tiberius Îi lăsă pe cei doi să se privească În voie și se Îndreptă spre ieșire, mormăind mai mult pentru sine un la revedere chinuit, incert, În care sinceritatea sentimentelor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
provocată de Aspidă nu va mai trebui exorcizată, hipogriful nu mai poate zbura nici cât o găină pe gard, iar zmeul nu va mai distinge mirosul de carne de om de o friptură de vacă. Oare de ce ești atât de cinic, dacă nu te-aș fi adus eu aici, nici n-ai fi știut că ei mai există. Încearcă să iei partea bună a lucrurilor; ia aminte la picioarele desculțe ale Ielelor bătătorind iarba, la ținuta maiestuoasă a Licornului, la mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau defăima persoana altora sunt gesturi foarte îndepărtate modului meu de a fi. Dar nu este necesar să fim moraliști aroganți pentru a prefera să rămânem la distanță de reprezentanții unui astfel de comportament, în special când aceștia se consideră cinici (în greacă Kynikós = câinesc, fără rușine). Nu am nimic împotriva unui spectacol politic glumeț și distractiv sau a comediei de bun gust, ironică și satirică. Însă mă indignez în fața unui cinism care, tocmai în mediul luptei puterii politice și economice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
făcea fericit, mă întărea și mă consola aproape în fiecare zi; pe scurt, mi-a oferit acel puțin din acea "beatitudine" despre care vorbește însăși Mozart. Și sunt mulți care au savurat asemenea momente ascultându-i muzica. Desigur, pentru binecunoscuții cinici și nihiliști, până și muzica lui Mozart este incapabilă să transmită armonie și frumusețe. Sunt diverse modalități de a asculta muzica lui Mozart. Eu când ascult, în timp ce studiez sau pentru simpla plăcere de a savura, mă deschid total ei, lăsând
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
valoare și nonvaloare, între autenticitate și mistificare, admițînd neapărat că, sub sigla secerii și ciocanului, nonvaloarea a fost benevol asumată și mistificarea a fost conștientă. Est modus in rebus. Monsieur Homais era, desigur, un munte de egoism, meschinărie, filistinism, un cinic perfect. Oricît pare sedus de bravada lucidității, a inteligenței mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
dostoievskiene și caragialiene, care sunt foarte asemănătoare". Dincolo de "extrema tensiune intelectuală" ce propulsează asemenea ingenioase jocuri, se ivește însă și răsfățul mondenului, lirismul spectacular (socializat) al individului de elită. Al. Paleologu găsește nimerit a se pune sub egida lui Caragiale, cinicul. E adevărat, făcînd apel la o motivație contradictorie, în cuprinsul aceluiași text, ce ne poate pune în gardă asupra presupusei lor afinități. Pe de o parte, "rîsul caragialesc este un antidot vitriolant și nimicitor", opera în cauză fiind "una de
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
parte e o simplă și măruntă calamitate socială. Surpriza pe care ți-o oferă Aforismele lui Schopenhauer este că, dacă le deschizi avînd în minte nuanțele de mai sus, te vei întreba deseori dacă nu cumva ai greșit autorul. Căci cinicul, acrul și malițiosul Schopenhauer este de astă dată neașteptat de sfătos, într-atît de dornic este să-și povestească concluziile privitoare la farmecul vieții. Și chiar dacă în final tenta cugetărilor sale e pesimistă, tonul cu care le scrie e deconcertant. E
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
colegiul de redacție al Scînteii, a fost redactor șef la Flacăra, Viața românească etc. Profesor de estetică la Institutul ŤN.Grigorescuť, era renumit pentru opacitate, obtuzitate și infinit dogmatism. Pe seama lui au circulat nenumărate glume, savurate, se pare, chiar de cinicul Leonte Răutu. Marginalizat după 1954, a fost vreme de decenii directorul Publicațiilor pentru străinătate, unde apărea, între altele, lunarul Narodnaia Rumînia, persiflat în epocă drept Morarnaia Rumînia. (...) Oportunismul lui N.Moraru devenise proverbial. După ce fusese flagelul rusificării culturii române, în
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
nici gloss-ul, nici chiar Campări Orange-ul, nu au mai avut efect. Era post-disco a dezumanizării începe aici. "Copilul rece este un spectacol al generației noastre. Este un strigăt ce nu poate fi altfel decât înfundat printre râsete, pentru că suntem niște cinici. Și ne place." a declarat regizoarea piesei. În ditrubuție îi veți putea vedea pe: Cristina Drăghici, Conrad Mericoffer, Sorina Ștefănescu, Alin State, Irina Drăgănescu Oana Popescu, Bogdan Nechifor, Florin Hrițcu și Sebastian Ciocan.
"Copilul rece", în premieră la Teatrul Nottara by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/79800_a_81125]
-
iar din 1987, se întâlnesc și își vorbesc zilnic, în aceeași urbe (la Piatra Neamț). Culmea, cel ce n-a vrut să se abată cu o iotă de la vreuna din convingerile sale se va trezi complet descoperit în planul relațiilor erotice. Cinicul don Juan nordic e prins în plasa unei Tudorițe "vrăjitoare". Misoginismul lui se manifestă încă o dată, dar într-o interogație ce-l exprimă și pe vechiul bărbat adorat, și pe actualul umil adorator: "Oare există măreție și-n sufletele femeilor
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
noroi,/ cel care totdeauna este deasupra noastră,/ cel care, vinovat fiind, spune Ťvinovați sunteți voiť" (vezi p. 120). Citind foarte interesantele documente reproduse în partea a doua a acestui volum, nu sunt foarte convins că Leonte Răutu a fost un cinic lipsit de scrupule, care a urmărit doar propria sa supraviețuire politică. Dimpotrivă, mi se pare un profesionist în adevăratul înțeles al cuvântului, pus, din păcate, în slujba unor cauze greșite (este foarte palid spus, poate mai potrivit ar fi, criminale
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
cu nerăbdare clipa în care discipolul va cere socoteală maestrului său, derutat de butadele acestuia, îi va întinde capcane pentru a-și verifica îndoielile. Nu ați fost nepriceput, dar nu ați avut nici statura necesară pentru a lupta cu un cinic ca mine. În mod deliberat, v-am alimentat suspiciunea crescîndă, am furnizat motive îndoielilor pe care le-ați avut. Am vrut să vă aduc în situația de a mă disprețui." Conducîndu-l pas cu pas pe Philippe spre atingerea țelului său
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
băutura care amețește e apa chioară, iar în Gazometru e sugerată, în trecere, scăderea unei damigene. Dovadă că berea n-are amestec în pierderea lucidității. Stîlpii de berărie știu foarte bine pe ce lume se află, fiind mai curînd niște cinici, decît niște exaltați. De pildă, Iancu (Verigopolu), plătind o bere cu o hîrtie de o sută, din micile economii ale lui madam Aglae. Care-l ajută, om cu sînge rece, să treacă peste sîcîielile vieții fără să-și facă probleme
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
omului, de unde impertinența..., obrăzniciile..., sfidările jerpeliților și, de la un anume punct în sus, ale intelectualilor, - nonconformismul. Oricât de pârlit, insul începe să simtă că el este totuși cineva... Cunoaștem cu toții povestea petrecută între anii 413-327 înaintea erei noastre, - cum Diogene, cinicul, locuind într-un butoi, și care disprețuia rânduielile sociale și bogăția, primește vizita lui Alexandru cel Mare în trecere prin Corint... Nu se știe exact cum formulase împăratul-zeu întrebarea, văzându-l pe aprigul disident în butoi... Să presupunem că se
„Lixandru Machidon“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7156_a_8481]
-
Onfray e coabitarea unui talent indubitabil (oricine deschide măcar una din cele peste 20 de cărți pe care le-a scris într-un ritm de cavalcadă spăimoasă simte că autorul are darul limbii) cu o stupefiantă dezinhibare morală. E un cinic voios, gîngurind de satisfacție la contemplarea declinului Europei, declin căruia îi îmblînzește urmările prin facile rețete ale fericirii generale. Drama lui Onfray stă în premisele poziției sale. Nimeni nu poate face filozofie declarîndu-se ateu, materialist și hedonist. E ca și cum ți-
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
fericit fără a-i stînjeni pe alții și fără a-și dăuna sieși. Hedonistului acestuia orizontal îi contempli tîrîtul, îi admiri șerpuirile, după care te întorci la vulturi. Cam asta e senzația cu care rămîi citindu-l pe Onfray. Un cinic jovial care te intrigă fără să te înalțe, scremîndu-se din nevoia de a susține o platitudine care putea fi spusă și fără sprijinul educației filozofice. Dar să încheiem oprindu-ne asupra „hapaxului" lui Onfray. Termenul desemnează un eveniment neașteptat în
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
fost cel mult un succes de stimă, cum sunt numite în industria cărților și în alte domenii performanțele care aduc doar faimă, nu și profit. El spune că, cercetând programul lunar, a întâlnit mulți eroi, „dar și o liotă de cinici, manipulatori, demagogi, tirani și chiar câțiva infractori. Am descoperit politicieni manipulatori care au acumulat o putere enormă mizând pe fascinația publicului fată de spațiu și pe teama de ce-ar fi putut face acolo rușii. Destul de mulți s-au îmbogățit
Saltul uriaș spre nicăieri by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6129_a_7454]
-
avut numai de pierdut.) Dimpotrivă, lumea lui Caragiale e sedimentată aici pe mai multe dimensiuni. Admite dezechilibre. Contradicții chiar. Are instinct democratic. Pulsează. E vie, cum ziceam, nu concepută în laborator. Că, de exemplu, Caragiale n-a fost, structural, un cinic și că, în consecință, personajele lui nu erau simple travestiuri ale contemporanilor lui, Ioana Pârvulescu o arată fără să facă risipă de cuvinte. Apelează, în schimb, la o poveste de familie. Un argument afectiv, dar numai pe jumătate. Bunicul matern
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
numai pentru atît poți pricepe de ce prezența unui rege are darul de a inspira altceva decît conturul unui președinte. E un simbol în care se închid prea multe bucle de spirit ca să-l poți înlocui cu tivul laic al unor cinici ahtiați de putere, care își joacă rolul savurîndu-și fiecare importanța irepetabilă. Și cum neglijarea acestor atribute are o singură cauză - ignoranța endemică -, o cercetare a istoriei monarhiilor europene nu poate fi decît binevenită. Acesta a fost imboldul cu care Doina
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
rămasă nevindecată în sufletul scriitorului. Resentimentele sunt mari, judecățile ulterioare sunt uneori distorsionate, viziunea generală a devenit tributară antipatiilor personale. Tabloul României de azi se transformă într-un peisaj apocaliptic. Scrie Augustin Buzura: "Din nefericire, nici cel mai cinic dintre cinici nu cred că și-ar fi putut imagina cum va fi peste douăzeci de ani. O Ťțară muribundăť. Așa a caracterizat-o președintele ei, domnul Traian Băsescu. Sigur, este și meritul nepieritor al domniei sale că a ajuns astfel, deși nu
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
sensibilitatea regizorului italian, aceea în care regizorul Guido Contini (Daniel Day-Lewis) se întâlnește cu unul dintre cardinali în spațiul intim, rezervat al unei băi, întâlnire mediată de poza cu autograf și ștampila roșie a buzelor primadonei lui Contini, amprentă falsificată cinic de Contini. Regizorul intră gol în aceeași cuvă de piatră unde cardinalul face baie îmbrăcat. Fellini este unul dintre cei mai subtili regizori ai bătrâneții, dar nu una aureolată patriarhal, ci una încărcată de greutatea trăitului. Cardinalul îi face o
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]